Unravel

Ultimul

2009-07-22T01:29:00.000-07:00

Probabil ati observat ca in ultima vreme ca Unravel a fost intr-o stare letargica. Motivele sunt evidente, lipsa de timp, lipsa de net, lipsa de calculator, lipsa de inspiratie, lipsa....de mine insumi. N-o sa fac un rezumat al ultimei luni, daca blogspotul are destul de multe caractere de insirat pe monitor, vocabularul si capacitatea mea de exprimare sunt limitate.

M-am schimbat mult. In aceasta ultima luna, in care am scris mai mult sau mai putin, cu accent pe mai putin, am trait experiente si am cunoscut oameni, pe care n-am sa-i uit cate zile o sa am de acum in colo si care intr-un fel au rascolit pana in rarunchiurile existentei mele si au scos la lumina ceea ce am fost si ceea ce am vrut din totdeauna. Sunt altfel din toate punctele de vedere si nu doar am mai crescut, nu doar m-am maturizat, m-am shimbat. De maturizat toti o facem, mai tarziu sau mai devreme, dar eu m-am schimbat si m-am schimbat mult. Dupa cum spuneam in postul anterior, am mai iesit de cateva ori din gaoace si poate in moduri si in circumstante in care multi dintre voi n-au facut-o si nici n-or s-o faca vreodata .Nu pot sa va spun mai multe, din motive etice si personale.

Scriu acest ultim post ca sa-mi iau la revedere, daca ma uit in spate, daca citesc arhiva, majoritatea scrierilor mele anterioare mi se par infantile si nu neparat de anul trecut sau de acum doi ani, ci si cele de acum doua, trei luni. Poate ca asta e si scopul , sa evoluezi si cu fiecare cuvant, cu fiecare fraza sa devii ceva mai profund, ceva mai precis, ceva mai penetrant. Nu ma intelegeti gresit, nu o sa sterg Unravel, n-am sa modific nici un post si nici o fotografie, pentru ca asa cum sunt scrise, in graba, stangaci, stupid, si de ce nu, patetic in unele cazuri, ma reprezinta, au fost si raman ceva din mine din anumite momente importante, la vremea lor, a adolescentei mele. Stiu, am spus ca voi face acest pas cand voi tremina liceul si voi pleca din Craiova, dar se pare ca n-am putut sa preconizez ce imi va oferi ziua de maine si pe intelesul pasionatilor de jocuri, am trecut la nivelul urmator mai devreme.

Vreau sa subliniez ca deciziile mele sunt irevocabile. Nu o sa retractez nimic din ceea ce am scris mai sus si nici nu o sa revin asupra deciziei indiferent de feedback sau de reactia voastra. E o decizie strict personala, pe care am incercat sa o explic si sa o motivez, atat cat s-a putut si atat cat am stiut.

Nu ma despart de Unravel scarbita, suparata sau dezamagita, ci din contra, sunt entuziasmata, deschisa oricarei provocari si oricarei incercari pe care mi-o va rezerva de aici in colo viitorul. Nu am nici un fel de regret. Nu imi voi cere iertare sau scuze nimanui pentru nimic, pentru ca tot ceea ce am facut, respectiv am scris, a fost cu buna credinta si la momentele respective a fost ceea ce am crezut de cuviinta ca e mai bine. Plec, dar la fel cum am facut-o intotdeauna, cu capul sus si cu privirea inainte.

In ceea ce priveste scrisul, nu spun ca aici se termina totul, ci din contra acesta e in adevaratul sens al cuvantului, inceputul. Nu stiu unde,cand sau daca o sa sa-mi mai fac vreodata blog, ce si cum voi scrie, cert este ca aici Unravel, se incheie. Multumesc tuturor celor care m-au citit, care m-au apreciat, dar mai ales acelora care m-au criticat. Nu am vrut sa ma intelegeti, nu am cautat sa obtin laude gratuite si cu atat mai putin nu am vrut sa ma aprobati sau sa ma sustineti. Am vrut sa schimb ceva, nu stiu daca la lumea din jur, sau la mine insumi. Asta vom vedea.

Ramaneti cu bine!

Intre noapte si zi

2009-07-03T18:13:00.000-07:00

E patru dimineata, patru si un sfert, ar trebui sa dorm, dar nu mi-e somn si nici nu cred ca ar avea rost sa incerc. Ar fi inutil, tinand cont ca nu stiu la ce ora va trebui sa ma trezesc sa plec la mare si urasc lucrurile pierdute sau irosite.

Te avertizez ca postul asta o sa fie mai lung decat de obicei, dar iti spun cu toata obiectivitatea de care pot da dovada, ca merita. Nu cred in momente care sa-ti schimbe viata. Cred in momente care te schimba pe tine. Asta e unul dintre ele.

Pun pariu ca toti ati spus macar o data, ce multe ati trait, cati oameni stiti, ce expereite aveti, ce stiti, ce-ati vazut si ce ati auzit. Si aveti impresia ca un anturaj, o gasca, mana de oameni cu care va intalniti zilnic sau fetele care se inavalmasesc in jurul vostru pe strada pot substitui lumii intregi. Credeti ca aveti in spate o poveste, credeti ca experienta voastra e unica sau ca intr-un fel sau altul atingeti o anumita cota de maturitate .Va formati anumite portrete arhetipale dupa care ii judecati pe toti pe baza empirismului individual. Daca se comporta intr-un anumit fel sau daca spun anumite lucruri se incadreaza clar intr-o categorie si sunt expediati intr-un anumit sertar. Si gata, adoptati un anumit comportament si ii priviti intr-un anumit fel.

Si aici refuzati sa iesiti din gaoace. Credeti ca sunteti niste pui, care odata ce ati spart coaja de ou puteti cunoaste lumea. Gresiti, lumea se rezuma la o perpetua iesire din gaoace. E ca si cum ai juca un joc, dar esenta nu e sa treci la nivelul urmator, ci sa ai forta ca in momentul in care in sfarsit crezi ai trecut prin toate, ca ai invatat destul, sa iti dai seama ca de fapt n-ai trait nimic.

Nu stiu cati dintre voi pricep mesajul. O sa va dau exemple. Cate dintre voi care au nici 18 ani au spus ca barbatii sunt porci, i-au catalogat, i-au comantat si i-au caracterizat, dar dragostea vietii lor se rezuma la mucosi de douazeci de ani? Cate dintre voi nu v-ati futut si ati fost parasite, iar apoi v-ati creat in minte o adevarata odisee tragica a iubiri din care credeti ca ati iesit un guru al relatiilor? Cate dintre voi nu se cred in Sex and the city, in Gossip girl, sau in orice alta poveste cosmopolita, doar pentru ca stati cu gasca de pustoaice la un cockteil si o barfa despre xulescu care s-a despartit de y si s-a cuplat cu z pentru motivul k? Dar habar nu aveti cum arata o femeie in adevaratul sens al cuvantului si n-ati stat niciodata cu un barbat la masa, care sa nu fie ruda, prieten, tata, frate si asa mai departe .Credeti ca daca nu v-ati taiat venele dupa ce ati fost parasite, sau parasiti, de ce nu, de dragostea adevarata, care intamplator este si prima, sunteti Herculesi si Xene razboinice, adevarati pionieri ai fortei si curajului. Vorbiti de duerere, de suferinta, de inimi ranite, de cum stati pe intuneric si reflectati la sensul vietii si aveti revelatii, cand de fapt voi nu faceti decat sa mimati viata. Credeti ca daca v-ati uitat la The Notebook stiti ce inseamna dragostea, daca cititi o revsita sau un tabloid stiti ce inseamna un model de om. Credeti ca daca ati vazut un buletin de stiri aflati cum arata o lume intreaga. Credeti ca daca mama si tata v -au servit frumos, o viata frumoasa prestabilita sunteti sinonimi cu succesul .Credeti ca daca ascultati un talk-show stiti ce inseamna sa fii jurnalist, politician si intelegeti ce inseamna o socitate, o comunitate, o tara .Credeti ca lumea se invarte in jurul vostru, din simpulul motiv ca faceti parte din ea. Credeti ca stiti totul cand de fapt nu stiti nimic.

Nu condamn pe nimeni, nu blamez, nu arat cu degetul, doar va spun sa fiti mai moderti. S-ar putea sa vina ziua cand totul se va schimba cu 180 de grade, cand vei putea sa refuzi si sa te inchizi in receptacul tau, sa incerci sa ascunzi soarele dupa un deget sau sa deschizi mintea, ochii si urechile. Daca alegi prima varianta vei fi un om fericit, dar mediocru, daca alegi a doua varianta sa stii ca vei fi descumpanit, confuz, vei trece de la agonie la extaz( mai de graba viceversa).Ca sa parafrazez dintr- un citat preferat, vei trai, in timp ce restul doar exista.

E dimineata. E rasaritul, afara e o lumia difuza, dar ma dor mainile, ma dor picioarele, ma dor ochii. Ma dor multe. Uite un ultim sfat cu care sa-ti incepi ziua. Inainte sa pornesti la drum gandeste-te bine ce vrei. Viata niciodata nu ti le da pe toate, iti da cu o mana si iti ia cu cealalta. Gandeste-te ce vrei, de unde vrei sa furi, pe cine vrei sa minti, pe cine urasti, pe cine iubesti, ce poteci ai calcat si pe care vrei sa te intorci. Totul pe lumea asta se plateste, intr-un fel sau altul , mai tarziu sau mai devreme. Gandeste-te ce vrei sa obtii si sa te pregateste-te sa platesti pretul. Iar la sfarsitul zile ai grija sa te poti culca consolandu-te ca a meritat.

Buna dimineata....sau noapte buna!

It's another day in paradise

2009-07-01T15:40:00.000-07:00

De fapt e noapte... mijlocul noptii. Nu mai sunt la mare, sunt la Calarasi pana sambata, iar dupa o sa ma intorc, ca s-o ardem "de-adevaratelea" doua saptamani.

M-am tuns ca Andreea Esca care poarta ochelari (sau cel putin asa imi place sa cred). Am aflat ca pe langa Salitos tequila si mojitos, exista si cu whiskey ( pentru ca, da, o sa va mai fut inca o data la creieri spunandu-va ca..."experientele noi imbogatesc mintea"). Am stat in seara asta patru ore langa o fiinta cu patru picioare, blana si bot (caine) liber si dezinhibat, deci pot spune cu mana pe inima ca mi-am invins fobia ( sau cel putin am incercat). Deci, hai sa ne punem mainile la ochi (cu dejtele mult rasfirate) si sa zicem ca nu mi-e frica de nimic. Ca veni vorba de frici, in ultimele zile m-am simitit ca proaspetii hamsteri ai lu' Vali cand punea toata lumea mana pe ei, adica se pisau pe ei frica ( figura de stil, cititorule neintiat in ale metaforelor). Stiti ca eu sunt mare la figura(t), dar la propriu sunt micuta ( vreau sa spun tanara). In ultimele zile m-am simtit ca Guliver in tara..uriasilor ( si, da, am trait-o si p-asta) .Cu toate astea de cand sunt mica mi-a placut sa ma joc cu copiii mai mari. Doar ca acum, nah, ma simt ciudat....e cel putin "bizar".

In ultima parte am sa trec la sentiment. Mi-a atins soricu ( chiar a trecut si de stratul adipos inexistent) cand m-au sunat diferite persoane sa-mi spuna ca se gandesc la mine, la ce fac...ca lipseste "muza". Ca de unde vine Anka(ra)- prietenii stiu de ce?? Doamne, ce cliseatica am devenit, citez reclame din 1900 toamna....Promit sa scot data viitoare din putul inspiratiei ceva mai stimulant. A, si sa nu uit, promit si ca n-am sa mai scol oamenii din somn si dupa sa trancanesc la viteza rapida.

Eh, pana una alta sa ingropam securea razboiului, ca de-acum o sa fim destul "pe trotineta"!

Ps: data viitoare o sa atasez si o legenda.

Viata e lunga si creativa

2009-06-29T00:39:00.000-07:00

Mihaela Nicola ( Elle)

Viata e atat de lunga incat abia ne aducem aminte de prima iubire sau de primele vorbe de alint pe care le-am rostit. Si-apoi e atat de lunga incat uitam umilinte, rani si ofense care ne indemnau la cruciada candva.

E o bucurie sublima sa descoperim adevaruri noi fata de cele pe care le credeam de mult prestabilite. E trist ca regretam cuvinte rostite, dar invatam mereu unele noi care ne infrumuseteaza viata. Si invatam sa fim mai zgarciti cu enunturile aspre si generalizarile stupide. Vedem in timp ca nu exista oameni asemenea si ca e paguboasa asemanarea intre cei buni si cei rai. Mai nimeni nu e altfel decat complex.

Ma bucur mult de zilele care aduc revelatii. Caci poarta prospetimea rasaritului de intelepciune. Si ma bucur ca traiesc indeajuns incat sa scap de balastul perceptiilor false. Ma bucur sa vad cum balanta dreptatii ii cufunda in derizoriu pe cei care s-au straduit sa faca rau doar pentru voluptatea de a-l face.

Veti culege poame rodite din tot ceea ce desavarsiti sanatos si veti avea surpriza ca cele atinse de putregai se strivesc in furtuna celor ce au semanat vant.

Puterea celor ce construiesc lasa urme mai durabile decat a celor ce darama. Sunt cu adevarat grandiosi doar cei ce nu prididesc sa faca un "bine" abstract sau tangibil. Pentru ei si pentru ceilalti! Lasati deoparte regrete, revansa ori dorinta mistuitoare de razbunare...pentru orice. De asta se ocupa viata insasi, daca ii hraniti parcursul (tare) indelungat cu...rabdare.

Mare departare

2009-06-28T02:40:00.000-07:00

Vroiam sa nu scriu nimic cat timp sunt plecata, e ca si cum pentru o luna de zile as avea alta viata, in alte locuri, cu alti oameni, voi respira alt aer si voi fi mare, intr-o mare de apa. Una dintre dorintele mele refulate este refugiul. De multe ori am incercat sa ma ascund in spatele imaginatiei. Cum ar fi sa ma trezesc intr-o zi cu o alta viata, intr-un alt loc, intr-o alta lume? Ca un copil renascut, sa sufar de o amnezie anacronica, sa ma plimb pe strazi necunoscute, sa-mi treaca prin fata ochilor mii de fete pe care n-am sa le mai vad niciodata, sa aud zgomotul inertiei unei miscari continue sinonime cu insasi viata. Dar nu pot si n-am sa pot niciodata. Sunt dependenta de ceea ce sunt, de lumea stramba careia ii apartin, doar uneori incerc sa renunt hainele care mi-au devenit piele si la machiajul care a devenit fata si sa simt apa rece si nisipul zgrunturos pe picioarele goale. Sa ma joc de-altcineva, iar apoi sa ma prefac ca nici nu s-a intamplat.

E liniste, aici se intampla mereu un lucru foarte bizar, pe care nu l-am inteles cand eram mica, pentru ca eram mult prea mica, iar acum refuz pentru ca nu vreau sa-mi asum rolul de om mare. E atat de liniste, chiar daca in acelasi timp e atat de aglomerat si ticsit de oameni, de peste tot. E ca un zumzet de fundal, e ca si cum as trai un film si se aude incet melodia. Glasuri de copii, strigate de betie, tipete de extaz, trenuri grabite, turisti entuziasmati...si mare, multa mare. N-am sa ma gandesc si nici n-am sa scriu despre amintiri sau despre orice a trecut, despre cum era odata si cum este acum, despre toti oamenii pe care i-am cunoscut si o data pe an ii reintalneam din nou, ceva mai maturi, ceva mai batrani, ceva mai...tarziu. Am sa-ti vorbesc despre acum si atat.

E foarte inalt, imbracat in alb cu gri, are sprancenele negre stufoase, buzele bine conturate, si parul brunet, dar grizonat. Hainele ii pun in evidenta tenul inchis, poate e ars de soare...poate ca asa e el. Eu stiu. Ochii negri, migdalati, ca doi carbuni aprinsi privesc cu argonata imprejurimile. Uneoi rade si priveste scrutator oamenii din jur, zambind zeflemitor si aruncadu-le cate o remarca otravita cu un umor acid si rautacios. Se indreapta alene catre mine, se aseaza si incepem o cozerie. E unul dintre oamenii fata de care mereu am avut un fel de retinere, genul de om pe care nu ai cum sa il privesti de sus...pentru ca e mult mai inalt decat tine. Il privesc atenta. E randul meu sa-l analizez si pentru un moment am impresia ca face parte parte din categoria dracu' gol. E o fantezie. Nu e adevarat, un om ca sa fie dracu' gol nu trebuie aiba o serie de caracteristici si atat, nu e ca un diagnostic pe care il stabilesti in urma unor anumite simptome. E mai mult ca o mancare deosebita, ca o reteta excentrica, in care cele mai importante nu sunt ingredientele, ci proprotiile. Trebuie sa aiba o personalitate cu un echilibru mai mult decat desavarsit, mai mult decat impeturbabil.

Si acum inteleg. Eu nu am facut un portret, am facut un tablou. Un tablou de natura moarta.

"Fundul" scolii

2009-06-25T00:25:00.001-07:00

Ieri am avut o zi fututa rau, am ajuns acasa pe la 6 jumate cu nervii intinsi la maxim si fara nici un chef voi. De cand a inceput vacanta n-am avut timp nici sa respir, am avut in fiecare zi, fara exceptie, ori training, ori meditatie (uneori chiar la plural) si nu stiu de ce, poate ca uneori imi vine si mie sa ma fofilez pe canapea sa vad un film sau un "Two and a half" si nu sa ma uit la ceas si de fiecare data sa-mi dau seama ca sunt in intarziere undeva.

De dimineata, eram la meditatie si vad un mesaj ca trebuie sa fiu la 10 la scoala ca s-aduc fondu' scolii . Problema era ca terminam la 11 si de acolo trebuia sa ma duc pregatire la mate, asa ca ajung acasa iau banii, intrazii vreo 20 de minute si ii aduc unei colege ca sa ii dea altei colege care ii daduse pentru mine. Fiecare din locatiile de mai sus sunt in alta parte a orasului. Acum probabil te intrebi de ce naiba am asteptat pana acu' sa-l dau. Simplu, in timpul scolii am uitat si trebuia sa ma intalnesc saptamana trecuta la universitate cu diriga sa-i dau, dar am intarziat din cauza unor probleme.... tehnice si dupa a trebuit sa fiu la trainingurile sus-numite. Ca sa trec la subiect, de obicei ii uitam de vreo 3-4 ori, dar pana la urma ii aduceam si gata. Era o rutina, nu ma intrebam de ce ii aduc, sau la ce se folosesc, pentru ca ma durea in partea dorsala, dar ieri tinand cont ca am miscat osu' si m-am scarpinat la urechea stanga cu piciorul drept, am avut o revelatie. De ce dracu' ne fut la creieri cu fondu scolii?

De data asta i-am adus pentru ca ii promisesem dirigai si chiar daca am avut un car de absente si vin pe la jumtatea orelor, am cuvant. Si, ca o paranteaza, daca cititi, la multi ani pentru ieri! Insa de anul acesta promit solemn ca nu mai imi arunc banii la veceu si trag apa peste ei, pentru ca asta inseamna "fundu" scolii. Imi asum ceea ce am spus cuvintel cu cuvintel in fata oricui si sunt curioasa cum o sa ma oblige vreun director sau oricine altcineva sa-i platesc.

