Intre noapte si zi

03 iulie 2009

E patru dimineata, patru si un sfert, ar trebui sa dorm, dar nu mi-e somn si nici nu cred ca ar avea rost sa incerc. Ar fi inutil, tinand cont ca nu stiu la ce ora va trebui sa ma trezesc sa plec la mare si urasc lucrurile pierdute sau irosite.

Te avertizez ca postul asta o sa fie mai lung decat de obicei, dar iti spun cu toata obiectivitatea de care pot da dovada, ca merita. Nu cred in momente care sa-ti schimbe viata. Cred in momente care te schimba pe tine. Asta e unul dintre ele.

Pun pariu ca toti ati spus macar o data, ce multe ati trait, cati oameni stiti, ce expereite aveti, ce stiti, ce-ati vazut si ce ati auzit. Si aveti impresia ca un anturaj, o gasca, mana de oameni cu care va intalniti zilnic sau fetele care se inavalmasesc in jurul vostru pe strada pot substitui lumii intregi. Credeti ca aveti in spate o poveste, credeti ca experienta voastra e unica sau ca intr-un fel sau altul atingeti o anumita cota de maturitate .Va formati anumite portrete arhetipale dupa care ii judecati pe toti pe baza empirismului individual. Daca se comporta intr-un anumit fel sau daca spun anumite lucruri se incadreaza clar intr-o categorie si sunt expediati intr-un anumit sertar. Si gata, adoptati un anumit comportament si ii priviti intr-un anumit fel.

Si aici refuzati sa iesiti din gaoace. Credeti ca sunteti niste pui, care odata ce ati spart coaja de ou puteti cunoaste lumea. Gresiti, lumea se rezuma la o perpetua iesire din gaoace. E ca si cum ai juca un joc, dar esenta nu e sa treci la nivelul urmator, ci sa ai forta ca in momentul in care in sfarsit crezi ai trecut prin toate, ca ai invatat destul, sa iti dai seama ca de fapt n-ai trait nimic.

Nu stiu cati dintre voi pricep mesajul. O sa va dau exemple. Cate dintre voi care au nici 18 ani au spus ca barbatii sunt porci, i-au catalogat, i-au comantat si i-au caracterizat, dar dragostea vietii lor se rezuma la mucosi de douazeci de ani? Cate dintre voi nu v-ati futut si ati fost parasite, iar apoi v-ati creat in minte o adevarata odisee tragica a iubiri din care credeti ca ati iesit un guru al relatiilor? Cate dintre voi nu se cred in Sex and the city, in Gossip girl, sau in orice alta poveste cosmopolita, doar pentru ca stati cu gasca de pustoaice la un cockteil si o barfa despre xulescu care s-a despartit de y si s-a cuplat cu z pentru motivul k? Dar habar nu aveti cum arata o femeie in adevaratul sens al cuvantului si n-ati stat niciodata cu un barbat la masa, care sa nu fie ruda, prieten, tata, frate si asa mai departe .Credeti ca daca nu v-ati taiat venele dupa ce ati fost parasite, sau parasiti, de ce nu, de dragostea adevarata, care intamplator este si prima, sunteti Herculesi si Xene razboinice, adevarati pionieri ai fortei si curajului. Vorbiti de duerere, de suferinta, de inimi ranite, de cum stati pe intuneric si reflectati la sensul vietii si aveti revelatii, cand de fapt voi nu faceti decat sa mimati viata. Credeti ca daca v-ati uitat la The Notebook stiti ce inseamna dragostea, daca cititi o revsita sau un tabloid stiti ce inseamna un model de om. Credeti ca daca ati vazut un buletin de stiri aflati cum arata o lume intreaga. Credeti ca daca mama si tata v -au servit frumos, o viata frumoasa prestabilita sunteti sinonimi cu succesul .Credeti ca daca ascultati un talk-show stiti ce inseamna sa fii jurnalist, politician si intelegeti ce inseamna o socitate, o comunitate, o tara .Credeti ca lumea se invarte in jurul vostru, din simpulul motiv ca faceti parte din ea. Credeti ca stiti totul cand de fapt nu stiti nimic.

