Dracu' gol

sâmbătă, 13 iunie 2009

Nu stiu cum mi-a venit in minte, dar azi am gasit elementul X, am reusit sa gasesc portretul barbatului perfect, bine inteles dintr-o perspectiva extrem de subiectiva.

In primul rand, inainte de toate, nu vreau sa ma faca sa-l iubesc, nu vreau sa-l respect, nu vreau sa-l apreciez, vreau doar sa ma fascineze. Sa ma fascineze de la infatisare, la atitudine, la dialog, la gandire, sa fie la fel de impenetrant ca o piatra, dar la fel de tentant ca un fruct exotic. Cand intra intr-o incapere sa ma faca sa raman cu gura deschisa, metaforic vorbind, eu nu raman niciodata cu gura deschisa pentru nimeni, doar ca expresie a unei reactii interioare. Trebuie sa fie inalt, atat de inalt incat sa nu-l pot ajunge niciodata (eu sunt foarte inalta) si sa aiba tenul inchis, sa dea impresia aceea de om care a fost peste tot, de om ars de soare si batut de vant. Sa fie un om mare, din toate punctele de vedere, sa emane masculinitate, nu ma refer neaparat la patratele, ci la atitudine, la mers, la miscarea mainilor, la tonul vocii, la tot. Tinuta trebuie sa fie impecabila, sa intuiasca o personalitate stilata si eleganta, sa arate un bun gust desavarsit si o preocupare deosebita pentru frumos. In contrast mainile, palmele in speta, trebuie sa fie mari, rudimentare, butucanoase, primitive chiar, cand ma prind sa nu ma mai lase sa scap din stransoarea lor.

Ochii trebuie sa fie mari si negri, nu caprui foarte inchis, ca ai mei, ci negri, sa fie negri la lumina, sa fie negri la intuneric. Daca se spune ca ochii sunt oglinda sufletului, atunci in ochii aceia as vrea sa vad sufletul meu, dar niciodata pe al lui. Vreau ca atunci cand ma fixeaza cu privirea sa foreze pana in adancurile fiintei mele, fara sa lase urmele vreunei emotii, vreau sa-mi citeasca gandurile, iar apoi sa mi le arunce in fata, fara menajamente sau inhibitii. Nasul trebuie sa fie drept, lung si subtire, sa fie un nas perfect. Nu un nas feminin, dar capabil sa simta cele mai fine odori, sa intuiasca cele mai imperceptibile miscari. Sprancenele sa aiba o linie bine definitivata, care sa contureze privirea, sa-i accentueze inexpresivitatea, lasand doar urmele unor impulsuri sa se vada prin cutele subtiri atunci cand se incrunta, cand e interogativ, sau cand rade, ca niste urme de nisip, sterse oricand de aparente. Trebuie sa aiba buzele subtiri, ascutite, aproape taioase si un zambet perfect, sa ilustreze satisfactia, pofta, lacomia si superioritatea intr-un mod persiflat.

Trebuie sa fie inteligent, rautacios, pervers, practic si lipsit de scrupule dar niciodata josnic, mincinos, ipocrit si duplicitar. Sa isi umearesca interesul cu parsivitatea unui vulpoi batran, dar sa nu fie un gainar abject, sa stie sa-si pastreze in orice situatie eticheta. Vreau sa fie calm si rabdator, la fel de feroce ca un carnivor care pandeste prada .Vreau sa insele oamenii fara sa le promita "raiu' si sa le arate paiu' ", ci lasandu-i sa se minta singuri, sa joace un rol suav si delicat, dar cu un relief bine pronuntat. Vreau sa fie un fel de enigma , sa fie agreat de toata lumea, dar necunoscut de toti. Sa fie ca o enciclopedie, sa fie atractiv din punct de vedere intelectual, sa stie tot ce se poate stii, orice si despre oricine. Trebuie sa fie sarcastic si acid, dar spumant si amuzant, cu atentie si stil, fara a cadea niciodata in penibil sau grotesc. Nu vreau sa fie modern, nu vreau sa fie neaparat popular, ci mai de graba excentric. Vreau sa fie matur si sa aiba o personalitate destul de puternica pentru a stii sa faca diferenta dintre un plastic oridinar dar scump si un lingou de aur ascuns in noroi. Vreau sa fie pe cat de masculin pe atat de efeminat. Vreau sa aiba rabdarea si placerea distinsa de a sta ore intregi in fata unui ceas pentru a-i analiza fiecare detaliu, fiecare aspect, sa probeze zeci de costume inainte de a-l gasi pe cel potrivit, sa stie sa simta textura unui material, sa observe fiecare cuta, fiecare imperfectiune. Sa aiba un gust rafinat, dar simplu. Sa aiba un parfum caracteristic, ales in deplina concordanta cu personalitatea. Un parfum care sa fie mereu acelasi, sinonim cu pielea si mirosul lui. Sa fie un degustator innascut, lucid in orice situatie si dupa orice si oricate pahare. Sa stie sa imbete o femeie dintr-o privire, sau dintr-un cuvant si mereu inainte de prima inghitura. Sa fie un Dante care sa traiasca viata intr-un eden umbrit de demoni si intr-un infern luminat de sclipiri paradisiace.

Si cel mai important nu vreau sa-l simt ca pe un gust ci sa-l savurez ca pe o aroma. Sa se piarda in senzatii, apoi in fluxul confuz de note tarzii, iar in cele din urma sa ramana o fantezie pasagera.