E adevarat, e o suma mica, 100 de lei pe an de caciula, dar daca facem un calcul aproximativ, la o scoala cu vreo 2000 de elevi se strang vreo 200 000 de lei noi, adica vreo doua miliarde de lei vechi, suma care fara suparare, numai mica nu e. In primul rand toti banutii astia se strang, sunt un pic cam ilegali pentru ca invatamantul in Romania e GRATUIT. Si in al doilea rand eu in viata mea n-am vazut o hartie sau vreo chitanta pe care sa scrie frumos, ce se cumpara, pentru ce si cat costa. Sunt niste necunoscute foarte misterioase. Stiu ca in fiecare clasa este un parinte care se duce la sedintele comitetului de parinti, un sef al clasei si asa mai de parte, care practic participa la sedinte si vorbestc in numele intregii clase. Dar, mamicu, eu dau banii astia si prin urmare am dreptul sa stiu cum sunt cheltuiti. Nu arat cu degetu catre nimeni, eu doar observ. Nu stiu, poate s-or fi trimis astfel de hartii si le-a luat vantul, dar eu n-am primit nimic. Oricum, toate renovarile si toti banii care se investesc in scoli, sau banii cu care se platesc utilitatile vin de la buget. Cu alte cuvinte atata timp cat mama si tata platesc impozite si taxe la greu, eu n-am nici o obligatie fata de scoala sau fata de orice institutie din tara asta, ci din contra ele au fata de mine. Daca va veni vreodata momentul in care nu vor mai plati darile la stat, sunt sigura ca Fiscul isi va face datoria.

Oricat imi strofoc creieri nu pot sa-mi dau seama unde se duc anual 2 miliarde de lei, chiar nu reusesc, este desupra capacitatii mele de intelegere. Poate atat o costa detergentu' lu' tanti Flori? Si ca veni vorba de igiena, hai sa abordam si un subiect mai delicat. In nici o baie din scoala nu exista hartie igienica si sapun. Zau asa, suntem chiar un popor imputit , atat la propriu, cat si la figurat. Eu stiu ca majoritatea specimanelor sunt niste primate si ca principala scuza a directiunii este noi ne-am bate joc de aceste faciliattai....de lux. Nu zic, oricum majoritatea bailor sunt fumoare, ma da, in una sau doua ar putea sa existe sapun si hartie igienica, macar atat. Nu cine stie ce, cele mai ieftine posibile, dar macar sa fie, nu ma duc sa gasesc conditii de cinci stele, vreau decat conditii decente. Sa ma scuze directiunea, dar mai am si nevoi fiziologice. Partea cea mai amuzanta, daca nu ar fi adevarata, este ca mai e liceul si in buricu' orasului langa fantanile europene ale lu' Solomon. Adevarat, centru, oras european, dar unde n-ai cu ce sa te stergi la cur si sa te speli pe maini.

Si mai e o chestie care te fute la creieri, niciodata, dar niciodata, scoala nu are bani. Anu' trecut de exemplu trebuia sa ma duc la un concurs la Suceava, inspectoratul de acolo imi oferea masa, cazare, plimbari si toate cele, dar cei de la scoala trebuiau sa-mi asigure transportul . Bine inteles ca directiunea a zis ca nu sunt bani si sa ma duc la inspectorat, iar scroafele de acolo ( cu tot respectul cuvenit, dar asta sunt) au refuzat. Concursul, mentionez, era sustinut de minister, deci totul era legal. Sau, uite alt exemplu, cu care sunteti familiarizati cu totii, in fiecare an sau semestru se mai strang in plus niste bani pentru mingi si echpamente sportive. De ce??? Si ultimul, dar nu cel din urma exemplu, revsita scolii. Mi s-ar parea normal sa fie gratuita, ca deaia e a scolii, toti elevi trebuie sa poata beneficia de ea. Dar nu sunt bani, nu se pot lua din 2 miliarde, 25 de milioane, costurile de tiparire. Problema e urmatoarea, anu' trecut nu s-a impartit nici o revista, nu s-a dat spre vanzare, si nimeni n-a comentat. Anul asta ne-am oferit eu cu un coleg sa ne ducem prin clasele 9-12 si sa le vindem (munca patriotica, voluntara, care nu ne-a adus nici un castig de ordin material, decat picioare rupte). E cam naspa sa te duci in fiecare clasa, sa repeti aceeasi muzicuta si mai intalnesti profi cu baza in ei, ametiti sau pitipoance si colocalesi care cu aere de neuron smecher. Am strans vreo 5-6 milione pe hartie, dar la gimnaziu si la 11-12 n-am mai apucat sa mai mergem si nu s-a mai dus nimeni. Am depus banii la casierie, dar nu ne-a dat nimeni nici o chitanta, doar ne-au pus sa scriem numele elevilor si atat. Lasand la o parte ca mi s-ar parea normal ca toti cei care colaboreaza la revista, atat elevi cat si profesori, sa primeasca o recompensa financiara, nu cine stie ce, macar ca un gest simbolic. Si da, o spun pentru ca sunt redactor-sef deci sunt implicata. Zau, daca mi se pare normal ca unii sa munceasca, doar ca sa se laude altii.

Toata treaba asta e foarte...romaneasca. Se strang undeva muuulti muulti bani, iar dupa dispar ca magaru-n ceata. Este asa o nebuloasa, intotdeauna dai bani pentru niste servicii, dar cand ai nevoie sa beneficiezi de ele, toata lumea se uita ca nu sunt bani, ca n-au de unde. Pai mamicu' nu se mai poate. Mi se pare normal fondul clasei. De exemplu, clasei XI D, daca i se scoala sa isi puna in spatele clasei o canapea cu o plasma, cu un sistem home-cinema si pe acoperis o piscina, foarte tare, avem bani, platim, ne bucuram de investitie, dar mamicu asa la gramada, hai toata lumea, nu se mai poate.

Inchei, repetand, eu in viata mea nu mai platesc fondul scolii, iar pe viitor spinarea mea n-o sa duca niciodata o ceata de incapabili. Dar, stati linistiti, nu instig la....schimbare. Doamne fereste, eu vorbesc in numele meu. Voi, platiti chiar va rog, nu care cumva sa va schimbati atitudinea, ca atunci chiar s-ar intampla ceva grav. Adica, va dati seama cum ar arata o Romanie fara fraieri???

Maimute prostituate

2009-06-24T01:21:00.000-07:00

In politics... never retreat, never retract... never admit a mistake.
(Napoleon Bonaparte)

Am gasit acum cateva zile citatul acesta si m-am gandit (da, practic sportul asta destul de des, spre deosebire de altii) ca asta e marea problema la noi. Toata lumea se razgandeste de pe-o zi pe alta, ies pe la tevizor si spun ca ah scuze, am gresit, oups I did it again. Mai, maimicu tu esti ministru, presedinte, ai responsabilitati, ai o treaba de facut. Nu esti la bodega, unde te poti razgandi oricand intre o ciorba de perisoare si una de vacuta. Noi nu suntem chelnarii tai, iar banii publici nu sunt specialitati culinare. Iar cel mai important, tu nu esti Britney Spears.

Hai sa trecem putin in revista bambilicii politici. In primul rand ar fi domnu' Stolojan, tin minte mai de mult la o emisiune a lui Tuca, cu ceva vreme inainte de alegerile din 2004, in care a zis ca nu o sa candideze niciodata, veni 2004, alegeri, hopa, ca s-a razgandit...dar nu de tot. Vine din nou si spune ca nu mai candideaza, ca are o neputinta, jeleste putin actualul presedinte si isi anunta candidatura, iar alianta renaste ca o pasare Pheonix din propria cenusa. Castiga alegerile, coalitia se scindeaza si domnu' Traiceanu anunta ca isi da demisia, dar, banuiesc ca nu l-ati si crezut, pentru ca a doua zi, ghici ce, a si retractat. Vine si randul domnului Basescu sa se dea in stamba, la fel ca fostul partener de coalitie, acum mult blamat, se da in spate, ca nici el nu renunta sa fie prim-jucatorul tarii. Iar sirul de razgandiri politice se incheie glorios cu anuntul domnului Stolojan dupa alegerile parlamentare de anul acesta ca lui i s-a sculat ca nu mai vrea sa fie prim-ministru. Bine inteles, spectacolul politic nu se rezuma doar la astfel de momente, amintim si de episodul tiganca imputita, in care domnul Basescu a dat-o-n bara rau, dar nici o problema ca i-a stat bine si a adus si cateva procente in plus din randul electoratului stelist. In ceea ce priveste intelectualii, i-a linistit cu scuzele de rigoare. As putea mentiona si de specimene precum Becali si Vadim, dar sa nu aducem discutia atat de mult in mocirla.

Acum nu stiu cati dintre voi sunteti de acord cu mottoul postului, dar eu chiar consider ca asertiunea este corecta. Politica este un mediu in care cea mai importanta este imaginea, perceptia pe care o are lumea despre tine, iar scopul este sa dai vorbelor tale greutate, sa ai o imagine verticala si ferma. Asa ca, cel mai indicat, ar fi sa nu fii foarte vehement in declaratii, sa ai un anumit grad de reticenta, tinand cont ca politica nu este tocmai un mediu stabil si previzibil. In caz contrar, s-ar putea sa ti-o dai singur peste bot, ca in cazurile de mai sus. Daca totusi ai facut o greseala, nu te duci in public si incepi sa-ti ceri iertare cu lacrimi de crocodil. Incerci sa iti pastrezi pozitia, incercad sa remediezi situatia pe cai colaterale. E adevarat, nu e simplu, dar cam la asta se reduce tot skillu', cam asta ar insemna un politician adevarat.

Replica, ta, cititorule, stiu, e fireasca. Si care e problema ca s-au razgandit? Doar nu si-au pierdut sustinatorii, doar nu mor de foame pe timp de criza, doar nu s-a schimbat ceva. Pai nu prea, pentru ca noi suntem un popor de urangutani grandomani. Suntem ca niste maimute prostituate. Ce inseamna maimute prostituate? E o specie de maimute in care femelele se imprecheaza cu un singur mascul, un fel de sef de trib, dar ceilalti masculi ca sa-si satisfaca anumite nevoi se duc si isi castiga partenerele cu banane. Nu e o figura de stil, chiar exista astfel de maimute, cu astfel de practici. Asa suntem si noi, votam primari, nu urmariti penal, ci si in inchiosoare, votam politicieni demagogi care fac promisiuni fanteziste, votam fantani si discursuri mincinoase anti-coruptie. De ce? Pentru ca noua ne place scandalul, ne place sa fim cumparati in campanie cu o plasa si un pix, pentru ca preferam fantani si concerte, cand n-avem canalizare si medicamente in spitale, pentru ca ne plac....bananele.

As fi vrut sa inchei apoteotic, dar mi-e scarba si am sentimentul frustrant ca ma lupt cu morile de vant. Zau, daca nu.

Destin

2009-06-23T04:27:00.001-07:00

Nu sunt o fire religioasa, nu cred in zodiace sau in forte supranaturale, ca Lenuta' "Dovada?? Unde e dovada?".

Cred in Dumnezeu, intr-un mod spiritual, intr-un Dumnezeu de care nu trebuie sa-ti fie frica si care ma iubeste, cel putin pe mine (in ceea ce va priveste pe voi, nu stiu si sincer nu ma prea intereseaza). Reluand, ma iubeste pe mine, doar pe mine, poate parea un concept egoist si chiar este, dar asta nu ma impiedica sa cred mai putin. Nu cred in biserica pentru ca o vad ca pe o institutie monstruasa care functioneaza ca un instrument de manipulare si care ascunde demoni in sutane. Dar pe de alta parte nici nu pot sa cred ca atunci cand sunt singura, chiar nu e nimeni acolo. N-o luati la maniera mistica, ci mai de graba ca pe o presimtire, ca pe un sentiment. Sa-i spunem providenta. Sa-i spunem destin.

V-am spus, horoscoapele, zodiile si tot ce tine de ele mi se pare o ineptie si o stupizenie, facuta doar ca sa ne distreze, pe unii si ca sa se profite de pe urma altora. Odata m-am certat cu o profa pe tema asta, imi spunea ca n-am citit nici o carte de astrologie, ca vorbesc necunostiinta de cauza. Probabil, dar judec logic (si logica substituie oricate carti luate ca atare si digerate pe stomacul gol), ce legatura au planetele cu mine si mai ales ce legatura am eu cu alti indivizi nascuti in aceeasi "zodie" cu mine? E adevarat, poate unii se aseamana, dar credeti-ma sunt "colega" de zodie cu oameni cu care nu ma aseman deloc, iar caracteristicile sunt atat de vagi incat daca vrei sa crezi ceea ce spune acolo, vei inghiti gogoasa fara probleme. E ca junk-foodul, il mananci pentru ca e bun, iar daca ti se spune ca poate o sa te omaore intr-o zi, ignori pentru ca tu te incapatanezi sa crezi ca oricum vei muri intr-o zi. Si ultimul meu argument, cum pot fi nascuti sub aceeasi zodie un cersetor, un ratat si un taie-frunze la caini, cu un sef de stat, cu un magnat sau cu un om de stiinta?

Dar revenind, acum, la ceea ce cred. Cred in destin, in soarta, in providenta, la urma urmei cred intr-o coincidenta care te duce la destinatie (sau intr-un sir de coincidente), pentru ca nu-i asa, toate drumurile duc spre Roma. Bine inteles, daca ai in minte o destinatie, nu inseamna ca nu trebuie sa mai parcurgi calatoria si ca nu vor fi drumuri mai dificile. Pot fi autostrazi, dar la fel de bine cum e la noi, drumu' s-ar putea sa fie ingust si plin de gropi adanci. In traducere, cred ca ai sarcina sa crezi, ai obligatia sa te straduiesti si ai datoria sa mergi mai departe. Dar pana la urma nu ramai decat o piesa de sah care are mutari bine definite si regulile sunt stabilite, acolo undeva, fara sa fii consultat, fara sa stii si fara sa banuiesti. N-am spus pion, n-am spus rege sau regina, am spus doar piesa, pentru ca si un pion sau un nebun pot da sah mat.

Pantofi

2009-06-20T03:12:00.001-07:00

Oamenii sunt la fel ca si pantofii. Daca se spunea ca o femeie poate face orice face un barbat, dar pe tocuri, sa stiti ca asertiunea nu este corecta. O femeie poate face orice si poate chiar mai mult decat un barbat, dar in pantofii potriviti si pe tocuri oricat de inalte, cu conditia sa nu aiba rau de inaltime.

Pe unii ii vezi intr-o vitrina, nu stii daca ai nevoie de ei, nu stii daca ti-i permiti sau nu, stii doar ca ti-i doresti si atat. Pot fi frumosi, pot fi la moda, pot fi oricum, dar nu conteaza, ei au acel ceva care te apropie si te atrage. Ai putea spune ca e dragoste la prima vedere, dar te inseli, dupa ce vei face cativa pasi te plictisesti si stii ca nu ei sunt perechea potrivita.

Pe unii ii incalti de nevoie, cand nu ai alta alternativa, sunt acolo si tot ceea ce ai de facut este sa-i accepti. Cu timpul s-ar putea sa-ti placa, s-ar putea sa te obisnuiesti si sa devina parte din rutina zilnica. Nu te-ai descurca fara ei, sunt cei de toate zilele, dar nici acestia nu sunt favoritii, nici acestia nu sunt perechea potrivita si pleci din nou in cautarea altora.

Pe altii ii incalti din placere, cand drumurile devin anevoioase, la distractii si la drumetii lungi. Sunt tenisi rupti, adidasi prafuiti, pot avea gauri in talpa de la atata mers, dar sunt comzi. Iti ofera acel comfort incat ajungi sa te atasezi de ei, sunt "de suflet" .Cu ei ai putea face inconjorul lumii si nu ti-ai simti picioarele obosite.

Si sunt cei pretiosi. Cei pe care ii incalti la ocazii speciale, pentru o singura seara, iar apoi ii pui la loc in cutie, pentru ca sunt prea frumosi ca sa-i porti in fiecare zi. Nu sunt comozi, uneori te chinuie, te strang, dar au scuza suprema, sunt frumosi si iti imprumuta si tie ceva din farmecul lor. Chiar daca ai fi vrut sa fie altfel, ceva mai lejeri, ceva mai comozi, totusi nu vei regreta niciodata ca i-ai purtat. Pot lasa urme, dar si amintiri.

Si sunt pantofii de toate zilele, pantofii cu care iti incepi ziua si cu care ajungi seara obosita. Trebuie sa fie ca tine, trebuie sa fie o parte din tine. Uneori pot fi prea stramti, alteori prea mari, dar trebuie sa sa-si modeleze forma pe piciorul tau, trebuie sa se adapteze formelor tale, stilului si vietii tale.

Unii vor reusi si ii vei purta pana cand vor obosi, pana cand se vor rupe si va trebui sa renunti la ei, dar nu-i vei arunca niciodata, vor ramane pititi intr-un colt, pentru ca sunt perechea ta. Dar sunt si cei rigizi, cei pe care ii porti, dar te doare, cei care nu sunt pentru tine, dar iti plac. Cei pe care ii incalti mai mult in virtutaea inertiei, ii incalti volitiv, cand ai nevoie de o schimbare pasagera. Insa mai tarziu sau mai devreme vei renunta la ei si te vei intoarce la cei care sunt pentru tine, la cei care, chiar daca intr-o vreme ti-au fost mici, s-au lasat, te vei intoarce la cei care ti se potrivesc. Te intorci acolo unde este locul tau.

In fine, sunt doar pantofi..

Spearhead - One Step Closer To You

2009-06-19T01:26:00.001-07:00

Povestea purcelusului si a oglinzii retrovizioare

2009-06-17T04:31:00.000-07:00

Eram acum câteva zile cu nişte prieteni în spatele blocului. Jucam cărţi, mâncam seminţe, vorbeam, glumeam, totul într-o manieră civilizată. La un moment dat apar trei văcuţe mioritice, din alea cu ugere, burţi şi tot tacâmul şi un porcuşor cu ţâţe, analog înfăţişării "mamiţicilor".

Prea mult de spus despre ei nu e. Aveau aspectul stereotipic, haine din bazar colorate, gura mare şi mersul clătinat. Goe (porcuşorul) se urcă într-o Dacie berlină şi încearcă să iasă din parcare. Când dă cu spatele nu poate pentru că era o Dacie 1 300 parcată prost. După indicaţii şi nervi, Goe se dă la o parte şi o lasă pe "Mamiţica" la volan. De data asta e rândul lui Goe să dea indicaţii. Baiatu' e respectuos foloseşte de fiecare dată apelativul "mami" şi între două gesticulări nevrotice şi "da-o mai spre stânga", "mai în faţă", " ai grijă la dreapta", strecoară şi câte o remarcă injurioasă pentru proprietarul Daciei prost parcate. Cât tupeu pe capu' lui domne, să-şi lase vechitura-n drum...

Aşa că se aşează cu o mână în şold şi cu una se sprijină pe oglinda retrovizoare a Daciei în cauză. După cum vă daţi seama greutatea incomensurabilă a copitei nu a putut fi suportată şi oglinda pur şi simplu s-a rupt. Ce face specimenul în cauză? Păi ce să facă, o ia, o pune pe parbriz şi zice "Dă-l dracului, că merită". În timpul acesta "Mamiţica" scoate maşina din parcare, aşa că tot regnul se urcă şi demarează în trombă, pe principiul.... bunul simţ mă urmăreşte, dar eu sunt mai rapid.

Si astfel uite un motiv în plus ca să emigrez. Bine înteles, recunosc, scena a fost grotească, dar era atât de românească încât te umplea de ruşine şi dezgust. Micul nostru Goe modern şi "mamiţicile" sale emanau atâta grobianism şi lipsă de bun simţ, astfel că pe cât de amuzant părea comportamentul lor pe atât te scârbea mai mult. Nu ne-am putut abţine şi am început să râdem, dar nu era râsul nostru. În România e periculos să-ţi laşi maşina prost parcată pentru zece minute, că rişti să te trezşti cu parbrizul spart, cu roţile desumflate sau de ce nu, poate chiar şi fără ea. Voi aştia, care protestaţi de douăzeci de ani prin nemişcarea posteriorului la vot, vă mai miraţi că a intrat Gigi în parlamentul european. Hello, la naiba, cocaleşi ca cel de mai sus au drept de vot...si fac uz de acest drept, dar tu intelectualule lezat de mizeriile clasei politice îţi ţii năsucul pe sus şi protestezi prin nepăsare, uite ca nici vitelor de mai sus nu le pasă nici de tine, nici de bun simţ, nici de politeţe, nici de lege, nici de nimic. Trăieşti în ţara pe care o meriţi, o ţară de altfel frumoasă...păcat că e locuită de români.