Nu condamn pe nimeni, nu blamez, nu arat cu degetul, doar va spun sa fiti mai moderti. S-ar putea sa vina ziua cand totul se va schimba cu 180 de grade, cand vei putea sa refuzi si sa te inchizi in receptacul tau, sa incerci sa ascunzi soarele dupa un deget sau sa deschizi mintea, ochii si urechile. Daca alegi prima varianta vei fi un om fericit, dar mediocru, daca alegi a doua varianta sa stii ca vei fi descumpanit, confuz, vei trece de la agonie la extaz( mai de graba viceversa).Ca sa parafrazez dintr- un citat preferat, vei trai, in timp ce restul doar exista.

E dimineata. E rasaritul, afara e o lumia difuza, dar ma dor mainile, ma dor picioarele, ma dor ochii. Ma dor multe. Uite un ultim sfat cu care sa-ti incepi ziua. Inainte sa pornesti la drum gandeste-te bine ce vrei. Viata niciodata nu ti le da pe toate, iti da cu o mana si iti ia cu cealalta. Gandeste-te ce vrei, de unde vrei sa furi, pe cine vrei sa minti, pe cine urasti, pe cine iubesti, ce poteci ai calcat si pe care vrei sa te intorci. Totul pe lumea asta se plateste, intr-un fel sau altul , mai tarziu sau mai devreme. Gandeste-te ce vrei sa obtii si sa te pregateste-te sa platesti pretul. Iar la sfarsitul zile ai grija sa te poti culca consolandu-te ca a meritat.

Buna dimineata....sau noapte buna!

It's another day in paradise

01 iulie 2009

De fapt e noapte... mijlocul noptii. Nu mai sunt la mare, sunt la Calarasi pana sambata, iar dupa o sa ma intorc, ca s-o ardem "de-adevaratelea" doua saptamani.

M-am tuns ca Andreea Esca care poarta ochelari (sau cel putin asa imi place sa cred). Am aflat ca pe langa Salitos tequila si mojitos, exista si cu whiskey ( pentru ca, da, o sa va mai fut inca o data la creieri spunandu-va ca..."experientele noi imbogatesc mintea"). Am stat in seara asta patru ore langa o fiinta cu patru picioare, blana si bot (caine) liber si dezinhibat, deci pot spune cu mana pe inima ca mi-am invins fobia ( sau cel putin am incercat). Deci, hai sa ne punem mainile la ochi (cu dejtele mult rasfirate) si sa zicem ca nu mi-e frica de nimic. Ca veni vorba de frici, in ultimele zile m-am simitit ca proaspetii hamsteri ai lu' Vali cand punea toata lumea mana pe ei, adica se pisau pe ei frica ( figura de stil, cititorule neintiat in ale metaforelor). Stiti ca eu sunt mare la figura(t), dar la propriu sunt micuta ( vreau sa spun tanara). In ultimele zile m-am simtit ca Guliver in tara..uriasilor ( si, da, am trait-o si p-asta) .Cu toate astea de cand sunt mica mi-a placut sa ma joc cu copiii mai mari. Doar ca acum, nah, ma simt ciudat....e cel putin "bizar".

In ultima parte am sa trec la sentiment. Mi-a atins soricu ( chiar a trecut si de stratul adipos inexistent) cand m-au sunat diferite persoane sa-mi spuna ca se gandesc la mine, la ce fac...ca lipseste "muza". Ca de unde vine Anka(ra)- prietenii stiu de ce?? Doamne, ce cliseatica am devenit, citez reclame din 1900 toamna....Promit sa scot data viitoare din putul inspiratiei ceva mai stimulant. A, si sa nu uit, promit si ca n-am sa mai scol oamenii din somn si dupa sa trancanesc la viteza rapida.

Eh, pana una alta sa ingropam securea razboiului, ca de-acum o sa fim destul "pe trotineta"!

Ps: data viitoare o sa atasez si o legenda.

Viata e lunga si creativa

29 iunie 2009

Mihaela Nicola ( Elle)

Viata e atat de lunga incat abia ne aducem aminte de prima iubire sau de primele vorbe de alint pe care le-am rostit. Si-apoi e atat de lunga incat uitam umilinte, rani si ofense care ne indemnau la cruciada candva.

E o bucurie sublima sa descoperim adevaruri noi fata de cele pe care le credeam de mult prestabilite. E trist ca regretam cuvinte rostite, dar invatam mereu unele noi care ne infrumuseteaza viata. Si invatam sa fim mai zgarciti cu enunturile aspre si generalizarile stupide. Vedem in timp ca nu exista oameni asemenea si ca e paguboasa asemanarea intre cei buni si cei rai. Mai nimeni nu e altfel decat complex.