Unde eşti tu, mon cher, sau mai în trend, dear Caragiale?

Lene

2009-06-16T03:19:00.000-07:00

Azi de dimineata eram la meditatie. Si muream. Muream de somn. Ati vezut Tom&Jerry? E un episod cand Tom nu poate sa-si tina ochii deschisi asa ca isi deseneaza pe pleoape pupilele. In acelasi stadiu eram si eu. Taceam si incercam sa-mi mentin pozitia aia de om care cugeta. Pe dracu... Ma gandeam la mancare.

De fiecare data cand nu pot sa gandesc, sau mai bine zis nu pot sa fiu atenta, ma gandesc la dulciuri si la cafea, in speta la ciocolata. Pare cel putin dubios, stiu ca fizic nu pare, dar sunt foarte pofticioasa. Ma gandeam de data asta la o inghetata de vanilie cu caramel si de ce nu, ar fi mers si o felie mare de tort de ciocolata bine insiropat, a, si daca tot vorbim de dulciuri, totul s-ar fi asortat cu un pahar de vin alb, demi-sec. Si, nu, nu sunt alcoolica, sunt doar diabetica in devenire.

Si nu doar atat. Sa poti sa alergi de fiecare data cand ai chef pe o plaja goala. Imi amintesc anu' trecut cand am ajuns la mare. Era seara. Am fost sa alergam. Eu am stat intr-un foisor si m-am uitat. A fost cea mai frumoasa "alergare" din viata mea. E o chestie cu libertatea asta, ca niciodata nu ai prea multa, de fapt singura garantie la libertatii este singuratatea, e un fel de echivalenta intre ele. Luati-o cum vreti, dar intototdeauna oamenii reperezinta o constragere, fie ca depinzi de ei, fie ca depind de tine, fie ca ai nevoie de ei, fie ca au nevoie de tine. Iti inhiba elenaul, dorinta de libertate, de salbaticie, de primitivism.Ei si cu rigorile lor...E, plaja aia era goala, treceau uneori cate unii, dar era doar "unii", era prea intuneric ca sa capete vreo identitate sau ca sa ti se intipareasca in minte vreo expresie, vreo imagine, vreo fata.

Singuratea e buna, e buna atata timp cat nu devii o persoana atat de plicticoasa incat sa te plictisesti si pe tine. Cred ca poti fi oricum, doar insipid nu. Oamenii iti iarta orice, uneori si apreciaza si te invidiaza pentru cele mai strambe insusiri dar n-o sa te ierte niciodata daca ii plictisesti. Poti inspira slabiciune, teama, furie, ura, rautate, orice. Poti fi puternic, placut, plangacios, ipohondru, antipatic, uracios, oricum. Dar nu plicticos. Trebuie sa fii cineva, sa exprimi orice, sa faci ceva.

Apropo, cel mai ingrozitor este sa citesti o carte plicticoasa pentru ca nu ai altceva mai bun de facut. Acum citesc niste povestiri de Thomas Wolfe, parca toata literatura americana e la fel ( sau cel putin ce am citit eu). E ticsita de revelatii si trairi banale, mediocre si parca lispsite de viata. De ce as vrea sa citesc descrierea a tot ceea ce trece pasiv pe langa mine, de ce as vrea sa descopar detaliile cand se pierde esenta intregului? Paradoxal, cartea (povestea) mea preferata apartine literaturii americane. Dar are ceva diferit, are o vigoare care capata contur, care capata forma. E ca si cum as citi despre mine.

Si m-am trezit cand am iesit pe usa. Am crezut ca o sa ma lovesc de o mobila. E ca atunci cand esti beat, dar te incapatanezi sa stai intr-un picior. Ah, si am atatea lucruri de facut si iar m-am luat cu lenea. Capricioasa stare. Intr-o zi o sa ma asez pe un sezlong la soare, o sa-l intalnesc pe Jack Nicholson si... "Ceva ceva tot o iesi".

Ghosts of girlfriends past

2009-06-15T06:13:00.000-07:00

E un film amercan in toata splendoarea lui. Este plin de americanisme, cum spunea CTP plin de "OMG", "WTF" and so on. Actiune tipica, final previzibil si replici insipide, are toate "atuurile" unui film de nota 5 pe imdb. Este un cliseu cinematografic, care mimeaza genul de comedie romantica. Din punct de vedere al distributiei ai avea ce si ce asteptari, Michael Douglas, Matthew McConaughey si Jenifer Garner.

Daca esti fata si te uiti la filmul asta probabil te astepti sa-l vezi pe McConaughey la bustu' gol sau poate si ceva mai mult. Regret sa te dezamagesc, nici macar de asta n-o sa ai parte. Daca esti baiat si te uiti inseamna ca esti gay.

Someone once told me that the power in all relationships lies with whoever cares less.
(e singura chestie care merita retinuta din filmu' asta).

Knowing

2009-06-14T09:09:00.000-07:00

Filmul asta e genial. Efecte bune, poveste bine elaborata, Nicholas Cage (actoru' principal) e un monstru sacru al cinematografiei si nici de data asta nu se dezminte, in concluzie, avem combinatia perfecta. Singurul lucru care mi s-a parut deplasat si usor fortat a este sfarsitul, prea mult SF. Au cam dat-o pe aratura, deja parca se despartisera de scenariu, dar orium e un film bun si chiar merita vazut. Pe imdb are 7 dar eu i-as fi dat 8 spre 9.

Intr-un fel e ca un puzzle, toate lucrurile care n-au nici o legatura incep sa se inchege spre sfarsit. Cea mai tare parte a filmului e la inceput. Credeti in coincidenta sau totul are un motiv aprioric stabilit? E o loterie ca suntem aici, ca traim, sau toata armonia din jurul nostru are un scop? Are viata un scop, sau e doar o intamplare fericita?

Dracu' gol

2009-06-13T00:41:00.001-07:00

Nu stiu cum mi-a venit in minte, dar azi am gasit elementul X, am reusit sa gasesc portretul barbatului perfect, bine inteles dintr-o perspectiva extrem de subiectiva.

In primul rand, inainte de toate, nu vreau sa ma faca sa-l iubesc, nu vreau sa-l respect, nu vreau sa-l apreciez, vreau doar sa ma fascineze. Sa ma fascineze de la infatisare, la atitudine, la dialog, la gandire, sa fie la fel de impenetrant ca o piatra, dar la fel de tentant ca un fruct exotic. Cand intra intr-o incapere sa ma faca sa raman cu gura deschisa, metaforic vorbind, eu nu raman niciodata cu gura deschisa pentru nimeni, doar ca expresie a unei reactii interioare. Trebuie sa fie inalt, atat de inalt incat sa nu-l pot ajunge niciodata (eu sunt foarte inalta) si sa aiba tenul inchis, sa dea impresia aceea de om care a fost peste tot, de om ars de soare si batut de vant. Sa fie un om mare, din toate punctele de vedere, sa emane masculinitate, nu ma refer neaparat la patratele, ci la atitudine, la mers, la miscarea mainilor, la tonul vocii, la tot. Tinuta trebuie sa fie impecabila, sa intuiasca o personalitate stilata si eleganta, sa arate un bun gust desavarsit si o preocupare deosebita pentru frumos. In contrast mainile, palmele in speta, trebuie sa fie mari, rudimentare, butucanoase, primitive chiar, cand ma prind sa nu ma mai lase sa scap din stransoarea lor.

Ochii trebuie sa fie mari si negri, nu caprui foarte inchis, ca ai mei, ci negri, sa fie negri la lumina, sa fie negri la intuneric. Daca se spune ca ochii sunt oglinda sufletului, atunci in ochii aceia as vrea sa vad sufletul meu, dar niciodata pe al lui. Vreau ca atunci cand ma fixeaza cu privirea sa foreze pana in adancurile fiintei mele, fara sa lase urmele vreunei emotii, vreau sa-mi citeasca gandurile, iar apoi sa mi le arunce in fata, fara menajamente sau inhibitii. Nasul trebuie sa fie drept, lung si subtire, sa fie un nas perfect. Nu un nas feminin, dar capabil sa simta cele mai fine odori, sa intuiasca cele mai imperceptibile miscari. Sprancenele sa aiba o linie bine definitivata, care sa contureze privirea, sa-i accentueze inexpresivitatea, lasand doar urmele unor impulsuri sa se vada prin cutele subtiri atunci cand se incrunta, cand e interogativ, sau cand rade, ca niste urme de nisip, sterse oricand de aparente. Trebuie sa aiba buzele subtiri, ascutite, aproape taioase si un zambet perfect, sa ilustreze satisfactia, pofta, lacomia si superioritatea intr-un mod persiflat.

Trebuie sa fie inteligent, rautacios, pervers, practic si lipsit de scrupule dar niciodata josnic, mincinos, ipocrit si duplicitar. Sa isi umearesca interesul cu parsivitatea unui vulpoi batran, dar sa nu fie un gainar abject, sa stie sa-si pastreze in orice situatie eticheta. Vreau sa fie calm si rabdator, la fel de feroce ca un carnivor care pandeste prada .Vreau sa insele oamenii fara sa le promita "raiu' si sa le arate paiu' ", ci lasandu-i sa se minta singuri, sa joace un rol suav si delicat, dar cu un relief bine pronuntat. Vreau sa fie un fel de enigma , sa fie agreat de toata lumea, dar necunoscut de toti. Sa fie ca o enciclopedie, sa fie atractiv din punct de vedere intelectual, sa stie tot ce se poate stii, orice si despre oricine. Trebuie sa fie sarcastic si acid, dar spumant si amuzant, cu atentie si stil, fara a cadea niciodata in penibil sau grotesc. Nu vreau sa fie modern, nu vreau sa fie neaparat popular, ci mai de graba excentric. Vreau sa fie matur si sa aiba o personalitate destul de puternica pentru a stii sa faca diferenta dintre un plastic oridinar dar scump si un lingou de aur ascuns in noroi. Vreau sa fie pe cat de masculin pe atat de efeminat. Vreau sa aiba rabdarea si placerea distinsa de a sta ore intregi in fata unui ceas pentru a-i analiza fiecare detaliu, fiecare aspect, sa probeze zeci de costume inainte de a-l gasi pe cel potrivit, sa stie sa simta textura unui material, sa observe fiecare cuta, fiecare imperfectiune. Sa aiba un gust rafinat, dar simplu. Sa aiba un parfum caracteristic, ales in deplina concordanta cu personalitatea. Un parfum care sa fie mereu acelasi, sinonim cu pielea si mirosul lui. Sa fie un degustator innascut, lucid in orice situatie si dupa orice si oricate pahare. Sa stie sa imbete o femeie dintr-o privire, sau dintr-un cuvant si mereu inainte de prima inghitura. Sa fie un Dante care sa traiasca viata intr-un eden umbrit de demoni si intr-un infern luminat de sclipiri paradisiace.

Si cel mai important nu vreau sa-l simt ca pe un gust ci sa-l savurez ca pe o aroma. Sa se piarda in senzatii, apoi in fluxul confuz de note tarzii, iar in cele din urma sa ramana o fantezie pasagera.

Perfect

2009-06-10T06:35:00.000-07:00

Mi-am luat o bere rece din frigider, m-am asezat pe scaun, mi-am intins picioarele pe celalalt si am inceput sa scriu.

Ma uit in jur, e relativ ordine, in mare parte sunt doar cateva carti si reviste aruncate. Privesc pe geam, am o priveliste frmoasa, e pur si simplu frumoasa, are ceva pitoresc, ceva urban, ceva grandios, ceva marunt, ceva din toate si nimic din fiecare. Ma afund in scaun, e atat de mare si moale incat as putea ramane aici o viata. Nu e nici cald, nici frig, domneste peste tot o stare de comfort si prospetime. In jurul meu sunt flori, multe flori si majoritatea sunt inflorite. In principiu nu ma omor dupa ele, dar nici nu-mi displac. Nu am rabdare si timp sa am grija de ele si in plus nu-mi spun mare lucru. Sunt prea plapande, mie imi plac lucrurile tari, ferme, care nu dispar la o simpla boare de vant. Cand eram mica ma duceam la bunicamea si de fiecare data rupeam toate florile, probabil niciodata n-am fost un copil adorabil si gingas, ci mai de graba un fel de "terminator" in miniatura. Si am ramas asa, mai putin in ceea ce priveste starea miniaturala. Tin minte, odata la mare, aveam o broasca testoasa (a fost printre putinele animale pe care le-am avut) si cand incepuse sa se usureze in rodul de flori al (celeilalte) bunici, a confiscat-o. N-am fost prea trista, dar intre flori si broasca, as fi ales animalu'. Era simpatica, era lenesa si ii placeau cartofii prajiti. Acum intelegeti de ce n-am avut niciodata o relatie prea buna cu florile.

In fine, nu vroiam sa scriu nici despre flori, nici despre bunicile mele si cu atat mai putin despre o broasca testoasa. Vroiam sa vorbesc despre mine. E perfect. Totul e perfect. Miroase a cafea si gura mea are gust de Salitos. E soare, dar nu dogoreste, se aude incet muzica. Nu stiu ce zice, n-am stiut niciodata. E ceva aproape armonic. Mereu viata mea a fost haotica, principala cauza fiind eu insumi, acum nu mai e asa si asta nu mi se datoreaza mie. E ca si cum ai tine in mana doi magneti de acelasi pol, se resping, dar daca ii intorci, au poli diferiti si se atrag. Eu am intors magnetii, dar nu eu sunt responsabila pentru atractia lor. Sunt legile fizicii, providenta, natura, lumea.

Viata mea e perfecta, nu acum si nici de acum in colo, ci asa a fost din totdeauna. Nici prea greu, nici prea usor, nici prea mult, nici prea putin, nici prea incet, nici prea repede. A fost ca un puzzel pentru care am cautat mereu piesa lipsa, cand eu de fapt aveam poza completa. Multa lume mi-a zis ca am viata perfecta, dar de fiecare data imi spuneam, ce stiu ei...Dar se pare ca stiau mai multe decat am banuit eu vreodata. Am fost furioasa, am fost fost impacienta, am fost rea, am fost egoista, am fost mincionoasa, am fost infatuata, am fost incorigibila, am fost... dar nu mai sunt. Si nici nu mai vreau, de fapt vreau sa raman asa, vreau sa fiu eu sau mai bine spus sa devin Eu.

Imi amintesc o betie recenta cand era o noapte cu luna plina, dar era innorat. As fi putut sa jur ca era rasaritul. Si cred ca asa era, nu e nimic deosebit ca soarele sa rasara dimineata, ci din contra. Adevarata minune este cand rasare in mijlocul noptii.

Ps: asculta

Gura bate fundu'

2009-06-10T00:05:00.000-07:00

Stiti care e problema in poltica si in general in toate mediile care au tangenta cu ea, cum ar fi presa, violenta verbala care a ajuns la ordinea zilei.

Va amintiti cand va spuneam de cartea lui Obama, "Indrazneala de a spera", el nu vorbea doar despre viata lui personala ci si de politica republicana, de expereientele din campanii si din congres, despre diefrentele fata de democrati, dar niciodata, niciodata nu a folosit un limbaj injurios la adresa lor, nu i-a atacat in nici un fel. Aceeasi atitudineam observat-o si in discursurile lui, atat din campanie cat si dupa ce a fost ales presedinte (bine in conditiile actuale nu cred ca i-ar mai arde sa se balacareasca, e criza mamicu' trebuie sa puna osu' la treaba si sa arate ca toata frenezia electoratului dupa ce a castigat alegerile a avut un fundament). Pai uitati-va la ai nostri, la Basescu, Boc (aici fac un pleonasm deoarece cele doua substantive proprii sunt sinonime) , Geoana, Antonescu, toti, parca sunt pustani frustrati care se musca de cur pe hi5. Si nu doar la varf avem de-a face cu declaratii de-a dreptul infantile, care se concentreaza doar pe atacul adversarului politic, ci si in organizatiile locale. Muscatul de cur a devenit mai transmisibil ca gripa porcina.

Ma uitam azi de dimineata pe blogul lui Ciutacu. Omul ala e un papagal puincurist si jumatate. Face pe desteptu' si isi da aere de parca ar fi buricu' pamantului, dar pana sa ajunga aici bag mana-n foc ca a sters pantofii si a pupat talpile multora. Ultimul post era despre Boc care il facea "derebedeu dracului". Vroiam sa zic rusinica domnului premier, dar e greu sa stabilesti ce e domnu' Boc tinand cont ca el e orice mai putin premier. Cum ar putea sa conduca omul asta un cabinet cand el nu e in stare sa se conduca pe el, e doar umbra lui Basescu. Dar nu asta era ideea. Toata lumea se infierbanta, toata presa sare oripilata si evoca episodul cu "tiganca imputita". Pai o fi fost nesimtit Boc, dar nu a zis-o in direct si doi la mana, daca a spus ce-a spus, Ciutacu ar trebui sa-i multumesca deoarece i-a dat painea pe o spatamana. Stiti care e problema la politicieni si la jurnalisti? Ca ambele gasti emana nesimtitire la greu, iar dupa se oripileaza de ce au spus ceilalti, cand ei toti se comporta la fel. La Badea de exemplu, inteleg sa faca la fel ca un urangutan, ca de, e enterteiner, cu cat se maimutareste mai mult si mai bine, cu atat creste rateingu', dar Ciutacu isi da aere de jurnalist si e la fel sau mai rau decat cei pe care ii critica.

Am spus mai de mult ca il sustin pe Crin Antonescu. E adevarat, daca as putea sa votez in toamna l-as alege pe el, cu toate ca intr-un fel m-a dezamagit, m-a dezamagit discursul lui, care a inceput sa semene cu al lui Basescu. Toti il critica pe domnul presedinte pentru grosolanie si violenta verbala, dar de fapt ii roade invidia ca lor nu le vine asa bine haina nesimtitului.

Bun simt, oameni buni, bun simt!

Vespasiana electorala

2009-06-08T11:05:00.001-07:00

O“Obişnuiţi ai urnelor, curentaţii din Zăbrăuţi încă îl mai caută pe Vanghelie al lor pe liste: „Nu vrem vot european/ Dacă-i fără Marean!”
Televiziunile mobilizează electoratul: „Vasilică, ai legătura. Te afli la Mamaia, ce fac oamenii acolo?” Şoc: „Plajă, Viorica...” ( Lelia Munteanu, Eurofurăciuni de întreţinere)

Cred că era clar pentru toată lumea că o vom avea pe EBA la Bruxelles. Sincer, eu chiar cred că a fost aleasă pe bune. E simplu cum pot fi probate procentele acelea, duceţi-vă în nişte cluburi care bubuie a house, duceţi-vă în băile din şcoli să vedeţi cum socializează puşatanii de şaisprezece ani la un fum în(tre) weceuri, întrebaţi cum se ia bacul în zilele noastre, asistaţi la câteva ore de curs şi o sa vedeti peste tot acelaşi lucru, generaţia tânără nu este formată decât din clone EBA. Nu mi-e silă de mirosul de ţigară şi nici de cel de deşeuri, mi-e silă de prostia care a început să provoace odori exasperante şi de ignoranţa care dacă ar durea, nu ne-am mai auzi de ţipete. E trist, foarte trist.

Politica e plina de incompetenţi şi profitori, ce înseamnă unul în plus sau în minus? Mă interesează mai ales aceştia care ajung la Bruxelles, pentru că ştiu ce înseamnă locul acela. Sunt mulţi escroci în ţară, dar ei stau aici, politicienii stau aici, stau în mocirla pe care au creat-o, merg pe drumurile pe care le-au făcut, se lovesc într-o mică măsură, dar măcar se lovesc de lumea rudimentară şi mizeră în care trăim cu toţii. Când ajungi la Bruxelles, se schimbă coeficienţii ecuaţiei. Un parlamentar european niciodată nu se va compara cu unul autohton, nici ca venit şi nici în ceea ce privesc condiţiile de lucru. Lăsând venitul, ci mediul în care trăieşti, oamenii, jobul, clădirea unde îţi exerciţi munca, toate sunt pur şi simplu fascinante. Oamenii de acolo, indiferent cărei trepte sociale aparţin, sunt cu toţii civilizaţi şi gentili, totul decurge firesc, nu există înjurături în trafic, şmecheri care învârt volanele bolizilor, cum învârt copiii mici de maşinuţe şi mai ales nu există nesimţirea ridicată la rangul de stil de viaţă. Acolo totul este perfect, de la cartierele rezidenţiale, la străzi, la clădiri, la magazine, la parcuri până la aerul pe care îl inhalezi. M-a frapat curăţenia şi claritatea unui peisaj atât de "neromânesc". Sunt oameni capabili, muncitori, responsabili care nu vor ajunge niciodată acolo, pentru că locurile lor sunt ocupate de păpuşi de ceară avide de putere şi de marionete fără coloană vertebrală.

Ştiu că dacă rezultatele au fost acestea, cu celebrul trio câştigător: Becali-Vadim-EBA, este din vina noastră, din vina majorităţii, pentru că ei ne reprezintă pe toţi, pe cei care i-au votat şi pe ceilalţi, care au ales acelaşi mijloc grotesc şi ineficient de protest precum absenteismul la vot. Speram totuşi să nu decădem moral atât de mult ca popor şi să-i aducem pe Vadim şi Becali pe un scaun de europarlamentar, când ei merită să se afunde într-o vespasiană. Speram, dar am sperat degeaba, suntem până la urmă o ţară de babuini care încă aleargă după banane verzi, care din păcate n-or să se coacă niciodată.

Vespasiană, cuvântul ăsta sună aşa frumos, nu ştiu ce înseamnă şi luat din context te duce cu gândul la un termen cu o semnificaţie superioară, din cine ştie ce domeniu, care formează un fel de aliteraţie uşor spasmatică. Pare scremut de minţi luminate şi folosit de intelectuali cu ochelari. În DEX, dacă vă uitaţi, veţi vedea că înseamnă closet public pentru bărbaţi. Cam aşa e şi politica, sună frumos, dar în interior pute.

Democratie vs comunism

2009-06-07T05:39:00.000-07:00

Mereu cand ies cu niste prieteni in oras din vorba in vorba ajungem sa polemizam pe tot felul de teme. De obicei nu ajungem la nici un consens deorece fiecare se bate cu pumnul in piept sa-si sustina ideile si nimeni nu e dispus sa faca compromisuri. Dar macar facem atmosfera, ne certam, dam cu pumnul in masa si ii facem pe restul de la celelalte mese sa aiba la cine sa se holbeze. Zilele trecute ramasesem datoare sa spun de ce cred ca democratia este cel mai bun sistem politic de pana acum.

Pornim bine inteles ca pricipiul teoretic niciodata nu se va regasi exact in aplicatia sa practica. Deci ambele sisteme vor avea intotdeauna lacune deoarece sunt exercitate de oameni, pentru oameni. Dar spre deosebire de comunism care urmareste uniformizarea si mediocrizarea, democratia permite dezvoltarea si progresul. De aceea comunismul a parut atat de atractiv la Marx si la Lenin pentru marile mase de oameni. Oferea tuturor un anumit standard de viata, standard pe care il meritau sau nu. Cati dintre voi n-ati auzit oameni spunand ca ce bine era inainte de 89' , ca de domne' aveai o casa un loc de muncaa stabil, aveai siguranta zilei de maine. Da, e perfect adevarat, dar in conditiile in care stii ca folosindu-ti propriile forte,ai fi fost un ratat fara echivoc intr-o democratie si intr-un sistem capitalist bine dezvoltat. Un om capabil n-are nevoie de resturi si nu isi sacrifica libertatea de gandire, de exprimare, si in general libertatea in toate aspectele ei, pentru a sta constrans sub suprimarea statului. Intotdeauna oamenii care au un capul pe umeri si stiu sa-i foloseasca, nu doar functiile pur decorative, vor alege democratia, pentru ca sunt constienti ca n-au nevoie de nici un aprent sprijin care insa sa-i sece de orice inititiativa, de orice drept, de orice creativitate. Napoleon spunea ca imaginatia guverneaza lumea, comunismul exact asta interzicea, orice forma care se revolta impotriva indoctrinarii era considerata o crima. Pana la urma sa gandesti era o crima .

Totul se reducea la uniformizare, de la aspectul fizic, la psihic, la spirit, la tot ceea ce este uman si diferit prin definitie. Se urmarea un fel de robotizare a populatiei. Prin institutiile statului, prin modul in care e dispusa societatea, comunismul nu face decat sa mutileze orice forma de mentalitate si de moralitate. Toata lumea stie de sloganele pro muncitoresti si de felul scarba si repulsia fata intelectuali. Si apropo de ce spuneai ca, comunismul nu e benefic pentru individ, dar este pentru stat. Te contrazic din binele individual rezida binele majoritatii. E adevrat in democratie vei vedea discrepante, vei vedeam oameni bogati si oameni saraci, vei vedea cersetori, vei vedea escroci carenu se ascund in sub masti de securisti sau in haine de nomenclaturisti, dar asa suntem diferiti, si societatea in care traim trebuie sa exprime diferentele dintre noi, prin diferentele pe care le obtinem.

Comunismul era un infern cenusiu in care erai condamnat la retrogradare. Democratia si in speta democratia capitalista e intr-adevar jungla, dar in care supravituitorii isi pot proiecta lumea in care vor si in care merita sa traiasca, restul, restul e adevarat, sunt condamnati pieirii.

Profi

2009-06-05T00:01:00.000-07:00

La mine in clasa e o moda, pe care as numi-o chiar isterie, a mediilor. Vin parintii la scoala, in unele cazuri se face scandal, e mai rau ca-n clasa I .Toata lumea e obsedata de asta, la modul ca, ooo mi-a dat noua, nu mai imi iese media zece, vaaai, s-a pisat pe mine. Sau reversul medaliei, in care intotdeauna va fi cineva care va stii ce note si ce medii ai, chiar mai bine decat tine. E foarte ciudat sa vezi oameni mai interesati ca tine de notele tale, in fine, placerea lor.

In general am note bune, cu mult mai bune decat as merita, la drept vorbind. In general invat la ce vreau si cand vreau, iar in restul timpului ma folosesc de mijloace auxiliare, de la copiat, la plecat, in functie circumstanta, iar daca nici asa nu se poate, ma bazez pe o cultura generala cat de cat decenta. Ceea ce nu-mi convine de cele mai multe ori la clasa asta este ca suntem prea umili, daca e un prof cu soricul indecent de gros, nimeni nu-i da peste nas, toti il lasa sa-si faca damblaua, ca de, de ce sa ni-l punem in cap. Rationament corect de altfel, din calea nebunului te dai la o parte, dar totusi pana la o limita, nu suntem carpa ta de sters pe jos.

Nu stiu ce-o sa faca restul, dar eu m-am cam saturat. Ma doare fix in partea dorsala de note, nu ma incalzesc cu nimic, oricum ma duc la scoala ca sa am de unde pleca, iar corijenta n-o sa ma lase niciodata nici un prof. Ceea ce pretind, e respect. Nu ma intereseaza cate absente am, ce note imi dai, vreau sa ma respecti. Nu stiu, foarte bine, da-mi cinci, dar nu folosesti un limbaj injurios, nu-ti manifesti frustararile in fata mea, nu ma jignesti pentru ca nu ma duc la olimpiada materiei tale. E o tara democratica, daca azi de dimineata ma taie capu' sa ma duc la olimpiada de desene pe asfalt, ma duc si gata.

Ce inseamna lipsa de respect? Pai uite care e treaba, nu-mi convine sa intri in clasa si sa ne faci dupa cum ti se scoala tine, cu precizarea ca e clasa de mate-info intensiv info, clasa de olimpici, chiar daca nu toti 25 ne ducem la olimpiada, bag mana in foc ca nici unu' nu e cretin. Deci, nu ne faci tractoristi, prosti, idioti si mai ales nu spui, respectiv nu arunci lucrurile elevilor pe geam si nu te stergi pe hainele lor de creta. De la anu, zau daca n-o sa ma ridc in picioare sa imi apar demnitatea, poate esti tu prof, dar asta nu-ti da dreptul sa ma calci in picioare. Nu stiu daca sunt singura care va lua aceasta initiativa, nu ma intereseaza, eu aici vorbesc din punctul meu de vedere si atat. Si ca o paranteza, in cazurile astea, de obicei oamenii care stau in spatele catedrei se comporta in halul asta pentru ca stiu ca ceilalti nu vor riposta, daca pui piciorul in prag si stii cum sa te aperi, imediat pun botu' pe labe.

Mai sunt si profi care au ceva cu mine. Specia asta poarta numele in folclor de jigodie ordinara. Uite un exemplu recent, te duci la o colega o intrebi unde da si daca ii trebuie media, iar dupa vii la mine, ma intrebi acelasi lucru, iti spun ca nu stiu si dupa imi zici ca imi dai, patru, cinci, sase. Nu ma intereseaza daca era o gluma proasta, daca vroiai sa faci un spirit sau daca vorbeai serios, aici e vorba de gest si mai ales de bun simt. Si ca veni vorba de rusine, daca facem sapatauri arheologice, e frumos sa dai lucrare, sa treci printre banci si sa intrebi elevii daca stiu si sa le zici sa vina la meditatie? Si as putea sa dau n exemple, dar ma abtin pentru ca timpul si spatiul nu sunt nelimitate. Mai spun un singur lucru, liceul nu dureaza o vesnicie, iar daca o sa ne mai intalnim pe strada si o sa te trezesti cu o flegma intre ochi, sa stii ca n-a picat din cer...

Amintesc si de o categorie, ca sa spun defavorizata la etaju' superior. Sunt genul de profi cu care ai incheiat ca sa zic asa un armistitiu, noi nu trecem pe la ora, ei nu pun absente, fairplay. Dar se mai trezesc la sfarsitul smestrului si li se pune pata si sa se infoaie ei in pene, iau pe cate unu si incearca sa-i demonstreze ca nu stie nimic si ca merita cinci. Vrei sa ma pui la punct, foarte bine, n-am pus mana pe manualu' ala un an intreg, iar tu din toate intrebarile posibile ma iei cu ce e TVA-ul? Ma femeie, cat de habarnista ma crezi, pe ce planeta crezi ca am habitatu'? In fine, sa traiesti, dar te-ai facut singura de cacao, daca nu faceai pe viteaza inainte si nu incepeai sa-mi zici ca nu stiu nimic si ca nu trec pe la ora, nu te mai faceai de ras.

Si mai e o problema cu profii in general, sunt ai dracului de plicticosi in proportie de 95%. E imposibil sa nu-ti vina sa-ti indesi o pereche de casti in urechi si sa te-apuci sa desenezi cai verzi pe caiet, in loc sa-i asculti, asta in cel mai bun caz, pentru ca mai e si situatia in care pur si simplu iti vine sa te ridici si sa pleci, respectiv sa nu te mai intorci. Asta apropo si de intarziatul la ore, pai daca tu vii la si 25, cum naiba sa nu intarzii eu? Sau cum sa nu intrazii daca stiu ca sunt profi care vin la fix...Mi-as dori sa avem si noi un prof, ca Plesu, pai omul ala cand vorbeste ramai cu gura decshisa, nu bazaie nici musca. Poate sa faca antologia castravetelui si tot ii sorbi fiecare cuvant. Nu doar ca nu ai fi in stare sa chiulesti de la o asemena ora, dar nici n-ai stii cum s-ajungi mai repede. Dar nu, noi il avem pe "insemneaza" in loc de "inseamna"...

In ultimul rand, ca sa nu fiu o vaca recunoscatoare, jos palaria in fata unor anumiti profi, care s-au purtat exemplar si care chiar au fost alaturi de mine cand am avut cu adevarat nevoie. Nu le dau nume, deoarece nu am dat nici celor din categoriile anterioare si oricum nu vreau sa ma acuze cineva de pupincurism. Ei stiu cine sunt si e suficient.

Jackie O

2009-06-03T23:22:00.001-07:00

Intereseul meu pentru Jackie O a inceput cu o poza (vara trecuta), cand cei care au vazut-o prima oara mi-au spus ca e in stilul Jackie O, din cauza ochelarilor si al parului probabil, apoi au urmat si alte remarci apropo de o asemanare fizica mai profunda. Nu mi-am ales niciodata modelele in functie de asemanarea fizica, ci poate doar de cea temperamentala. Jackie nu este un model pentru mine, ci mai de graba o curiozitate.

Pentru cei ce nu stiu Jackie, O pe numele ei complet Jacqueline Kennedy Onassis a fost sotia lu JFK, iar apoi a celebrului magnat grec Aristotel Onassis. E cunoscuta in primul rand pentru eleganta si bunul ei gust, ramanand pana astazi un simbol al stilului. Ea a fost pentru America anilor 60', un fel de printesa Daiana a anilor 90'. In spatele imaginii de prima doamna, de sotie si mama perfecta, viata lui Jackie a fost exemplificarea practica a faptului ca aparentele inseala.In acelasi an in care Kennedy este asasinat, moare si cel de-al doilea copil al cuplului, Patrick. Multe femei au ramas vaduve si au trebuit sa-si ingroape copiii. Nu vreau sa fiu cinica, s-a purtat admirabil in conditiile acestea, dar altceva mi-a atras atentia. Nu in asta consta neaparat tragedia destinului ei, ci mai de graba, asta a fost decat un capitol al cartii. A fost casatorita cu cei mai puternici oameni din lume, din acea perioada, dar nici unul dintre ei nu a iubit-o. Aventura lui Kennedy cu Marilyn Monroe e celebra, iar Onassis a fost mereu legat de Maria Callas. Paradoxal, Jackie a fost o femeie iubita si apreciata de mase, dar niciodata de partenerii ei.

E mai mult un simbol, e simbolul femei puternice care traieste intr-un fel sau altul in duplicitate. Daca restrang putin generalitatea si ma voi uita in jur voi constata cu stupoare ca toate femeile apreciate, femeile care nasc admiratie, apreciere si, de ce nu, invidie printre semenele lor, au de platit un pret pentru popularitatea lor, singuratatea. De ce astfel de femei nu isi gasesc niciodata partenerul ideal? De ce eticheta de "wander woman", de ce combinatia dintre frumusete, inteligenta, putere, stil si demnitate, se dovedeste letala vietii de cuplu? Raspunsul il dadea chiar Jackie, "sunt doua tipuri de femei, cele care vor sa domine lumea si cele care sa domine in pat", iar ele deja au ales.

Ps: mai multe despre Jackie O gasiti aici

Retrospectiva

2009-05-31T12:14:00.001-07:00

.

Cred ca mai am un post cu acelasi titlu, iar daca nu ma insel este chiar in aceeasi perioada, anul trecut. Nu vreau sa fac o paralela, nici nu mai stiu bine despre ce era vorba. Scriu postul asta pentru ca n-am mai stat la o "citire/scriere" cu tine de ceva vreme si cred ca a venit timpul sa mai discutam, asa diverse.

A mai trecut un an. A fost un an plin, pentru multi a trecut repede, pentru mine nu stiu, nu cred ca am avut timp sa ma gandesc prea mult. A fost ca si cum as fi avut un sac prea mic in care a trebuit sa indes lucruri mult prea mari. As fi vrut sa spun ca sunt cat de cat mai inteleapta, schimbata, dar pe cine sa amagesc. Sunt exact la fel. Am facut aceleasi greseli pe care sper ca nu le voi mai face...pana data viitoare. Intr-un fel ma bucur, daca nu as fi ramas la fel de rece, de incapatanata si de dificila cred ca, paradoxal, nu as fi
evoluat deloc. Imi pare rau pe de-o parte ca am ramas mereu in contratimp si ca nu fac niciodata ce trebuie cand trebuie, cum ar spune un Faust modern, imi pare rau ca nu sunt "mai germana".

Vara asta am o multime de planuri, vreau sa ma duc la mare, sa stau vreo trei saptamani, sa plec cu ai mei, sa plec in niste tabere si cel mai important dintre toate, vreau sa ma angajez. Nu prea stiu cum o sa le imbin pe toate. In fine, asta e, o sa ma descurc pana la urma intr-un fel. La sfarsitul lui august as vrea sa ma duc in Grecia la niste traininguri organizate de EYP, dar deocamdata am depus aplicatia si astept. Astept sa se termine ultimele trainiguri sa m-apuc de altele, astept sa se termine si ultimele zile de scoala, astept sa scriu despre lucruri noi, astept....

Ma simt obosita. M-am saturat de iesiri in oras, de majorate, de alergatura, de agitatie in general. Cred ca pana la urma, sunt intr-o oarecare masura o boema. Cred ca tanjesc dupa un strop de lene. O sa-mi fac cadou cateva zile de tanjala pe canapea, de televizor, de un Salitos pe masuta din balcon, de somnic, de muzica indie si de o carte buna. Apropo de carti, vroiam sa citesc clasicii vara asta, dar nu prea se asorteaza cu lectura din tren, din masina sau de pe plaja. Ramane pe data viitoare. La un moment dat ma gandeam, si la sugestiile altora, sa scriu chiar eu una. Ma gandeam sa scriu un roman semi-autobiografic, dar cred ca trebuie sa mai lucrez la documentare si mai ales sa mai traiesc cate ceva. Si asta ramane pe data viitoare...

Cel mai greu in ultima perioada a fost sa-mi tin gura. In campania asta nu am mai scris nimic, cu toate ca ma mananca limba si mi-ar fi jucat frumos degetele pe tastatura. M-am abtinut din motive...deontologice. Dar o sa ma manifest dupa alegeri in voie.

Citind toate cele de mai sus, nu cred ca au mai ramas prea multe de spus in incheiere. Vara asta nu fac nici o pauza de la scris, poate doar subiectele o sa fie ceva mai light. Light...cuvantul asta imi face pofta de un Long mare, racoritor si tare. Cred ca aici dicutia noastra se incheie, ma duc sa-mi savurez Long-ul. Gandurile se sfarama, privirea se pulverizeaza in haos, cuvintele se transforma in sopate si aerul devine eter. Hai noroc si sanatate!

Ps: pozele sunt de anul trecut din Croatia.