Ma bucur mult de zilele care aduc revelatii. Caci poarta prospetimea rasaritului de intelepciune. Si ma bucur ca traiesc indeajuns incat sa scap de balastul perceptiilor false. Ma bucur sa vad cum balanta dreptatii ii cufunda in derizoriu pe cei care s-au straduit sa faca rau doar pentru voluptatea de a-l face.

Veti culege poame rodite din tot ceea ce desavarsiti sanatos si veti avea surpriza ca cele atinse de putregai se strivesc in furtuna celor ce au semanat vant.

Puterea celor ce construiesc lasa urme mai durabile decat a celor ce darama. Sunt cu adevarat grandiosi doar cei ce nu prididesc sa faca un "bine" abstract sau tangibil. Pentru ei si pentru ceilalti! Lasati deoparte regrete, revansa ori dorinta mistuitoare de razbunare...pentru orice. De asta se ocupa viata insasi, daca ii hraniti parcursul (tare) indelungat cu...rabdare.

Mare departare

28 iunie 2009

Vroiam sa nu scriu nimic cat timp sunt plecata, e ca si cum pentru o luna de zile as avea alta viata, in alte locuri, cu alti oameni, voi respira alt aer si voi fi mare, intr-o mare de apa. Una dintre dorintele mele refulate este refugiul. De multe ori am incercat sa ma ascund in spatele imaginatiei. Cum ar fi sa ma trezesc intr-o zi cu o alta viata, intr-un alt loc, intr-o alta lume? Ca un copil renascut, sa sufar de o amnezie anacronica, sa ma plimb pe strazi necunoscute, sa-mi treaca prin fata ochilor mii de fete pe care n-am sa le mai vad niciodata, sa aud zgomotul inertiei unei miscari continue sinonime cu insasi viata. Dar nu pot si n-am sa pot niciodata. Sunt dependenta de ceea ce sunt, de lumea stramba careia ii apartin, doar uneori incerc sa renunt hainele care mi-au devenit piele si la machiajul care a devenit fata si sa simt apa rece si nisipul zgrunturos pe picioarele goale. Sa ma joc de-altcineva, iar apoi sa ma prefac ca nici nu s-a intamplat.

E liniste, aici se intampla mereu un lucru foarte bizar, pe care nu l-am inteles cand eram mica, pentru ca eram mult prea mica, iar acum refuz pentru ca nu vreau sa-mi asum rolul de om mare. E atat de liniste, chiar daca in acelasi timp e atat de aglomerat si ticsit de oameni, de peste tot. E ca un zumzet de fundal, e ca si cum as trai un film si se aude incet melodia. Glasuri de copii, strigate de betie, tipete de extaz, trenuri grabite, turisti entuziasmati...si mare, multa mare. N-am sa ma gandesc si nici n-am sa scriu despre amintiri sau despre orice a trecut, despre cum era odata si cum este acum, despre toti oamenii pe care i-am cunoscut si o data pe an ii reintalneam din nou, ceva mai maturi, ceva mai batrani, ceva mai...tarziu. Am sa-ti vorbesc despre acum si atat.

E foarte inalt, imbracat in alb cu gri, are sprancenele negre stufoase, buzele bine conturate, si parul brunet, dar grizonat. Hainele ii pun in evidenta tenul inchis, poate e ars de soare...poate ca asa e el. Eu stiu. Ochii negri, migdalati, ca doi carbuni aprinsi privesc cu argonata imprejurimile. Uneoi rade si priveste scrutator oamenii din jur, zambind zeflemitor si aruncadu-le cate o remarca otravita cu un umor acid si rautacios. Se indreapta alene catre mine, se aseaza si incepem o cozerie. E unul dintre oamenii fata de care mereu am avut un fel de retinere, genul de om pe care nu ai cum sa il privesti de sus...pentru ca sunt mult mai inalti decat tine. Il privesc atenta. E randul meu sa-l analizez si pentru un moment am impresia ca face parte parte din categoria dracu' gol. E o fantezie. Nu e adevarat, un om ca sa fie dracu' gol nu trebuie aiba o serie de caracteristici si atat, nu e ca un diagnostic pe care il stabilesti in urma unor anumite simptome. E mai mult ca o mancare deosebita, ca o reteta excentrica, in care cele mai importante nu sunt ingredientele, ci proprotiile. Trebuie sa aiba o personalitate cu un echilibru mai mult decat desavarsit, mai mult decat impeturbabil.