Leapsa

2009-05-28T12:25:00.000-07:00

Ziua cea mai frumoasa: Intr-o zi calduroasa de vara, intr-o casuta micuta pe malul marii cand voi spune"Am trait tot ce era de trait. Am facut tot ce era de facut."
Ziua cea mai trista: Ziua in care n-am sa-mi tin capul sus si privirea in fata.
Cel mai mare obstacol: "nu exista limite externe, dar etern ne opreste o limita".
Cea mai mare greseala: Viciul.
Radacina tuturor relelor: Lipsa ratiunii .
Distractia cea mai placuta: Un Salitos.
Cea mai mare infrangere: Nu exista .
Cei mai buni profesori: doamna Sanda Diaconescu si tata lu' Vali.
Prima necesitate: Foamea.
Ceea ce te face cel mai fericit/a: Marea.
Ceea ce te intristeaza cel mai tare: Inutilitatea.
Cel mai mare mister: Tot ceea ce voi face si n-am stiut, tot ceea ce voi fi si n-am sperat.
Persoana cea mai periculoasa: Aceea de care imi va fi frica.
Persoanele cele mai necesare: Eu insumi.
Sentimentul cel mai ingrozitor: Incertitudinea.
Sentimentul cel mai placut: Respectul.
Cel mai bun cadou: Sprinjinul neconditionat.
Lucrul cel mai de valoare: Independenta.
Calea cea mai rapida: Cea pe care nu o voi urma niciodata.
O protectie efectiva: "Frankly, my dear, I don't give a damn" .
Cel mai bun remediu: Uitarea.
Forta cea mai puternica: Increderea
Lucrul cel mai placut dintre toate: Satisfactia.
Lucrul cel mai dificil dintre toate: "Sa treci prin clipa cea neiertatoare, sa treci si s-o intreci gonind mereu"

Leapsa preluata respectiv modificata de la Helene si merge mai departe la Afaith, la Castronu' de fituici, la Xoxo, la S3ptember si la Vizionar .

Leapsa

2009-05-26T23:16:00.000-07:00

Daca eram o luna, as fi fost...iulie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost... vineri.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost... rasaritul.
Daca eram un animal marin, as fi fost...rechinul.
Daca eram o directie, as fi fost...haosul.
Daca eram o virtute, as fi fost... persuasiunea .
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost... eu insumi .
Daca eram o planeta, as fi fost...pamantul.
Daca eram un lichid, as fi fost...apa din piatra seaca.
Daca eram o piatra, as fi fost... un bulgare de nisip.
Daca eram o pasare, as fi fost... vultur.
Daca eram o planta, as fi fost... buruiana.
Daca eram un tip de vreme, as fi fost....arsita.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost...harpa.
Daca eram o emotie, as fi fost...furia.
Daca eram un sunet, as fi fost... marea.
Daca eram un element, as fi fost...apa.
Daca eram un cantec, as fi fost... In my secret life, Leonard Cohen.
Daca eram un film, as fi fost...viata mea.
Daca eram un serial, as fi fost...Two and a half men.
Daca eram o carte, as fi fost... Gone with the wind, Margaret Mitchell.
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost...Rhett Butler .
Daca eram un fel de mancare, as fi fost... o paine.
Daca eram un oras, as fi fost... New York.
Daca eram un gust, as fi fost... acrA.
Daca eram o aroma, as fi fost... aroma cafelei.
Daca eram o culoare, as fi fost....negru.
Daca eram un material, as fi fost... voal.
Daca eram un cuvant, as fi fost...irevocabil.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost....capul.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost...inexpresivitatea.
Daca eram o materie de scoala, as fi fost...pauza.
Daca era un personaj de desene animate, as fi fost....tata lu' Louie.
Daca eram o forma, as fi fost...un triunghi echilateral.
Daca eram un numar as fi fost...19.
Daca eram un mijloc de transport, as fi fost... avionul.
Daca eram o haina, as fi fost...imbracamintea Evei .

Leapsa furata de la Helene si merge mai departe la Mike, Deea, Done si nu in ultimul rand la Ratonu'.

Pe val

2009-05-25T01:30:00.000-07:00

M-am gandit mult pana sa incep sa scriu, m-am gandit atat de mult pana cand nu mi-a mai ramas nici un gand, nu mi-a mai ramas nimic. Si atunci m-am simtit. Mi-am simtit pielea tremarund de o adiere usoara, mi-am simtit in gura mirosul de Salitos si in urechi s-a auzit ecoul timpului.

Stiti ca nu pot sa dorm niciodata cu ceasul la mana...Stiti cand e intuneric...Stiti cand e liniste...Stiti cand nu te mai gandesti la nimic, asa cum e acum... Il aud si simt ca parca imi numara respiratiile, ca imi numara clipele si le ia cu el. Il scot si il arunc intr-o cutie pe care o pun in fundul unui dulap. Adorm. Mor. Noptile mele sunt seci, rareori visez. Uneori alerg, si simt cum se apropie, dar nu ma prind niciodata. Alteori visez ca merg, ca fug, ca sar si ca ma ridic, ca ma ridic si incep sa zbor. Ultima oara am visat ca era noapte si fugeam intr-un cartier pustiu, unde ma plimb in zilele de vara, dar e noapte si astept sa plece. Si cand cred ca a plecat, e tot acolo. Si ma asteapta, si totusi e prea tarziu, sau nu, e prea tarziu cand renunti prea devreme. Stai. De unde am mai auzit asta? A, da eu am spus-o, sau stai, de fapt am scris-o. E prea tarziu pentru vorbe, aici sunt doar cuvinte. Si iar visul se repeta.

E vara, acum stiu. E iar vara. Toate verile sunt la fel, lenese si aride, prafuite si innecacioase, luminoase si aglomerate. Un val mi se spulbera pe fata. In sfarsit am inteles.

Valurile, le vezi la orizont, undeva departe, se ineaca in larg, apoi se apropie, devin din ce in ce mai mari, se incovoaie, te cuprind, ajung la mal si apoi se sfarma. Asa sunt valurile. Vin si trec, intodeauna altele, dar mereu aceleasi, fara sa stii de unde vin si incotro merg. Uneori te surprind si te doboara, alteori te ridica si te-nalta.Asa sunt valurile. Nu poti fi niciodata pregatit pentru ele, te lovesc, te trezesc, iar apoi dispar si-asteapta iar s-adormi. Si poate sa visezi .Asa sunt valurile. Le simti cum ajung la destinatie, cum te ajung din urma, cum tu ramai la mal, iar ele se intorc in mare. Nu exista val care sa nu se intoarca, e ceva care le cheama mereu inapoi. Unele sunt mici, nici nu iti dai seama cand au trecut. Altele sunt mari, atat de mari, incat te ia cu ele. Asa sunt valurile. Unele se ascund in ape tulburi, altele se ridica din neant, ca niste contururi fara forme. Asa sunt valurile. Unele aduc fiori reci, altele incalzesc si cele mai inghetate suflete. Unele sunt doar miraje mincinoase care te poarta spre nicaieri. Dar sunt si cele care ne poarta catre alte lumi. Sunt si cele care largesc orizonturi si deschid drumuri. Asa sunt valurile. Unele intuneca cerul de nori, altele coboara soarele pe pamant. Unele aduc furtuni, altele aduc zilele de vara. Asa sunt valurile. Unele nu lasa nici o urma, altele isi stigmatizeaza chipul in nisip. Dar mereu vin altele si altele...Nisipul se macina, pietrele se sfarma si totul revine ca la inceput. Asa sunt valurile. Nu obosesc. Nu renunta. Nu raman. Asa sunt valurile. Mereu se intorc. Mereu se pierd. Mereu renasc.

Asa e viata.

the Magnetic Fields- All my Little Words

2009-05-23T06:44:00.000-07:00

And I could make you pay and pay
But I could never make you stay

Toti pentru unu si unu pentru toti

2009-05-21T11:56:00.000-07:00

.

Va spuneam cu cateva posturi mai in urma ca particip la un training organizat de AIESEC in scoala. E, sesiunea de traininguri s-a terminat si vinerea trecuta a avut loc un concurs, Craiova in jurul lumii, intre licee, adica au participat, Carolul, Buzestiul, Economicu', si Arghezi, trebuia sa vina si Odobleja dar pana la urma nu au mai participat.

Ideea principala era sa facem un panou cu cate un continent, scolii noastre ii revenea Australia, si apoi erau mai multe probe tangente cu treaba asta cu panoul. Prima oara a trebuit sa alegem pe cineva care sa se costumeze intr-o personalitate australiana. Pana aici toate bune si frumoase, dar unii vroiau Kylie Minogue (adica eu) si altii Steve Irwin ( adica restul), dupa lupte seculare principiul democratic a invins si m-am supus vointei poporului. Partea a doua: gasirea panoului respectiv a douzeci de personalitati si impartirea sarcinilor de lucru. A fost ca si cum ai fi intrat intr-un cotet de gaste cu un pumn de seminte pe care il arunci fix in mijloc...Fiecare avea cate o idee, nimanui nu-i convenea nimic, toti parca aveau ceva infipt ceva undeva....sa zicem doar ca noroiu' mai lipsea. Pana la urma, am ajuns la un comun acord, unii au cumparat materialele pentru panou, unii au invatat pentru quiz ( dupa ce s-au razgandit si razgandit de cinci ori) , unii s-au ocupat de personalitati, altii de discurs ( da, da multumesc pentru sustinere) si asa mai departe.

Vineri de dimineata a fost una din cele mai agitate zi, un du-te vino continuu. Am spus primul discurs din viata mea cu inima-n gat si gafaind ca dupa maraton. A fost un discurs destul de prost tinand cont ca fost spus cateva ore de somn si facut pe fuga la sapte dimineata. Tin minte ca aveam o piuneza in talpa si muream de sete, iar pe la al doilea paragraf, in timp ce incercam sa vorbesc cat de cat decent pentru un discurs, ma intrebam daca n-o sa lesin pana la sfarsit. A fost frumos din partea echipei ca m-a sustinut si chiar erau implicati. Dar spiritul de echipa s-a dovedit la proba in care a trebuit sa strangem cat mai multi trecatori la panoul nostru si sa-i facem sa zica :" sunt ceteatean al lumii" in timp ce ii filmam. A fost cea mai obositoare si cea mai frumoasa proba. Dupa ce am dat sfoara in tara cu o zi inainte, au venit neasteptat de multi, de la a X-a, a XI-a, a XII- a si chiar si din curtea dusmanului, de prin Buzesti plus profii de rigoare ( s-a simtit un iz nemtesc in aer, ca de, pentru cateva ore am fost mai putin romani si mai mult nemti- prietenii stiu de ce). E de apreciat ca multi au alergat cu noi, au dansat si au facut atmosfera, chiar se vedea ca suntem uniti, asa uniti cum sincer nu credeam. In final am strans vreo 200 de semnaturi si 111 filmulete.V-am spus pana in ziua propriu-zisa a concursului mai aveam putin si ne aruncam cu nisip in ochii celuilalt, nu ne apreciam unii pe altii si ne certam ca tiganii la usa cortului ( totusi, sa nu spalam rufele in public..). Poate tocmai asta e si mai de apreciat, am trecut peste inconvenientele de ordin personal si chiar ne-am mobilizat pentru a duce la bun sfarsit sarcina. Jos palaria si felicitari!

Nu vreau ca titlul sa sune penibil sau jalnic, dar este adevarat, pana la urma la asta s-a rezumat totul. Multumiri speciale, de asemenea Teonei care a venit sa cante la chitara special pentru noi, eram pierduti fara ea, a venit chiar daca nu facea parte din grupul propriu-zis de la training. In final toti ne-am adus aportul si ne-am sustinut reciproc cand a fost nevoie. A fost o exepereienta care a meritat din plin si ne-am bucurat impreuna atunci cand am luat locul I.

Ps: maine aduceti copii dupa diplomele cu numele vostru (pentru paticipantii la training)
Ps: informatii gasiti si aici

Interviu- Tabu

2009-05-19T11:36:00.000-07:00

Eram la o sesiune de training pentru jurnalism şi fuseserăm anunţaţi că unul dintre traineri este senior editor la revista Tabu şi colaborator Esquire. Mă aşteptam, aşadar, la un tip în costum, trecut de prima tinereţe, un fel de Esca purtând cravată. Dar ştiţi cum se zice, aşteaptă-te la ce te aştepţi mai puţin… Prima oară când l-am văzut pe Cristi am crezut ca este student, era îmbrăcat sport, cu o tentă funky, foarte relaxat, deşi la început aş spune că a fost puţin reţinut, pentru ca apoi să se dovedească prietenos şi foarte deschis. M-am hotărât să-i iau acest interviu
Spune-ne câte ceva despre tine.

Ce hobbyuri ai, ce muzică asculţi, ce filme îţi plac?

Aştept să se mai domolească perioada extrem de agitată prin care trec acum ca să-mi dau seama ce hobby-uri mi-au mai rămas. Dacă îi întrebi pe cei din jurul meu, probabil îţi vor spune că hobby-ul meu e munca. S-ar putea ca în momentul de faţă să aibă dreptate. Adevărul e că atunci când te ocupi cu genul de jurnalism la care ţin, ăsta poate deveni şi hobby – asta pentru că vezi şi faci atâtea lucruri pe care altfel nu le-ai face. La filme nu sunt foarte pretenţios – mă uit la ce pot, de la filme cu supereroi la documentare. Cu muzica e mai simplu: de câţiva ani sunt într-o perioadă indie. Acum de exemplu mă bucur de noul album de la The Decemberists.

Cum te-ai hotărât să urmezi jurnalismul?

A fost o decizie mai degrabă circumstanţială. Făceam o revistă pentru elevii liceului meu şi mi-am zis că mi-ar plăcea să învăţ mai multe despre jurnalism. Nefiind strălucit la materiile reale – deşi am făcut mate-fizica – o facultate cu profil uman a fost o alegere naturală.

Ai avut o evoluţie foarte rapidă, dar cu toate acestea nu ai sărit peste etape, le-ai parcurs pe fiecare pentru a ajunge la o anumită maturitate jurnalistică. Ce sacrificii a trebuit să faci? Au fost satisfacţiile pe măsură?

Nu sunt neapărat de acord. Cred că am sărit peste etape. Dacă rămâneam în State, nu aş fi putut face ce fac acum în România. Şi asta pentru că aici breasla jurnalistică e încă în formare, iar culoarul pe care am hotărât să alerg – cel al jurnalismului narativ – era practiv inexistent.
Nu ştiu dacă am făcut mari sacrificii. Încerc să muncesc cât mai mult, atât în redacţie cât şi pentru cursurile pe care le ţin, dar ăsta n-aş spune că e un sacrificiu. Poate un sacrificiu personal este că de ceva vreme editez mai mult decât scriu – şi asta pentru că sper că astfel voi putea ajuta mai mulţi jurnalişti tineri să facă acest gen de presă.

Ai trecut vreodată printr-un moment de deznădejde, încât să-ţi doreşti să renunţi la această carieră?

Din fericire încă nu m-am lovit de ceva atât de grav. Au fost multe momente de îndoială, chiar şi frică, dar nu mă imaginez făcând altceva. Poate şi pentru că nu cred că ştiu să fac altceva.

După cum am spus mai sus, scrii despre oameni, îţi place să-i observi, să-i cunoşti, să surprinzi prin reportajele şi editorialele tale puţin din universul lor interior. De ce ai ales acest tip de jurnalism?

E un răspuns pe care îmi propun să-l articulez coerent de ceva vreme. Ţine de o dorinţă de-a înţelege lumea din jurul meu şi de a o prezenta şi altora. E un jurnalism umanist, democratic, care permite celor care îl consumă să se pună în locul personajelor pe care le cunosc într-un text.
Când l-am descoperit am fost uimit de cât de mult poate spune povestea unui om despre întreaga umanitate. Despre asta sunt până la urmă poveştile – despre cine suntem, cine vrem să fim, ce decizii luăm, ce bătălii pierdem, ce greutăţi înfruntăm.

Se poate vorbi de o diferenţă între presa, respectiv jurnaliştii de la noi şi cei din alte ţări? Cum a fost experienţa din State?

Am unit aceste întrebări ca să evit o generalizare exagerată. Nu am cunoscut îndeaproape decât jurnalişti din România şi din Statele Unite. Mă voi referi însă la o singură diferenţă, care a fost şi dilema cu care m-am confruntat înainte de a lua decizia să mă întorc în România.
În Statele Unite, standardele jurnalismului de calitate sunt bine definite. Chiar dacă nu sunt întotdeauna respectate, ele există, şi există multe entităţi media care le urmează şi se luptă pentru ele. E, dacă vrei, un sistem media funcţional în care progresul unui jurnalist e destul de previzibil.
În România există teorie, dar teoria asta nu a fost interiorizată pentru a crea nişte standarde imuabile – un exemplu banal ar fi nevoia de a înţelege că jurnalismul e făcut pentru public, nu pentru colegii din redacţie. Aici încă se construieşte, însă se greşeşte mult, iar progresul unui jurnalist e haotic.

Care crezi că sunt armele consumatorului media faţă de manipularea din presă?

Cred că cea mai eficientă armă e înţelegerea procesului. Cred că lipsesc în România cursurile de consum media, care ar trebui făcute încă din şcoală. Nu vorbesc de predat jurnalism, ci de explicat oamenilor cum se naşte un articol pe care îl citesc în ziar sau pe net, cum se naşte o emisiune TV, cum se iau aceste decizii şi care sunt standardele la care publicul ar trebui să supună media. Dacă am ştii mai multe despre cum se face presa, am ştii mai bine când să protestăm sau să ne oprim din consumat un anumit produs.

Ţi-am remarcat activitatea de pe blog, consideri că blogul reprezintă o formă de jurnalism?

Da. Dacă se prăbuşeşte un panou de baschet în curtea şcolii şi tu vii în clasă să anunţi: “S-a prăbuşit panoul” ai comis un act jurnalistic. Platforma e irelevantă. Cât timp informaţia e corectă, verificabilă, nu contează modul de livrare. Atenţie: nu spun că bloggerii sunt implicit jurnalişti. Spun că se poate face jurnalism şi pe blog.

Daca ai fi nevoit să renunţi la jurnalism, ce meserie ai alege?

Sper că nu va fi nevoie să iau o asemenea decizie prea curând. Probabil că aş continua să scriu; poate chiar să predau. Oricum, ceva aproape de jurnalism.

Interviul il gasiti si in revista liceului ( Colegiul National Carol I) de anul acesta.

Acasa

2009-05-16T00:02:00.001-07:00

- Am venit.
- La timp. Nu intarzii niciodata, nu-i asa?
- Nu, vin intodeauna cand trebuie, asa nu am ratat nici o intalnire cu destinul.
- Cum ti-a mers? M-ai speriat atunci. Ai avut mereu o latura intunecata de care, sa stii, ca au fost momente in care mi-a fost frica.
- Uite un sfat, draguta, sa nu-ti fie frica niciodata de nimeni si de nimic pentru ca de ce ti-e frica nu scapi.
- Pe tine te-ajuns din urma sau ai scapat?
- Nu aveam de ce sa scap, nu mi-e frica, traiesc ce e de trait si gata. Ti-am mai zis, lucrurile se intampla si atat. Toate vin si toate trec.
- Ai dreptate.
- Nu pot sa cred ca ai zis asta. E prima oara cand cadem de acord, ce s-a intamplat cu tine?
- Varianta scurta sau varianta lunga?
- Aia care iti iese pe gura prima oara, poate nu e cea mai buna, dar cel putin e cea adevarata.
- Ma intorc in sfarsit acasa. Ma duc la mare si am de gand sa nu ma mai intorc niciodata. De-abia astept sa plec, in sfarsit pot cu adevarat sa zic ca nu-mi mai pasa de nimeni. Dar inainte vreau sa-mi achit toate datoriile, la fel ca tine, nu-mi place sa las polite neplatite. Trebuie sa-ti spun ceva inainte de a pleca...
- Imi place ca intotdeauna iti gasesti momentul oportun. Cum ti-ai dat seama?
- Nu stiu, cand si cum s-a intamplat. Stiu ca acum n-are rost, mi-ai spus de la inceput ca nu ma mai vrei, doar ca acum la sfarsit am vrut sa punem toate cartile pe masa.
- M-ai crezut? Nu pot sa cred ca inca mai crezi tot ce-ti spun. Scumpo n-o sa te schimbi niciodata?
- Asta e problema ta, glumesti prea mult, de fapt asta ai facut de la inceput.
- Poate, dar cele mai mari adevaruri se spun in gluma.
- Nu...la tine sunt prea multe, prea multe glume, prea multe mistere, prea multe secrete, prea multe cuvinte nespuse, prea mult intelegi? Nu zic, ai avut dreptate, asta a fost farmecul. Iubim modul in care ne indragostim, daca totul ar fi fost cum trebuia sa fie...pur si simplu n-ar mai fi fost. Toate greselile, toata incerttitudinea, m-am indragostit de tot ce n-am stiut, dar amandoi stim ca nu e suficient, ca relatiile digera mancarurile obisnuite si nu pe cele picante. Sa fiu sincera, habar n-am cine esti, nu stiu mai multe despre tine decat in ziua in care ne-am intalnit prima oara si nici n-am sa stiu vreodata. Nu ma intelege gresit, nu-mi pare rau, daca am fi fost impreuna, nu te-as fi putut iubi in veci. Prefer sa fie asa, sa fii putin din toate, dar pana la urma nimic altceva decat ceea ce n-am putut fi.
- Draga mea, ma surprinzi. Pentru prima oara ma surprinzi. Am gresit, te-ai schimbat mult si ma bucur pentru tine. Se pare ca in sfarsit ti-ai implinit visul. Calatorie sprancenata in paradis...presupun. Dar acum ca ti-ai incheiat pledoaria, pot sa te intreb ceva, o ultima intrebare?
- Au mai ramas intrebari, pentru ca eu cel putin am dat toate raspunsurile?
- Mai poate fi ceva care sa te faca sa ramai...orice?
- Daca au fost vreodata, acum nu sunt decat motive care ma fac sa plec.
- Bun...Atunci se pare ca asta a fost, e ultima noastra intalnire. Acum, la sfarsit incerc sa-mi aduc aminte cand te-am intalnit prima oara si nu reusesc. Cred ca te-am stiut inainte sa te cunosc, dar nu conteaza daca mai imi amintesc sau nu inceputul pentru ca este clar ca asta e sfarsitul. Daca as fi stiut din-ainte unde vom ajunge...Dar stii cum se zice, asteapta-te la ce te astepti mai putin.
- Noi nu ne-am asteptat niciodata la nimic.
- Sau am asteptat prea mult... In fine, probabil te grabesti sa pleci si nu vreau sa te mai retin in van. Sper ca ti-ai invatat lectia, ai un viitor in fata, nu-l face sa astepte. Chiar daca n-o sa te mai vad niciodata, indiferent de ce s-a intamplat, nu regret nimic, ma bucur ca te-am cunoscut si iti doresc ca orice ai face si oriunde te-ai duce... sa fii fericita.
- O sa fiu, iar daca nu, am sa mor incercand.

[...]

Ultimatum

2009-05-14T00:25:00.001-07:00

-...Asta e ultimul mesaj pe care ti-l las, nu te mai bat la cap. Tot am asteptat, un raspuns,a trecut atata timp de cand esti plecat...Daca esti aici si asculti mesajul, vreau sa ne intalnim cat mai curand. Sper sa vii, trebuie sa-ti spun ceva. Daca esti aici...da-mi un semn.

Datorii

2009-05-12T00:17:00.001-07:00

- Hei!
- O! Nu te-am vazut! Ma mir sa te vad aici...
- Eh, ce sa-i faci, coincidenta. Imi cer scuze ca data trecuta te-am lasat singura dimineata, dar a trebuit sa plec. Sper ca te-ai trezit mai bine.
- Nu, eu iti multumesc...
- Pentru ce? Pentru ca nu am sarit pe tine ca un disperat? Sa stii ca nu cersesc trupurile femeilor si nici nu profit de ele. Si mai ales nu imi place sa aud numele altora in patul meu.
- Chiar trebuie sa fii atat de imposibil.E chiar...in fine, n-am cu cine.
- Bine, bine lasand asta. Ce-ai mai facut de atunci?
- Bine. Din seara aia am pus punct, acum e un alineat nou.
- Mmmm, chiar ma bucur pentru tine.Chiar mi-ar placea sa ne intalnim mai des...avand in vedere ca viata ta e un fel de propozitie in care se cam repeta aceleasi cuvinte. Poate ca de data asta ai schimbat predicatu'.
- Cred ca sunt libera astaseara pe la 8. Poate luam cina impreuna.
- Draga mea, ce grabita esti. Nu te-am invitat nicaieri...Sau sa intuiesc ca e un apropo?
- Apropo? Acum doua minute vroiai sa ne intalnim. Nu pricep ce vrei. Dar daca ai de gand sa fii uracios mai bine lasa.
- Vroiam sa ne intalnim dar nu am zis ca o s-o si facem. Plec.
- Pleci? Unde?
- Locul conteaza mai putin.
- Pentru cat timp, daca se poate sti?
- Pentru cat timp o sa fie nevoie sa-mi platesc o polita veche.
- Ma sperii. Nu-mi spune ca faci parte din baietii cu ochii albastri?
- Stai linistita, nu sunt vreun spion sau vreun securist. Ce imaginatie bogata ai...niciodata nu inceteaza sa ma surprinda. E o treaba personala. O sa ma intorc, doar stii ca piaza rea nu piere.
- Esti ciudat, intotdeauna cate un secret dubios.
- Dubios? Stai linistita nu e nimic dubios in asta, dar sa stii ca viata ar fi tare posaca fara putin mister, fara "secrete dubioase", cum zici tu. E ca un joc de carti, care ar mai fi rostul daca ai stii ce are in mana adversarul? E adrenalina, misterul, incertitudinea, cu riscul de a pierde, macar stii ca ai jucat.
- Bine, iti urez bafta...Sa castigi miza, oricare ar fi ea.
- O sa vin mai repede decat crezi, iar atunci n-or sa mai existe nici secrete, nici mister, nici minciuni. O sa vina timpul cand o sa dam toate cartile pe fata.

Coincidenta

2009-05-10T00:59:00.000-07:00

- Ne-am despartit.
- Puteai sa incepi cu buna, dar hmm nici asa nu e rau. Intra.
- Imi pare rau. N-am stiut unde sa ma duc, spune-mi daca am gresit usa si plec.
- Nu stiu daca ai gresit usa, dar sigur ai nimerit persoana. De aici ma ocup eu sa-ti arat usa de la dormitor.
- Ah, n-are rost, la revedere.
- Hei, glumeam...Intra, vrei sa bei ceva?
- Nu, multumesc.
- De curiozitate, nu te-ai gandit ca puteam sa fiu cu cineva?
- Esti?
- Neah, dar data viitoare as da un telefon in locul tau.
- Scuze, dar nu am planuit vizita asta daca ma intelegi...N-aveam unde sa ma duc si am venit aici. Daca am gresit, ti-am mai spus, pot sa plec.
- Nu, fa-te comoda. Ce s-a intamplat?
- Nimic, nu vreau vorbesc despre asta.
- Daca taci si iti inchizi gura cu alcool nu-ti foloseste la nimic. Daca s-a terminat, poveste-mi, sa zicem ca e ca si cum ai vorbi despre un film.
- ...Unul prost.
- Cu atat mai bine daca vorbesti despre un film prost, poate n-o sa mai faca si altii greseala sa-l vada.
- Ce vrei sa-ti spun?
- Am o singura intrebare...Mai esti indragostita de el?
- Nu stiu...Cred ca iubesti modul in care te indragostesti de o persoana nu neaparat persoana in sine.
- Serios? Si de ce nu mai e bun de iubit?
- Probabil nu era persoana portivita. Nici macar n-am avut un motiv, pur si simplu...n-ai cum sa intelegi.
- Mmmm, nu sunt un asa inapt cum crezi.
- Nu e vorba de asta, dar nu-mi place sa plictisesc oamenii, iar asta nu e genul de discutie pe care o avem de obicei.
- Pentru ca n-am incercat niciodata. Nu ma plictisesc, e chiar intersant sa vad cum iti descoperi propria fata dupa ce te-ai uitat in fiecare zi in oglinda atata vreme. Sau nu te-ai uitat unde trebuie?
- Nu am chef de rautati sau de ghicitori stupide. Ma doare capul. Il simt atat de greu incat as vrea sa dorm si sa nu ma mai gandesc la nimic, iar maine sa ma trezesc amnezica. Parca as fi trait intr-o greseala in ultima vreme.
- Deci chiar crezi ca exista o persoana buna de iubit, potrivita?
- Da, ti-am zis n-ai cum sa intelegi, pur si simplu la un moment dat iti dai seama ca nu e in regula. Ca sa intalnesti persoana portivita, trebuie sa fie momentul si locul potrivit.
- Nu, tu nu pricepi. S-ar putea ca toate lucrurile proaste, toate momentele nepotrivite, toate planurile care s-au dus naibii sa te duca exact la destinatie, pe un drum mai lung sau mai scurt, mai cunoscut, sau mai intunecat. Crezi ca tot universul e guvernat de capul tau mic si tare?
- Ah, tu nu stii cum e sa nu-ti iasa nimic din ce sperai.
- Evident...doar le stii tu pe toate si pentru mine. Nu te-ai gandit niciodata ca viata nu e tocmai ceva extraodinar cum crezi tu, ca e chiar banala si insipida. Tu ai vrea sa vezi filmu' de la sfarsit la inceput, iar apoi te plangi ca nu-ti mai place. Asteapta surpriza, dar uitasem, tie nu-ti plac surprizele si deaia n-o sa ai parte de ele. Totul e o coincidenta, o intamplare. Nu e nici o filozofie, viata se intampla si atat.
- E o porcarie. Nu exista soarta sau destin. Si nu-mi plac surprizele, e bine sa stii la ce sa te astepti, chiar si atunci cand e vorba de lucrurile bune.
- Se pare ca mai greu decat credeam. Inainte sa sa-ti spun ca esti irecuperabila, mai am o ultima intrebare. Crezi in Dumnezeu?
- Da...asta ar explica de ce, cand veneam incoace a inceput sa ploua in ultimul hal. Azi toate mi-au mers pe dos. Am fost flegmata de Dumnezeu...
- Gandeste pozitiv, macar a fost o flegma divina. Dar revenind, vad ca totusi crezi in Dumnezeu.
- Oarecum...
- Atunci coincidenta este varianta aleasa de Dumnezeu pentru a ramane anonim.

Ai uitat

2009-05-07T13:32:00.001-07:00

- Ma simt flatat. Dintre toti m-ai ales pe mine. Oare de unde atata gratitudine pe capul tau? Sau lasa-ma sa ghicesc, n-ai avut cu cine sa vii?
- Stii ca nu mi-e rusine sa ma afisez singura, daca ai alta treaba, esti liber, eu nu te retin. Nu-mi pasa ce cred ceilalti.
- Pentru cea mai buna prietena, intodeauna am timp. De curiozitate, scumpo, iti pasa de cineva in afara de pretioasa ta persoana?
- Mda...de pacea mondiala si de copiii din Africa.
- Uneori chiar esti delicioasa sa stii, mai ales cand iti scapa printre dinti sarcasmul veninos. Dar trecand peste, de ce n-ai venit cu el?
- E plecat si nu a putut sa vina. Stai linistit data viitoare nu te voi mai deranja.
- Nu e nici un deranj. Sa stii ca e cam mult plecat in ultima vreme, iar ochii care nu se vad, se uita.
- Nu ne duce tu noua grija.
- Nu te infuria, n-are rost. Asta seara hai sa ne simtim bine. Ce zici?
- Poate, daca nu o sa fii rautacios si nu incerci sa ma provoci.
- Vai, dar nu este intentia mea, nu e vina mea ca tu esti asa provocatoare...
- Era un compliment?
- Ups, se pare ca mi-a scapat. E o melodie draguta. Hai sa dansam.
- Nu am chef.
- Ai devenit plictisitoare, serios. Inainte erai mai dinamica, mai interesanta. Sau era o scuza, ai uitat sa dansezi sau mi se pare mie?
- Daca vrei sa dansam, bine, doar ca sa taci din gura.
- Of, ce trist, ai uitat ca e imposibil sa-mi tin gura, dar uite, pentru tine asta seara o sa incerc sa ma abtin, cu toate ca stii la fel de bine ca mine ca treaba asta cu abtinutu' n-a fost niciodata punctul meu forte.
- Macar recunosti.
- Intotdeauna.
- Ai cravata rosie, ce s-a intamplat, e criza de cravate?
- Data trecuta m-am dus fara, aveai dreptate prea multa bataie de cap, cand oricum hainele au avut un rol pur decorativ.
- Ca sa inteleg ca a fost o intalnire...fructuoasa.
- Mda, n-am pierdut vremea.
- De ce te uiti asa?
- Cum?
- Nici sa nu te gandesti.
- Nu ma gandesc la nimic, spre deosebire de tine, care gandesti prea mult.
- Ce a fost asta?
- Un sarut, draga mea, sau ai uitat cum se face?

Rosu

2009-05-05T22:43:00.001-07:00

- Ai ajuns in sfarsit. Ai intarziat 15 minute.
- Imi pare rau, nu a fost vina mea. Mi-a sunat telefonul incontinuu zilele astea. N-as avea timp nici sa mor. Vad ca deja ai comandat, de unde stii ca imi place asta?
- Eh, spre deosebire de altii nu am probleme nici cu memoria, nici cu punctualitatea. Ai grija, intr-o zi o sa intarzii atat de mult incat n-o sa te mai astepte nimeni.
- Aia o sa fie o ziua mea norocoasa. Vreau sa fiu singura, m-am saturat de toata lumea. Ar fi asa dragut sa am o casuta micuta pe malul marii unde sa ma pot retrage uneori si sa stau cat am chef. Sa nu ma derajeze nimeni, sa ma topesc la soare si sa ma doara in cot de toata lumea.
- Se numeste Paradis. Din cate imi aduc eu bine aminte, toti ne dorim sa ajungem acolo, dar au o selectie cam stricta. Stai linistita, tu n-ai s-apuci.
- Merci pentru incurajare.
- Cu placere, stii ca intotdeauna am o vorba buna pentru tine. Dar lasand la o parte sarcasmul rautacios, povesteste-mi, ce-ai mai facut de la ultima noastra intalnire?
- Sincer, cand m-ai sunat ieri sa ne intalnim, n-am vrut sa vin, am atatea pe cap incat numai la asta nu-mi statea gandul. Dar azi am fost prin apropiere, m-am gandit ca o jumatate de ora la o cafea n-ar strica.
- Ah, iar o iei prin invaluire. Stiam ca o sa vii de ieri si pun pariu ca ai stat doua ore poate si mai mult in oglinda si oricum nu de cafea ai tu nevoie. Ai nevoie de ceva tare care sa te ameteasca bine, poate doar asa o sa incepi sa gandesti limpede. Oricum, ca sa-ti satisfac orgoliu', arati binisor. Dar ce-i cu cearcanele alea?
- Ti-am zis, sunt ocupata pana peste cap. In ultima saptamana am dormit cate doua ore pe noapte.
- Nu-mi spune ca ai fost ocupata cu...Cu toate ca as zice ca nu pari foarte satisfacuta.
- Taci, nu vreau sa vorbesc despre asta.
- Probleme in Paradis? La naiba...Ti-am zis sa nu-ti faci iluzii, tu n-ai ce cauta in Paradis, ai coarnele prea mari.
- Tu mi le-ai pus, daca iti amintesti.
- Auch, asta a durut. Draga mea prefer sa nu-mi amintesc de trecut, hai sa revenim la oile noastre. V-ati despartit?
- Nu...e treaba ta.
- Deci bula de sapun s-a spart. Era de asteptat, niciodata nu ai avut perspective stabile si durabile.
- Lasandu-ma pe mine. Cum o mai duci?
- Supravietuiesc. Auzi, ce cravata ar merge mai bine la costumul asta, una rosie sau una albastru inchis?
- Poftim?
- Diseara am on intalnire cu un fotomodel si vroiam o parere feminina.
- Nu stiu, ambele, depinde de costum.
- Negru.
- Atunci rosu cred ca ar veni mai bine. Cu toate ca nu pricep de ce te straduiesti sa-ti alegi hainele cand oricum n-o sa le tii prea mult pe tine. Dar apropo, de cand iesi cu schiloade superficiale?
- De cand am invatat sa economisesc timpul, se imbraca si se dezbraca repede.
- Detaliile poti sa le pastrezi pentru tine.
- Scuza-ma, nu am vrut sa fiu indiscret si vulgar pentru urechiusele tale fine. Dar ai dreptate o s-o iau pe aia rosie. Oricum, vad ca deja vezi rosu in fata ochilor.

Dar am sa ma intorc

2009-05-04T01:51:00.001-07:00

[...]
- Du-te dracului!
- Sunt deja acolo, scumpo. Dar inainte...
- Atunci de ce naiba te-ai mai intors? Nu pricep de ce cand trimiti pe cineva la dracu', intotdeauna termina prin a se intoarce si pe deasupra si in cele mai proaste momente.
- Contrar aparentelor sa stii ca nu e tocmai un tip simpatic. In fine, cum se zice, nimeni nu se intoarce din iad cu mana goala. Trebuie sa-ti spun ceva. Aseaza-te, termina-ti paharu' si calmeaza-te. De data asta trebuie sa discutam serios.
- Sunt calma. Treci la subiect, repede ca am treaba.
- N-ai nici o treaba si mori de curiozitate sa afli ce-am de spus. Lasa ifosele si taci.
- Esti un nesimtit, nici nu ma intereseaza ce-ai de zis, regret sa-ti spun ca ti-ai miscat posteriorul degeaba pana aici.
- Dupa cum stii, data trecuta cand ne-am despartit nu am avut timp de prea multe explicatii si de curand am aflat, fara sa vreau bineinteles, ca ai facut pe victima inselata doar de amoru' artei. Chiar m-am simtit vinovat, zau daca nu. Ai jucat formidabil, chiar am crezut ca nesimtirea mea a ciupit macar un pic soricul tau gros. Dar ai gasit repede unde sa te consolezi si din pura coincidenta, mica mea greseala a picat la tanc. Femeile, de ce nu spuneti nciodata lucrurilor pe nume,nu spuneti o data ce vreti, trebuie sa transformati totul intr-o sceneta.
- Vorbesti prostii, orice ai spune, nu schimba ce-ai facut. Nu incerca sa arunci vina pe mine cand tu stii foarte bine ca esti singurul vinovat.
- Stii ce e cel mai amuzant. Continui cu farsa asta pana in al doispelea ceas. Nu renunti huh? Cred ca pana la urma, asta e problema ta, nu stii sa renunti. Nu puteai de la inceput sa spui ca nu ma mai vrei, ca putin ti-a pasat daca ocazional incalzeam si alte paturi, dar iti place sa joci rolul principal, sa fii in centrul atentiei, nu-i asa?
- Nu te uita asa la mine. Nu inteleg ce vrei, daca ai venit sa ne impacam sa stii ca iti pierzi vremea. Sunt foarte fericita acum.
- Cum ma uit la tine? Stai linistita mi-am dat seama de mult. Nu incerc sa-ti citesc gandurile, le stiu deja. Imi pare rau sa te dezamagesc, nu esti tocmai o enigma, ci mai degraba un afis cu litere de-o schioapa care iti sar in ochi fara sa vrei. Esti fericita pe dracu, te plictisesti ingrozitor si chiar daca ti-a iesit pasenta, nu esti la fel de multumita cum credeai. C'est la vie. Si nu te amagi singura, nu vreau sa ne impacam. Sunt un burlac notoriu si imi place, n-as schimba viata asta pentru o acritura ca tine.
- Nu vreau sa te mai aud. Pleaca sau plec eu! Dupa tot ce s-a intamplat mai ai tupeu sa ma insulti?
- Oh, acum scoti tepii, mmm era o vreme cand erau mai ascutiti. Departe de mine gandul asta. Nu te insult, iti spun adevarul, esti o acritura rautacioasa si prefacuta, dar destul de amuzanta. Asa ca tinand cont ca nici unul din noi nu a iesit imaculat din relatia asta, iti propun o remiza. Hai s-o luam de la capat, ca prieteni, normal. Uite ma destainui, chiar as vrea sa mai iesim la o bere din cand in cand, asa ca in vremurile bune.
- Nu vreau sa fiu prietena cu tine. Sau ce, tarfele tale nu sunt o buna companie?
- Nu mai fii asa de inversunata. Hai sa facem pace.
- Cum as putea avea incredere in tine?
- De parca asta ar fi vreo problema...n-ai avut niciodata si eu cu atat mai putin in tine. Ti-am mai zis, lasa ifosele. Trebuie sa plec dar...
- Stii unde e usa. Ai grija sa nu te ratacesti.
- ...Dar am sa ma intorc.