Si acum inteleg. Eu nu am facut un portret, am facut un tablou. Un tablou de natura moarta.

"Fundul" scolii

25 iunie 2009

Ieri am avut o zi fututa rau, am ajuns acasa pe la 6 jumate cu nervii intinsi la maxim si fara nici un chef voi. De cand a inceput vacanta n-am avut timp nici sa respir, am avut in fiecare zi, fara exceptie, ori training, ori meditatie (uneori chiar la plural) si nu stiu de ce, poate ca uneori imi vine si mie sa ma fofilez pe canapea sa vad un film sau un "Two and a half" si nu sa ma uit la ceas si de fiecare data sa-mi dau seama ca sunt in intarziere undeva.

De dimineata, eram la meditatie si vad un mesaj ca trebuie sa fiu la 10 la scoala ca s-aduc fondu' scolii . Problema era ca terminam la 11 si de acolo trebuia sa ma duc pregatire la mate, asa ca ajung acasa iau banii, intrazii vreo 20 de minute si ii aduc unei colege ca sa ii dea altei colege care ii daduse pentru mine. Fiecare din locatiile de mai sus sunt in alta parte a orasului. Acum probabil te intrebi de ce naiba am asteptat pana acu' sa-l dau. Simplu, in timpul scolii am uitat si trebuia sa ma intalnesc saptamana trecuta la universitate cu diriga sa-i dau, dar am intarziat din cauza unor probleme.... tehnice si dupa a trebuit sa fiu la trainingurile sus-numite. Ca sa trec la subiect, de obicei ii uitam de vreo 3-4 ori, dar pana la urma ii aduceam si gata. Era o rutina, nu ma intrebam de ce ii aduc, sau la ce se folosesc, pentru ca ma durea in partea dorsala, dar ieri tinand cont ca am miscat osu' si m-am scarpinat la urechea stanga cu piciorul drept, am avut o revelatie. De ce dracu' ne fut la creieri cu fondu scolii?

De data asta i-am adus pentru ca ii promisesem dirigai si chiar daca am avut un car de absente si vin pe la jumtatea orelor, am cuvant. Si, ca o paranteaza, daca cititi, la multi ani pentru ieri! Insa de anul acesta promit solemn ca nu mai imi arunc banii la veceu si trag apa peste ei, pentru ca asta inseamna "fundu" scolii. Imi asum ceea ce am spus cuvintel cu cuvintel in fata oricui si sunt curioasa cum o sa ma oblige vreun director sau oricine altcineva sa-i platesc.

E adevarat, e o suma mica, 100 de lei pe an de caciula, dar daca facem un calcul aproximativ, la o scoala cu vreo 2000 de elevi se strang vreo 200 000 de lei noi, adica vreo doua miliarde de lei vechi, suma care fara suparare, numai mica nu e. In primul rand toti banutii astia se strang, sunt un pic cam ilegali pentru ca invatamantul in Romania e GRATUIT. Si in al doilea rand eu in viata mea n-am vazut o hartie sau vreo chitanta pe care sa scrie frumos, ce se cumpara, pentru ce si cat costa. Sunt niste necunoscute foarte misterioase. Stiu ca in fiecare clasa este un parinte care se duce la sedintele comitetului de parinti, un sef al clasei si asa mai de parte, care practic participa la sedinte si vorbestc in numele intregii clase. Dar, mamicu, eu dau banii astia si prin urmare am dreptul sa stiu cum sunt cheltuiti. Nu arat cu degetu catre nimeni, eu doar observ. Nu stiu, poate s-or fi trimis astfel de hartii si le-a luat vantul, dar eu n-am primit nimic. Oricum, toate renovarile si toti banii care se investesc in scoli, sau banii cu care se platesc utilitatile vin de la buget. Cu alte cuvinte atata timp cat mama si tata platesc impozite si taxe la greu, eu n-am nici o obligatie fata de scoala sau fata de orice institutie din tara asta, ci din contra ele au fata de mine. Daca va veni vreodata momentul in care nu vor mai plati darile la stat, sunt sigura ca Fiscul isi va face datoria.