Alegeri

2009-05-03T00:33:00.000-07:00

Partea II

Spre deosebire de celelalte posturi care cuprindeau mai multe parti, aceasta nu este o poveste sau o povestire, sunt doua articole cu teme comune: femeia. Daca in primul am vorbit despre alegerile femeii in viata privata, acum vreau sa va vorbesc despre cele din viata profesionala.

Am scris mai demult un post despre femeile din politica, sau cum fac politica. Acum o sa largesc tema. Iau in considerante tot reprezentantele sexului frumos, cu accent pe frumos, la fel ca si in partea I si presupunem ca sunt si inteligente, ca sunt si de treaba, si respectabile, si muncitoare, generic spus, un fel de "wonder woman". Si se straduieste sa supravietuiasca intr-o lume a barbatilor si stie ca poate prin propriile forte si a dat dovada de atatea ori, dar la clipa bilantului trebuie sa aleaga. Arunca totul la cos si pleaca cu capul sus, dar sacrificandu-si munca, asteptarile, potentialul, pana la urma, sau...sau se intoarce de unde a plecat (metaforic vorbind) la cea mai veche meserie din lume. Stiu la ce va ganditi, la o o secretare cu fusta pana la cur, cu ciorapi plasa, cu cizme pana la genunchi si cu gura larg deschisa... Eu nu ma refer la asta, nu ma refer la tarfe, la amante, la catelele care fac pe doamnele dupa ce au mancat unor domni mult...Chappy. Ma refer la femeile de succes, cunoscute, din toate domeniile, din toate timpurile (mai usor cu ultima afirmatie, mai de graba din ultimii zeci de ani) a caror amprenta este indiscutabila. Parerea mea cinica, dar umila este ca 90% la suta din ele si-au calcat orgoliul in picioare macar pentru o noapte .Asta e adevarul in cele mai multe din cazuri, corect sau nu, spus sau nu, dar stiut de toata lumea.Acum intrebarea, sunt de aratat cu degetul, au fost curve si au confirmat eternul mit misogin?

Eu zic s-o luam mai usor cu prejudecatiile si cu judecatul. Nu le iau aprarea, nu le prezint ca fiind o paradigma, doar privesc realitatea in ochi. Nu stiu cat e de blamat o femeie care strange din dinti pentru ca isi respecta munca si potentialul, pentru ca stie ca uneori e singura posibiliatate, chiar daca este umiltor.Viata nu e un film american. Daca faci ceea ce trebuie nu inseamna ca primesti si ceea ce meriti. La primul training pentru jurnalism ne-au zis ca oamenii primesc ceea ce negociaza si e al dracului de adevart.

Revenind la subiect, e o situatie crunta, e ceva acolo in interior care te face sa urli si sa tipi, sa dai din picior si sa zici ca nu e drept, e ca si cum esti taiat in carne vie, la inceput nu simti nimic, apoi urmeaza o durere cumplita, insotita in cazul de fata mai tarziu si de eventuale regrete. Nu am trecut printr-o astfel de situatie si sper sa nici nu mie intample, dar stiu cum e sa fii faultat intr-un meci unde nu exista cartonas rosu. Iti vine sa-i flegmezi intre ochi, si sa zici ca un copil mic ca nu e drept, dar in schimb iti tii gura si mergi mai departe.

Acum mersul mai departe in cazul nostru poate fi intrepretat, fiecare intelege ce vrea, si face ce poate.

Ps: Va recomand Flawless, este exgerat si idilic, dar este la un moment dat o scena cu Demi Moore de milioane

Alegeri

2009-05-01T08:25:00.001-07:00

Partea I

Sunt o feminista convinsa. Probabil v-ati dat seama pana acum din posturile anterioare. Nu sunt fanatica, dar sunt feminista tocmai pentru ca nu cred ca discriminarea este intr-adevar o problema solutionata ci din contra este decat praf in ochi, incerci sa-i inchizi, dar tot te ustura.

O mare parte din vina o avem, noi, muierile. Stiu nenumarate cazuri de "fetite" de varsta mea, carora le curg balele( si din pacate nu prea e o figura de stil) dupa "baietasi" de bani gata, dupa masina, dupa jobul sau dupa numele lu masa si a lu' taso. Sunt penibile, la inceput te amuza, apoi incep sa te enerveze, iti sta pe limba sa le zici : "Mamica tu te futi cu volanu', sa stii ca el tot cel mult un cal putere ramane?" Sunt ca niste gaste si e inutil, o sa ramana asa toata viata, iar daca gaina batrana face ciorba buna, de gasca n-am auzit... In fine, aici nu e vorba de sex, ci de atitudine. Cand au venit colonistii in America, le dadeau bratari colorate indienilor in schimbul celor de aur, cam asa este si aici. Nu sunt Maica Teresa deghizata. Banii nu aduc fericirea, dar adevarul este ca o pot cumpara cu usurinta. Intrebarea este:vrei sa fii cu cineva care are bani, sau care stie sa-i faca? Si aici este marea diferenta. Vorbim de acelasi comfort financiar, si daca arati bine ( frumusetea e o investite de bani si timp) si esti placuta, nu e greu sa gasesti un partener cu bani, la urma urmelor, cu sau fara criza, sunt ca cipercile dupa ploaie. Dar e trist, e trist sa alegi sa fii presul de la Mertan, e trist sa fii curva cu acte in regula, e trist sa te vinzi, pentru ca nici toate hainele si bijuteriile din lume n-or sa te poate rascumpara, "masina de spalat n-o sa te faca mai curat"... In schimb un om care stie sa-i faca, are anumite trasaturi de caracter, e un om dinamic, eneregic, inteligent, care isi asuma riscurile, pragmatic, rational si realist.Puteti sa faceti banii impreuna, sa va uneasca, ca un lucru comun, care va apartine, sau poti sa fii cateaua care da din coada cand primeste Chappy. Spre deosebire de cei din prima categorie, genul asta de barbati nu stau pe toate gardurile, ca sa ii vezi, ai grija sa nu-ti atarne prea greu rimelu si sa nu-ti faca prea mult umbra ochelarii....Cele de mai sus dupa cum am precizat, le-am scris din ce-am vazut, iar din experienta spun, sunt si execeptii care confirma regula. Pot fi barbati care se descurca excelent, care poseda toate calitatile de mai sus, dar pana la urma tot un cap au, si nu e cel de pe umeri...Pot fi adevarate lichele...

To wear your heart on your sleeve isn't a very good plan; you should wear it inside, where it functions best(Margaret Thatcher).

Size doesn't matter...but bigger is better!

2009-04-30T10:33:00.000-07:00

Astazi am fost la o noua sesiune de training, organizat de AIESEC prin programul World Citizenship. In principal a fost foarte tare, avem un singur trainar, un tip carliontat de vreo 18 ani, din Georgia daca intelesai bine, foarte simpatic, in afara de el sunt si studenti romani care asiasta si il ajuta, si cu care de fapt stabilesc data trainingurilor ( cinci la numar) si alte detalii.

Cursul consista in sesiuni de planificare a carierei, includere sociala, sezitivitate culturala, anti-discriminare, comunicare eficienta, responsabilitate sociala, dezvoltare personala, orientare in cariera si abilitati de anteprenoriat. Astazi in schimb a fost chiar lejer, am jucat de fapt un joc. Am facut echipe de cate 4 persoane, am primit niste coli si niste scoci si ni s-a zis ca trebuie sa construim un fel de caldire. Echipa cu cu "edificiul" cel mai inalt si capabil sa se tina pe fundatie, pardon pe parchet, castiga. Ni s-a dat cinci minute timp de vorbit intre noi, dar nu aveam voie s afolosim materialele. Apoi ni s-a zis ca avem 20 de minute sa ne aratam skillu', dar nu aveam voie sa vorbim.

Rezultatul a fost...ultimul loc:), cu precizarea ca nu a fost cea mai mare ...chestie, dar cel putin a fost cea mai stabila, nu se cutremaura, balbaita ca ale celorlalti. Si ca un plus, aducea a fabrica de ciocolata a lu' Willy Wonka, a avut personalitate chiar daca nu ne-a adus decat locul patru...din patru echipe participante. Cum s-ar zice "s-au pisat pe noi"...se pare ca marimea chiar conteaza. Oricum a fost amuzant.

Ps: urmatorul training va avea loc pe 6 mai la 10:30 (acum depinde ce se mai aude cu greva...)

Minciuni albe

2009-04-28T08:55:00.001-07:00

Intalnim atat de multi oameni in fiecare zi, in ficare clipa, ei trec pe langa noi si noi pe langa ei, parca am trai in lumi paralele ale aceleiasi dimensiuni. Nu te cunosc. Nu ma cunosti. Dar am nevoie de tine la fel ca de apa, siguratatea era cum spunea Paler, o curva care nu iti reproseaza ca esti egoist. E o fata Morgana unui desert pustiu, e un fum tigara care te inneaca, dar nu te ascunde. E doar innabusirea dorintei de cunoastere a lumii, e autoexilul in propriile frustrari.

Cand in sfarsit te deschizi lumii pentru a o cunoaste, nu o lasi sa ti de descopere. Nu tebuie sa o cauti obsesiv sa o cunosti, sau cel putin nu prin mijloace conventionale. Trebuie sa fii cu pas inaintea ei. Oamenii sunt niste fiinte tare perfide, niciodata nu poti sa-i cunosti incercand sa-i faci sa ti se confeseze, nu le poti penetra gandurile sau cuprinde spiritul. Sunt ambivalenti, intodeauna undeva se afla un colt intunecos, un demon onctuos. Se zice ca oamenii sunt singurele animale care mint...Deci toate particularitatile noastre, individualitatea si originalitatea sunt concentrate in caracterul murdar al miciunii. Viclenia, inteligenta, abiliatea, memoria, perfidia, toate....

Ca sa cunosti un om trebuie sa-l lasi sa te minta, trebuie sa-ti innabusi instincul firesc de revolta. Reflexul este acela de a-i arunca in fata minciuna, de a te indeparta scarbit, dar totusi multumit ca l-ai decoperit inainte de a fi prea tarziu. Dar nu, o data ce realizezi ca esti mintit, poti priva persoana respectiva de incredere, poti sa fii mai precaut, mai atent, dar trebuie sa o lasi sa-si joace rolul pana la sfarsit. E simplu, trebuie doar sa faci pe prostul, sa-ti asumi rolul de spectator...si nu uita sa aplauzi dupa fiecare scena. Poarta-te firesc, lasa-i sa se apropie, uita-te in ochii lor atunci cand iti zic cu nonsalanta o minciuna groteasca, zambeste-le si asteapta. Doar o minte agera, o inima rece si un suflet viclean pot intra in piesa minciunilor albe. Nu poti cunoaste chipul decat dupa ce stii in spatele carei masti se ascunde, decat dupa ce o cunosti, la fel de bine ca propriul buzunar. Ghideza-le minciunile, nu poti trage sforile decat daca joci pe aceeasi scena, decat daca ii lasi sa creada ca esti de fapt o marioneta. Minciuna descorpera cele mai obscure parti ale naturii umane, paradoxal, nu descoperi adevarul despre cineva decat daca il lasi sa te "insele" pana la capat. Uneori e o experienta care te poate amuza, alteori te poate intrista, dar indiferent de circumstanta trebuie sa ramai constant si sa-ti joci cu statornicie rolul.

Pe cei care mint bine ii apreciez, pe cei care isi dau seama cand ii mint, ii respect, iar pe cei care se lasa cu luciditate mintiti ii admir. E o adevarata arta, sa joci in acelasi timp rolul de inept, sa ai rabdarea de a lasa adversarul sa aiba iluzia avantajului dar fara a-ti pierde cumpatul sau fara a-i impune regulile, sa-i lasi doar iluzia hazardului...iar apoi la momentul oportun sa scoti mastile minciunilor albe. Satisfactia? De a fi tu cel care trage cortina si incheie spectacolul.

Interviu cu o europarlamentara

2009-04-26T08:30:00.000-07:00

Gabriela Creţu (n. 16 ianuarie 1965, în oraşul Târgu Frumos, judeţul Iaşi) este un politician român, membru al Parlamentului României şi membru al Partidului Social Democrat (PSD), parte a Partidului Socialiştilor Europeni. A fost aleasă pentru Camera Deputaţilor din România pentru judeţul Vaslui în alegerile parlamentare din 2004. A devenit membră a Parlamentului European pe 1 ianuarie 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană.(wikipedia)

1) Ce v-a determinat sa intrati in politica?

Nemulțumirea fata de felul in care se prezenta politica românească. Dar atunci nu bănuiam la ce nivel va ajunge… A mai fost și faptul că aveam o mulțime de cunoștințe (despre societate, economie, oameni) pe care nu le foloseam; era o bogăție inutilă și pe care m-am gândit că am datoria de a o folosi. A ma plange stand pe margine nu este stilul meu... Și prietenii; ei m-au împins în față dându-mi încredere că pot.

2) V-ati dorit din totdeauna o cariera politica?

Pentru mine o carieră este rezultatul implicării, activității si recunoasterii celorlalti, nu scopul ei. Este oribil acest cuvant cu referire la politicieni; noi un suntem functionari…

Mi-am dorit o lume altfel decât este; mai bună.

3) Cum imbinati viata profesionala cu cea personala?

De cativa ani, familia mea este política; mă simt vinovată deseori că acord prea puțin timp celor dragi, prietenilor mei… Uneori, în avion, aleg să citesc cate o carte pentru sufletul meu, nu din interes teoretic. E o bucurie mare, crede-mă. În masină ascult muzica...Când nu fac politică încerc să mai scriu; în general, tot despre politică. Cărtile pe care le-am publicat recent sunt și ele produsul călătoriilor; nu sunt despre călătorii ci scrise în singurul timp în care nu te caută nimeni – în avion!

4) Spuneti-ne cate ceva despre proiectele dumneavoastra. V-a fost greu sa le sustineti in parlamentul European?

Să fiu vocea celor care nu cuvântă; nu pentru că nu au glas, ci pentru că nu-i ascultă nimeni. Am urmat acest principiu în tot ce am făcut. M-am descurcat binișor...

5) Spuneti-mi putin despre adolescenta dumneavoastra, hobby-uri, materii preferate, cum va intelegeati cu profesorii, cu colegii?

Eram tare la chimie, voiam să fac fizica nucleară, la Măgurele, scriam poezii, jucam teatru . Doamna de română imi aducea prăjituri la pachetel; pe domnul profesor care ma invita duminica sa iau masa cu familia lui l-am supărat în ultima oră din clasa a douăsprezecea și nu m-am iertat până astăzi... Ne duceam la teatru si la opera de trei ori pe săptămană pentru două motive – ne placea și era singura modalitate de a primi bilet de voie și iesi din internat... A fost frumos...

6) Sunteti vicepreşedinta a Organizaţiei Naţionale de Femei a Partidului Social Democrat. Cum vedeti statutul femeilor in politica?

Am scris cărți întregi despre asta. Într-o frază aș spune că e ca și cum nu ar exista deloc...

7) Care sunt planurile dumneavoastra de viitor?

Sa contribui cu tot ceea ce pot si stiu pentru ca generatia ta sa aibă un viitor diferit față de prezentul pe care-l trăim.

8) Cum vi se pare politica din Romania, in comparatie cu cea europeana ?

Politicienii par, in majoritatea lor, sunt mult prea preocupati de putere și prea putin de oameni. Cand o obtin, de putere vorbesc, se străduie mai mult sa o păstreze decat sa o exercite. În fapt, avem prea putini politicieni in sensul propriu al cuvântului și rezultatele se văd. Nu sunt de laudă.

Așteptăm ca generația să se ia în serios și să înceapă a visa că o lume (și o politică) mai bună este posibilă. Mi-e dor de tineri capabili să viseze, să acționeze și să schimbe lumea. M-am săturat de tinerii bătrâni din zilele noastre.

Bruxelles

2009-04-24T11:01:00.000-07:00

.

Multumiri speciale Laurei:-*

Bruxelles

2009-04-19T12:12:00.000-07:00

Partea II

Marti seara am fost sa mancam la un restaurant decorat intr-un stil vintage foarte dragut. Era un loc placut. Ne-am asezat toate si am asteptat. Si am asteptat...Si am asteptat... Am baut o sticla de Cola, si inca una...Si am dat un telefon...Si am iesit pe afara...Si....Si nici urma de mancare, parca asteptam dupa un coleg cand isi facea parul cu placa...

Pana la urma a venit. Intr-o farfurie gigantica prosciutto, lamaie si in mijloc niste iarba. Se zice ca foamea e cel mai bun bucatar, dar in limitele bunului simt. Am precizat ca nu sunt tocmai o gurmanda, dar avea un gust ingrozitor, era gretoasa pana la limitele scarbosului. La naiba, doar e carne cruda... Una din fete a impachetat iarba cu prosciutto, zau daca nu arata a placenta extirpata (cum spuneam, pofta buna). Bun, runda a doua...Dupa ce se repeta prima asteptare ne trezim in fata cu un platou gigantic cu o friptura de ceva ( nu mai stiu ), oricum nu era deosebita si cu inca ceva...In acest moment orice revolta, nervi, saturatie, oftica, sau cum vreti sa-i ziceti a ajuns la paroxism. La dracu! Vreau un hamburger, o portie medie de cartofi prajiti, o placinta cu visine si un Mc flurry! Daca nu v-ati prins inca, asta e partea in care am plecat. Restul seri,i chiar daca am petrecut-o cu burta goala, a meritat. Am mers pana in Grand Place pe jos, a fost o plimbare nocturna pe care am savurat-o din plin dupa ce am avut o intindere de nervi. Cand am ajuns acolo ne-am postat intr-un bar traditional. Avea un farmec aparte, nu avea un design vintige ci pur si simplul atins realmente de patina timpului, mobilierul, decoratiunile, totul era vechi, dar bine intretinut. Am baut bere belgiana de la mama ei. Era bruna si foarte amara cu o alcoolemie de 11%...parca. Numele nu mi-l amintesc. Stiu ca avea un gust special. Prima oara cand o dadeai pe gat nu simteai o mare diferenta, poate ceva mai amara decat Salitosul, dar apoi iti ramaneaa in gura un gust ciudat asemanator cognacului, care se resimtea puternic cand duceai limba pe cerul gurii si apoi luai inghitituri mici. Era o bere care nu trebuia bauta, ci savurata. Dupa ce am plecat imi amintesc ca am bantuit putin prin oras si apoi ne-am dus la hotel.

Miercuri dupa micul de jun ne-am dus inca o data la Parlament. Nu am apucat sa mergem si la Comisie si la Consiliu pentru ca la unu si umatate aveam avionul. Am reusit sa recuperez cat de cat pe Charleroi in ceea ce priveste cumparaturile, la un duty free. M-am intors cu o sacosa in plus plina cu...hmmm, chestii, in mare parte ciocolata (in jur de 15 cutii de bomboane) .Dupa asteptarile de rigoare analoage zilei de luni ne-am intors dupa un zobor linistit teafara si nevatamata acasa. Am mai stat pun la Plazza dupa, m-am intalnit cu prietena pe care nu o vazusem de mult si pe care ma bucur ca am intalnit-o, iar apoi in sfarsit acasa.