Oricat imi strofoc creieri nu pot sa-mi dau seama unde se duc anual 2 miliarde de lei, chiar nu reusesc, este desupra capacitatii mele de intelegere. Poate atat o costa detergentu' lu' tanti Flori? Si ca veni vorba de igiena, hai sa abordam si un subiect mai delicat. In nici o baie din scoala nu exista hartie igienica si sapun. Zau asa, suntem chiar un popor imputit , atat la propriu, cat si la figurat. Eu stiu ca majoritatea specimanelor sunt niste primate si ca principala scuza a directiunii este noi ne-am bate joc de aceste faciliattai....de lux. Nu zic, oricum majoritatea bailor sunt fumoare, ma da, in una sau doua ar putea sa existe sapun si hartie igienica, macar atat. Nu cine stie ce, cele mai ieftine posibile, dar macar sa fie, nu ma duc sa gasesc conditii de cinci stele, vreau decat conditii decente. Sa ma scuze directiunea, dar mai am si nevoi fiziologice. Partea cea mai amuzanta, daca nu ar fi adevarata, este ca mai e liceul si in buricu' orasului langa fantanile europene ale lu' Solomon. Adevarat, centru, oras european, dar unde n-ai cu ce sa te stergi la cur si sa te speli pe maini.

Si mai e o chestie care te fute la creieri, niciodata, dar niciodata, scoala nu are bani. Anu' trecut de exemplu trebuia sa ma duc la un concurs la Suceava, inspectoratul de acolo imi oferea masa, cazare, plimbari si toate cele, dar cei de la scoala trebuiau sa-mi asigure transportul . Bine inteles ca directiunea a zis ca nu sunt bani si sa ma duc la inspectorat, iar scroafele de acolo ( cu tot respectul cuvenit, dar asta sunt) au refuzat. Concursul, mentionez, era sustinut de minister, deci totul era legal. Sau, uite alt exemplu, cu care sunteti familiarizati cu totii, in fiecare an sau semestru se mai strang in plus niste bani pentru mingi si echpamente sportive. De ce??? Si ultimul, dar nu cel din urma exemplu, revsita scolii. Mi s-ar parea normal sa fie gratuita, ca deaia e a scolii, toti elevi trebuie sa poata beneficia de ea. Dar nu sunt bani, nu se pot lua din 2 miliarde, 25 de milioane, costurile de tiparire. Problema e urmatoarea, anu' trecut nu s-a impartit nici o revista, nu s-a dat spre vanzare, si nimeni n-a comentat. Anul asta ne-am oferit eu cu un coleg sa ne ducem prin clasele 9-12 si sa le vindem (munca patriotica, voluntara, care nu ne-a adus nici un castig de ordin material, decat picioare rupte). E cam naspa sa te duci in fiecare clasa, sa repeti aceeasi muzicuta si mai intalnesti profi cu baza in ei, ametiti sau pitipoance si colocalesi care cu aere de neuron smecher. Am strans vreo 5-6 milione pe hartie, dar la gimnaziu si la 11-12 n-am mai apucat sa mai mergem si nu s-a mai dus nimeni. Am depus banii la casierie, dar nu ne-a dat nimeni nici o chitanta, doar ne-au pus sa scriem numele elevilor si atat. Lasand la o parte ca mi s-ar parea normal ca toti cei care colaboreaza la revista, atat elevi cat si profesori, sa primeasca o recompensa financiara, nu cine stie ce, macar ca un gest simbolic. Si da, o spun pentru ca sunt redactor-sef deci sunt implicata. Zau, daca mi se pare normal ca unii sa munceasca, doar ca sa se laude altii.

Toata treaba asta e foarte...romaneasca. Se strang undeva muuulti muulti bani, iar dupa dispar ca magaru-n ceata. Este asa o nebuloasa, intotdeauna dai bani pentru niste servicii, dar cand ai nevoie sa beneficiezi de ele, toata lumea se uita ca nu sunt bani, ca n-au de unde. Pai mamicu' nu se mai poate. Mi se pare normal fondul clasei. De exemplu, clasei XI D, daca i se scoala sa isi puna in spatele clasei o canapea cu o plasma, cu un sistem home-cinema si pe acoperis o piscina, foarte tare, avem bani, platim, ne bucuram de investitie, dar mamicu asa la gramada, hai toata lumea, nu se mai poate.

Inchei, repetand, eu in viata mea nu mai platesc fondul scolii, iar pe viitor spinarea mea n-o sa duca niciodata o ceata de incapabili. Dar, stati linistiti, nu instig la....schimbare. Doamne fereste, eu vorbesc in numele meu. Voi, platiti chiar va rog, nu care cumva sa va schimbati atitudinea, ca atunci chiar s-ar intampla ceva grav. Adica, va dati seama cum ar arata o Romanie fara fraieri???

Maimute prostituate

24 iunie 2009

In politics... never retreat, never retract... never admit a mistake.
(Napoleon Bonaparte)


Am gasit acum cateva zile citatul acesta si m-am gandit (da, practic sportul asta destul de des, spre deosebire de altii) ca asta e marea problema la noi. Toata lumea se razgandeste de pe-o zi pe alta, ies pe la tevizor si spun ca ah scuze, am gresit, oups I did it again. Mai, maimicu tu esti ministru, presedinte, ai responsabilitati, ai o treaba de facut. Nu esti la bodega, unde te poti razgandi oricand intre o ciorba de perisoare si una de vacuta. Noi nu suntem chelnarii tai, iar banii publici nu sunt specialitati culinare. Iar cel mai important, tu nu esti Britney Spears.

Hai sa trecem putin in revista bambilicii politici. In primul rand ar fi domnu' Stolojan, tin minte mai de mult la o emisiune a lui Tuca, cu ceva vreme inainte de alegerile din 2004, in care a zis ca nu o sa candideze niciodata, veni 2004, alegeri, hopa, ca s-a razgandit...dar nu de tot. Vine din nou si spune ca nu mai candideaza, ca are o neputinta, jeleste putin actualul presedinte si isi anunta candidatura, iar alianta renaste ca o pasare Pheonix din propria cenusa. Castiga alegerile, coalitia se scindeaza si domnu' Traiceanu anunta ca isi da demisia, dar, banuiesc ca nu l-ati si crezut, pentru ca a doua zi, ghici ce, a si retractat. Vine si randul domnului Basescu sa se dea in stamba, la fel ca fostul partener de coalitie, acum mult blamat, se da in spate, ca nici el nu renunta sa fie prim-jucatorul tarii. Iar sirul de razgandiri politice se incheie glorios cu anuntul domnului Stolojan dupa alegerile parlamentare de anul acesta ca lui i s-a sculat ca nu mai vrea sa fie prim-ministru. Bine inteles, spectacolul politic nu se rezuma doar la astfel de momente, amintim si de episodul tiganca imputita, in care domnul Basescu a dat-o-n bara rau, dar nici o problema ca i-a stat bine si a adus si cateva procente in plus din randul electoratului stelist. In ceea ce priveste intelectualii, i-a linistit cu scuzele de rigoare. As putea mentiona si de specimene precum Becali si Vadim, dar sa nu aducem discutia atat de mult in mocirla.

Acum nu stiu cati dintre voi sunteti de acord cu mottoul postului, dar eu chiar consider ca asertiunea este corecta. Politica este un mediu in care cea mai importanta este imaginea, perceptia pe care o are lumea despre tine, iar scopul este sa dai vorbelor tale greutate, sa ai o imagine verticala si ferma. Asa ca, cel mai indicat, ar fi sa nu fii foarte vehement in declaratii, sa ai un anumit grad de reticenta, tinand cont ca politica nu este tocmai un mediu stabil si previzibil. In caz contrar, s-ar putea sa ti-o dai singur peste bot, ca in cazurile de mai sus. Daca totusi ai facut o greseala, nu te duci in public si incepi sa-ti ceri iertare cu lacrimi de crocodil. Incerci sa iti pastrezi pozitia, incercad sa remediezi situatia pe cai colaterale. E adevarat, nu e simplu, dar cam la asta se reduce tot skillu', cam asta ar insemna un politician adevarat.

Replica, ta, cititorule, stiu, e fireasca. Si care e problema ca s-au razgandit? Doar nu si-au pierdut sustinatorii, doar nu mor de foame pe timp de criza, doar nu s-a schimbat ceva. Pai nu prea, pentru ca noi suntem un popor de urangutani grandomani. Suntem ca niste maimute prostituate. Ce inseamna maimute prostituate? E o specie de maimute in care femelele se imprecheaza cu un singur mascul, un fel de sef de trib, dar ceilalti masculi ca sa-si satisfaca anumite nevoi se duc si isi castiga partenerele cu banane. Nu e o figura de stil, chiar exista astfel de maimute, cu astfel de practici. Asa suntem si noi, votam primari, nu urmariti penal, ci si in inchiosoare, votam politicieni demagogi care fac promisiuni fanteziste, votam fantani si discursuri mincinoase anti-coruptie. De ce? Pentru ca noua ne place scandalul, ne place sa fim cumparati in campanie cu o plasa si un pix, pentru ca preferam fantani si concerte, cand n-avem canalizare si medicamente in spitale, pentru ca ne plac....bananele.

As fi vrut sa inchei apoteotic, dar mi-e scarba si am sentimentul frustrant ca ma lupt cu morile de vant. Zau, daca nu.

Destin

23 iunie 2009

Nu sunt o fire religioasa, nu cred in zodiace sau in forte supranaturale, ca Lenuta' "Dovada?? Unde e dovada?".

Cred in Dumnezeu, intr-un mod spiritual, intr-un Dumnezeu de care nu trebuie sa-ti fie frica si care ma iubeste, cel putin pe mine (in ceea ce va priveste pe voi, nu stiu si sincer nu ma prea intereseaza). Reluand, ma iubeste pe mine, doar pe mine, poate parea un concept egoist si chiar este, dar asta nu ma impiedica sa cred mai putin. Nu cred in biserica pentru ca o vad ca pe o institutie monstruasa care functioneaza ca un instrument de manipulare si care ascunde demoni in sutane. Dar pe de alta parte nici nu pot sa cred ca atunci cand sunt singura, chiar nu e nimeni acolo. N-o luati la maniera mistica, ci mai de graba ca pe o presimtire, ca pe un sentiment. Sa-i spunem providenta. Sa-i spunem destin.

V-am spus, horoscoapele, zodiile si tot ce tine de ele mi se pare o ineptie si o stupizenie, facuta doar ca sa ne distreze, pe unii si ca sa se profite de pe urma altora. Odata m-am certat cu o profa pe tema asta, imi spunea ca n-am citit nici o carte de astrologie, ca vorbesc necunostiinta de cauza. Probabil, dar judec logic (si logica substituie oricate carti luate ca atare si digerate pe stomacul gol), ce legatura au planetele cu mine si mai ales ce legatura am eu cu alti indivizi nascuti in aceeasi "zodie" cu mine? E adevarat, poate unii se aseamana, dar credeti-ma sunt "colega" de zodie cu oameni cu care nu ma aseman deloc, iar caracteristicile sunt atat de vagi incat daca vrei sa crezi ceea ce spune acolo, vei inghiti gogoasa fara probleme. E ca junk-foodul, il mananci pentru ca e bun, iar daca ti se spune ca poate o sa te omaore intr-o zi, ignori pentru ca tu te incapatanezi sa crezi ca oricum vei muri intr-o zi. Si ultimul meu argument, cum pot fi nascuti sub aceeasi zodie un cersetor, un ratat si un taie-frunze la caini, cu un sef de stat, cu un magnat sau cu un om de stiinta?

Dar revenind, acum, la ceea ce cred. Cred in destin, in soarta, in providenta, la urma urmei cred intr-o coincidenta care te duce la destinatie (sau intr-un sir de coincidente), pentru ca nu-i asa, toate drumurile duc spre Roma. Bine inteles, daca ai in minte o destinatie, nu inseamna ca nu trebuie sa mai parcurgi calatoria si ca nu vor fi drumuri mai dificile. Pot fi autostrazi, dar la fel de bine cum e la noi, drumu' s-ar putea sa fie ingust si plin de gropi adanci. In traducere, cred ca ai sarcina sa crezi, ai obligatia sa te straduiesti si ai datoria sa mergi mai departe. Dar pana la urma nu ramai decat o piesa de sah care are mutari bine definite si regulile sunt stabilite, acolo undeva, fara sa fii consultat, fara sa stii si fara sa banuiesti. N-am spus pion, n-am spus rege sau regina, am spus doar piesa, pentru ca si un pion sau un nebun pot da sah mat.

Copilarie in fotografii

22 iunie 2009

UUUU, what does this button do?
Ps: domnu' Nicu, daca ma vedeti, sa stiti ca aveam skill...pacat ca s-a pierdut pe drum:)).
(cu tehnologia)









I wanna break free!!
(cu varamea)






















Cu bunicul.
















Aveam aspiratii...inalte, cu accent pe inalte.
(cu mama)












Don't mess with me!
(cu varamea)

















Nu ma pune sa comentez, sunt timida.























In prima: Las' ca vezi tu...

In ce-a de-a doua, il tineam bine sa nu scape:))
(un vecin)













Stii, poezia aia n-am prea invatat-o, hai sa trecem direct la partea cu cadoul:).














De Craciun fii mai bun, fii adevarat...
(cu varamea)













Prima dragoste. Later edit: E baiatu' din stanga care ma lua de gat (un moment emotionant). Acum la o analiza mai amanuntita mi se pare ca seamana din profil cu baietelul din The Omen. Deci l-am gasit si pe "dracu gol":))...
Ps: blushing..




















Prima zi de scoala, prima colega de banca, Bianca.
(eu dreapta, Bianca stanga)

Pantofi

20 iunie 2009

Oamenii sunt la fel ca si pantofii. Daca se spunea ca o femeie poate face orice face un barbat, dar pe tocuri, sa stiti ca asertiunea nu este corecta. O femeie poate face orice si poate chiar mai mult decat un barbat, dar in pantofii potriviti si pe tocuri oricat de inalte, cu conditia sa nu aiba rau de inaltime.

Pe unii ii vezi intr-o vitrina, nu stii daca ai nevoie de ei, nu stii daca ti-i permiti sau nu, stii doar ca ti-i doresti si atat. Pot fi frumosi, pot fi la moda, pot fi oricum, dar nu conteaza, ei au acel ceva care te apropie si te atrage. Ai putea spune ca e dragoste la prima vedere, dar te inseli, dupa ce vei face cativa pasi te plictisesti si stii ca nu ei sunt perechea potrivita.

Pe unii ii incalti de nevoie, cand nu ai alta alternativa, sunt acolo si tot ceea ce ai de facut este sa-i accepti. Cu timpul s-ar putea sa-ti placa, s-ar putea sa te obisnuiesti si sa devina parte din rutina zilnica. Nu te-ai descurca fara ei, sunt cei de toate zilele, dar nici acestia nu sunt favoritii, nici acestia nu sunt perechea potrivita si pleci din nou in cautarea altora.

Pe altii ii incalti din placere, cand drumurile devin anevoioase, la distractii si la drumetii lungi. Sunt tenisi rupti, adidasi prafuiti, pot avea gauri in talpa de la atata mers, dar sunt comzi. Iti ofera acel comfort incat ajungi sa te atasezi de ei, sunt "de suflet" .Cu ei ai putea face inconjorul lumii si nu ti-ai simti picioarele obosite.

Si sunt cei pretiosi. Cei pe care ii incalti la ocazii speciale, pentru o singura seara, iar apoi ii pui la loc in cutie, pentru ca sunt prea frumosi ca sa-i porti in fiecare zi. Nu sunt comozi, uneori te chinuie, te strang, dar au scuza suprema, sunt frumosi si iti imprumuta si tie ceva din farmecul lor. Chiar daca ai fi vrut sa fie altfel, ceva mai lejeri, ceva mai comozi, totusi nu vei regreta niciodata ca i-ai purtat. Pot lasa urme, dar si amintiri.

Si sunt pantofii de toate zilele, pantofii cu care iti incepi ziua si cu care ajungi seara obosita. Trebuie sa fie ca tine, trebuie sa fie o parte din tine. Uneori pot fi prea stramti, alteori prea mari, dar trebuie sa sa-si modeleze forma pe piciorul tau, trebuie sa se adapteze formelor tale, stilului si vietii tale.

Unii vor reusi si ii vei purta pana cand vor obosi, pana cand se vor rupe si va trebui sa renunti la ei, dar nu-i vei arunca niciodata, vor ramane pititi intr-un colt, pentru ca sunt perechea ta. Dar sunt si cei rigizi, cei pe care ii porti, dar te doare, cei care nu sunt pentru tine, dar iti plac. Cei pe care ii incalti mai mult in virtutaea inertiei, ii incalti volitiv, cand ai nevoie de o schimbare pasagera. Insa mai tarziu sau mai devreme vei renunta la ei si te vei intoarce la cei care sunt pentru tine, la cei care, chiar daca intr-o vreme ti-au fost mici, s-au lasat, te vei intoarce la cei care ti se potrivesc. Te intorci acolo unde este locul tau.

In fine, sunt doar pantofi..

Spearhead - One Step Closer To You

19 iunie 2009