In incheiere o sa va impartasesc impresiile despre colegele staine. Daca esti baiat sa stii ca nemtoaicele in cea mai mare parte aveau un cur cat toate zilele (de post ca tot a fost perioada sarbatorilor), dar erau cat de cat de treaba. Cu unele dintre ele am facut schimb de mailuri. Mai erau cateva cu care am stat luni seara la masa, mai retinute, iti raspundeau politicos la intrebari, dar nu se implicau in conversatie. Cele mai frumoase erau danezele. Unele erau frumoase atat la fata cat si la corp, semanau cu niste papusi Barbie. Daca esti fata, trebuie sa stii ca majoritatea se imbracau foarte bine, cu sensul de cu mult bun gust si in tendinte, stiau cum sa-si ascunda eventualele de defecte si sa-si puna in evidenta atuurile. In ceea ce priveste comportamentul, danezele erau cele mai nesimtite. Noi ne-am purtat, zic eu, foarte bine si cu bun simt. In timp ce ele mereu erau ciufute. Se uitau zeflemitor, iar uneori le auzeai blablah romanian blahblah roamanian blahhblah romanian si radeau...Am tacut o data, am tacut de doua ori. Dupa am inceput si noi sa zicem cat puteam de tare cu accent pe danish : "Danish sunt proaste, danish sunt naspa, danish sunt blonde" si ne hlizeam sugestiv.... S-au potolit dupa. Morala? Romanii sunt un popor in care 80% din indivizi sunt nesimtiti si de o mitocanie crasa, in schimb restul de 20%, clar le dam clasa strainilor la capitolul buna crestere si bun simt.

Cam asta a fost excursia la Bruxelles. Sper ca de acum inainte experientele de genul asta sa se repete cat mai des si pentru cat mai mult timp. Ce sa va mai zic...? Multa sanatate si noroc, ne mai auzim, cu subiecte autohtone;).

Ps: partea III va contine poze

Bruxelles

2009-04-18T05:01:00.000-07:00

Partea I

Acum vreo doua saptamani am castigat un concurs de jurnalism organizat de CJI (Centru pentru Jurnalism Independent) si de Adina Valean, de fapt de tot grupul ALDE( Alianta Democratilor si Liberalilor pentru Europa) din Parlamentul European. Castigatoarele (cu accent pe genul feminin al substantivului) selectate dintre liceene si studente la comunicare si jurnalism, au fost intr-o vizita de lucru la Bruxelles. Programul a fost organizat de cei patru vicepresedinti ALDE, si anume, europarlamentare din Marea Britanie, Germania, Danemarca si Romania. In total ne-am strans in jur de o suta de muieri cu o medie de varsta de vreo douazeci de ani. Cele mai tinere mi s-au parut nemtoaicele majoritatea fiind la liceu, bine erau si cele mai multe ( in jur de trei zeci sau chiar mai multe), in grupul nostru fiind doar patru minore.

Cum spunea un personaj celebru....experientele noi imbogatesc mintea. A fost obositor, dar a meritat. Luni a trebuit sa ma trezesc la patru dimineata, ca sa plec in Bucuresti. Avionul nu a avut intaziere si a decolat pe la unsprezece si jumatate. Am ajuns acolo, ne-am cazat si am luat masa de pranz. Precizez ca pentru fiecare etapa a trebuit sa asteptam. Am asteptat sa ne strangem, am asteptat pentru eternele verificari birocratice, am asteptat autocarul cand am ajuns acolo, am asteptat sa ne cazam, am asteptat la masa, am asteptat toaleta...Cred ca a fost cea mai importanta lectie de rabdare din viata mea. Revenind, luni am mancat la o pizzerie si la pranz si seara, ceea ce m-a multumit. Nu sunt tocmai o gurmanda desvarsita. Nu imi palce sa incerc mancaruri noi sau traditionale, sunt constanta din punctul asta de vedere, pizza si mancarea de la fast-food ma satisfac. Asa ca principala dezamagire nu a fost legata de aspectele culinare, ci calendaristice. Am ajuns in a doua zi de Pasti (pentru catolici) si erau deschise doar magazinele de suveniruri, cafenelele, restaurantele si magazinele de dulciuri (dulciurile intra in categoria suvenirurilor in Belgia). A fost frustrant sa vezi strazi cu cate doua trei boutiquri ale aceleiasi firme, Zara, Mango, H&M (aveau chiar patru magazine), toate inchise. Am intarat in schimb in toate magazinele cu dulciuri, in speta cu ciocolata de toate marimile, formele si tipurile....a fost incantator. A fost o adevarata desfatare pentru papilele mele gustative si un adevarat blestem pentru glicemie.

Marti ne-am trezit la sase (ne-am culcat la doua), am mancat si ne-am dus la Parlament. A fost ziua cea mai importanta. Am avut intalniri cu toate grupurile, cu organizatorul seminarului, cu ziaristi ( un corespondent al Agerpres si un bulgar care a lucrat atat la Sofia cat si la Bucuresti ulterior devenind editor la EurActiv, stabilindu-se la Bruxelles) si cu lobby-isti. Intalnirea cu lobby-istii a fost cea mai interesanta, dupa parerea mea. Erau doi tipi si o tipa. Fiecare lucrau la agentii mari, fiind implicati in diferite proiecte. Ne-au povestit depste proiecte, ne-au spus ce insemana sa fii lobbyst, cum te poti angaja, ce skilluri trebuie sa ai, ce cunostiinte sunt utile intr-o meserie "nou-nascuta", dar cu milioane de practicanti si inca atatia aspiranti. Ca sa sintetizez, lobby-ul e o combinatie dintre PR si avocatura care se condimenteaza bine cu ceva cunostiinte de economie si politica. You must be fast clear and smart .Eu generalizez, contextul e esential, sau mai bine spus, pentru ce/cine faci lobby. Toti trei au fost foarte deschisi si dispusi sa raspunda la intrebari, dar unul dintre ei mi s-a parut mai vivace ( era un francez), mai implicat, ceilalti s-au concentrat pe prezentarea propriilor proiecte ca exemplu. Si ca o paranteza, era si foarte buun.

Inainte de masa am avut o intalnire si cu Valean, asa ca sa se aseze mai bine foamea in noi. E evident ca la o intalnire cu un politician, o sa asculti preponderent politica respectivului sau a partidului din care provine. La Buxelles se face o politica mai responsabila, o politica arbitrara, care este sustinuta de mai multe institutii care lucreaza impreuna, dar asta nu inseamna ca oamenii sunt altii si ca nu ramane un mediu la fel de histrionic ca si cel de la noi.

Am mancat la parlament, apoi am facut o poza de grup si ne-am intors la seminar. Partea asta a zilei mi-e greu sa o rememorez. Retin ca as fi dat orice sa pot pune capul pe masa si sa inchid ochii...Atunci mi-am pierdut si cordonul de la un trench. E semn. Intr-o zi va trebui sa ma intorc sa-l iau.

Conferinta s-a incheiat cu un exercitiu practic. S-au format grupuri aleatorii, fiecare grup primea un comunicat de presa cu privire la anumite rezolutii ale grupului ALDE si in urma unor discutii trebuia sa ne formam o opinie, la nivelul grupului, si sa stabilim maniera in care urma sa scriem eventualul articol. Eu am propus grupului materialul cu legile pentru antidiscriminare. Eram in grupa cu sase nemtoaice (dintre care una era negresa) si o daneza. Ele aveau o parere pro, in schimb a mea era un pic nuantata. Legile antidiscriminare trebuie aplicate pentru sectorul public, oricine platestie taxe si impozite statului trebuie sa beneficieze de servicii, indiferent de etnie, sex, orientare sexuala, varsta, etc. In timp ce pentru sectorul privat, niste legi antidiscriminare ar restrange libertatile individului, antreprenorului. Am discutat pe o serie de exemple, ca cel cu hotelierul care nu primeste un cuplu gay, sau a doctorului care nu trateaza pacienti de alta etnie. Toate erau revolate. Am incercat sa le explic ca discriminarea e o chestiune de mentalitate si ca trebuie sa existe legi care sa protejeze minoritatile, dar fara sa restranga drepturile celorlalti. Daca am un business e dreptul meu sa-mi aleg clientii. Sa nu se inteleaga ca sustin politica hotelierului sau a doctorului, dar trebuie sa ne mentinem obiectivitatea. Am auzit si replici "asa e la tine in tara"....Am folosit genul asta de feedback ca sa imi consolidez pozitia si sa le fac sa inteleaga ca vorbesc din pozitia celor afectati de discriminare ( cu toate ca iti vin alte cuvinte in gura cand obtii o astfel de reactie...). Am reusit sa conving trei nemtoaice. Una dintre ele a fost mai reticenta, era negresa. A fost ca si cum as fi vorbit despre funie in casa spanzuratului.

...Pentru ca traim in Romania

2009-04-10T11:12:00.000-07:00

Eram ieri cu o prietena in centru pe o banca si mancam. Un cersetor din aia mici a venit ne-a cerut bani. I-am zis ca n-avem. Ne-a cerut mancare i-am zis ca nu-i dam. Asa ca s-a postat in fata noastra si a continuat sa ceara in nesimtire. Nu m-am ridicat, nu l-am jignit, l-am lasat in pace. A mai stat vreo cinci minute si a plecat dupa ce ne-a zis o injuratura, la care i-am raspuns politicos...tot cu o injratura.

Ideea e ca nu mi se intampla prima oara. Cand mi s-a mai intamplat am fost mai dura...si m-am trezit cu vreo doi, trei dupa, din ce in ce mai mari, din ce in ce mai negri (nu e o discriminare rasiala, ci o figura de stil). Nici acum nici atunci nu am vazut vreun comunitar (politist, ca sa nu existe vreo confuzie in ceea ce priveste patrupedele care umbla in voie), doar ca de data asta am asteptat pana cand au aparut unii. Cand a aparut un palc de vreo cinci comunitari, m-am dus la ei si i-am intrebat daca sunt comunitari... Raspuns: nu se vede? Pai stii mamica, daca s-ar vedea nu as mai veni sa te intreb...I-am zis cum statea situatia si s-a uitat la mine candid si nevinovat si m-a intrebat unde sunt cersetorii?? Mamica, esti nebun? Sau stai ca asta e filozofia politiei...Nu prindem infractoru' pana nu vine la noi si ne bate in usa, ah sau mai e si varianta in care trebuie sa-l aduca victima la sectie, ca nah daca tot e victima macar sa faca si ea ceva. Revenind, mi-au zis ca atunci cand ii gasesc, ii duc acasa, iar apoi ii trimit din nou parintii pe starzi. Ok, atunci de ce nu ii decad din drepturi, de ce nu duc copiii la un centru de plasament? Simplu, pentru ca cineva trebuie sa-si bata capul, pentru ca vorbim de o birocratie care ucide orice initiativa si apropo, sa nu uitam ca in joc sunt si burtile sus numitilor. Sa mai zic ca sunt platiti din buzunarul nostru, e inutil si prea bine stiut? Iar apoi daca nici asa nu se poate, de ce trebuie sa umble in haite de cate cinci, ca pitipoancele? De ce nu stau maxim doi intr-un loc astfel incat sa supravegheze tot centrul? Stiu, stiu, prea multe retorice pentru un singur post. La sfarsit a incheiat apoteotic, ca nu au ce face, traim in Romania..

Hmmm, deci asa sta treaba. Te calca un bolid pe trecerea de pietoni, nu cartesti ca traiesti in Romania. Iti da unu' in cap, nu te plange, traiesti in Romania. Nu cotizezi, se caca sistemul pe tine, nu comenta, traiesti in Romania. Mori in spital, nu face gat ( nu ca ai mai putea...), ca traiesti in Romania. Mori de foamne, ete na, doar tariesti in Romania. Adevarul e ca ar fi chiar ilar daca nu ar fi o chestiune cotidiana. Si la urma urmelor e vina noastra. Nimeni nu se implica. E aceeasi poveste veche de cand lumea cu romanul sictirit care isi bea berea in fata violurilor de la stiri, pe post de ceaiul de la ora cinci si se plange cum se fute sistemul pe el. Adevarul e ca pe ei ii doare in cur...iar noi ne complacem in situatia asta. In sport s-ar numi fairplay. Intr-o tara civilizata, cetateanu' se implica, nu isi pune mainile in sold si asteapta nemurirea sufletului. Stiu, va intrebati, da' tu, ma fatuca, tu ce-ai facut? Eu am vorbit, am dat din clont si sper ca m-a auzit cineva, iar daca nu m-a auzit o sa continui pana o sa-mi aud ecoul...asta cel putin pana cand o sa am posibilitatea de face realmente ceva.

Si asa ca o paranteza, acum cateva saptamani lucram pentru un material si m-am dus pe strada sa pun cateva intrebari oamenilor pe care ii intalneam. La un moment dat vad doua "organe", ma duc frumos si politicos si ii interb daca imi acorda cateva minute pentru a le pune doua, trei intrebari. "Ne pare rau, nu putem, avem treaba..." Da mamica, am vazut cat de ocupat erai...

Si ce zici...o gogosica?

Zi fututa

2009-04-07T06:56:00.000-07:00

Cea mai proasta perioada posibila e intre scoala si vacanta. Nu e nici asa, nici asa. La scoala ai o ocupatie, un program, daca ai nevoie de cineva stii unde il gasesti, in fine e o ordine. In vacanta nimeni n-are nimic de facut, deci e usor sa sa-ti faci un program.

Acum toata lumea e ca un card de gaste bete. Fiecare e bezmetic pe undeva, ba se duc la scoala ba nu se duc, ba stai ca plecam, dar totusi hai sa mai stam. Da' stii ca am nu stiu ce chestie de facut, dar totusi trebuie sa fac cutare si cutare. Iti vine sa te urci pe pereti. Ar trebui sa stau acasa si sa dorm, ca am soricul cam obosit. Dar crezi ca pot? Pe naiba..N-am stare, e o plictiseala din aia cretina cand iti vine sa faci ceva, sa te duci undeva dar n-ai unde si nici cu cine. Nici macar la o comedie n-am rabdare sa ma uit. Pe de-o parte cam asta era planul de vacanta, sa stau de dimineata pana seara sa ma indop la Tvu' si sa mai recuperez cu somnul. Draci...Acum n-am chef si pun pariu ca atunci cand o sa ma loveasca iar damblaua cu leneveala n-o sa mai am cum. Asa se intampla de fiecare data. Sunt instabila, iar o sa frec zeloasa menta.

Daca totusi as vrea sa fac ceva, mi-as gasi, dar nu vreau. Asta e problema, n-am chef de nimic. Nici macar sa te duci pe strada sa te plimbi de nebun nu poti. Chiar imi place sa ma plimb, sa merg pe jos, asa fara tinta, mai ales cand e frumos afara. Dar azi e gretos, e asa de aglomerat incat nu gasesti o banca libera. Ori sunt un palc de mosi iesiti de la naftalina, ori doua babe care vorbesc de Jose Armando. Aaa, dar se poate si mai rau. Sa stai pe o banca, langa unii care isi fac de lucru in public. Daca iesi afara nu poti sa gasesti un loc decent in care sa te simti bine, fara sa rasara ca ciupercile dupa ploaie ori niste piti, ori niste cocales. Desi daca ma gandesc bine prefer pitile si cocalesii. Cel mai nasol moment cand iesi in oras este sa te intalnesti fix cu oamenii pe care nu vrei sa-i vezi sau pe care ii vezi prea mult de obicei, iar mutra lor devine intr-un fel sinonima cu rutina. Ma scoate din minti chestia asta.

Cu toate ca daca ai in jur pitipoance si atat, nu e chiar asa rau. Exista pitipoance care sunt mai sarace cu duhu', dar nu sunt rautacioase sau infumurate, bine majoritatea sunt proaste dar si rele si pline de ele. Ce e de-a dreptul enervant e sa ai in jurul tau numai fete. Da, fete in adevaratul sens al cuvantului. Sunt feminista, dar recunosc ca nu ma inteleg bine cu majoritatea fetelor. Sunt niste fiinte rele, invidioase si barfitoare. Sunt meschine pur si simplu. Daca stai mai mult in preajma lor ajunge sa ti se aplece. Si nu e problema ca barfesc, si baietii barfesc poate si mai mult, dar o fac mult mai degajat. Ganditi-va la doua fete care au impartit acelasi baiat, pai e ca si cum....la naiba de ce sa ma complic, uitati-va si voi la Raduleasca si Marin. La baieti e cu totul alta treaba, sunt mult mai relaxati, nu sunt asa rautaciosi, nu te musca de cur pentru ce s-a intamplat in 1900 toamna. Cu o gasca de baieti, sau cu mai multi baieti, te vei simti de o mie de ori mai bine decat cu o turma de capre. Daca nu le place ceva iti zic mamica in fata, nu te pupa'n fund si dupa incep sa te toace marunt, cum fac reprezentantele sexului frumos, cand au in loc de neuroni, colagen. Bine inteles, eu acum generalizez, exista exceptii de ambele parti ale baricadei, dar majoritatea cam asa e. Hmm asta e un paradox, cred ca intr-o viata anterioara am fost clar baiat, inca se mai remarca reminescentele unei psihologii masculine...

In fine, cred ca nu mai am inghetata si trebuie sa innoiesc rezerva, sper sa-mi gasesc starea. Am deviat mult de la subiect. Sa aveti o zi buna si pana una alta vacanta placuta!

Becali tras in teapa

2009-04-03T09:58:00.000-07:00

E o mare facatura.

Daca perforam in straturile memoriei, ne aducem aminte ca in 2004 campania lui Basescu se baza prin excelanta la propaganda anticoruptie si prin eradicarea speciei de paduche oligarhic care suge sangele electoratului saracit si garbovit de salariile mici si de taxele oneroase. Trage linie, multe scandaluri, gaozarii si-au facut numarul de fiecare data cu promptitudine, controversele si rumorile au umplut primele pagini ale ziarelor dar arestari, sentinte, cazuri rezolvate n-au iesit la lumina. Dosarele au ramas in rafturi intunecate, iar protagonistii au continuat sa se plimbe in luminile reflectoarelor.

Am auzit ziaristi care speculau ideea ca toata tevatura asta cu Becali e doar o diversiune. Daca va aduceti aminte la inceputul saptamanii era scandalul cu Ioana Basescu in prim-plan, iar toata arestarea aceasta dubioasa, toata desfasurarea actului de justitie ajuns pana la grotesc nu e decat un mijloc prin care le este dat ziaristilor apa la moara pentru a-si indrepta atentia catre un alt subiect de presa. Probabil...parerea mea este ca altul este motivul pentru care ne este oferita aceasta piesa de mana a doua, in care cabotinii justitiari isi joaca rolurile in bataie de joc. Becali e un fel de cobai, un fel de marioneta, un fel de paradigma, prin care justitia vrea sa spuna ca si-a facut treaba. Politica anti-coruptie a lui Basescu avea nevoie de o sustinere, de un exemplu practic care sa ii dovedeasca veridicitatea si eficienta. Era evident ca niciodata nu o sa ajunga in fata instantei si ulterior dupa gratii un mafiot de rang inalt, un corupt in adevaratul sens al cuvantului. Aceste specii sunt la fel ca si tumorile canceroase in stadii avansate, nu mai pot fi extirpate, infestand intreg organismul. Asa ca au ales sa faca acest circ, cu un circar. Becali nu este o personalitate, este un personaj, nu are greutate, decat gura mare, creier putin si multe oi si capre care din intamplare pasc pe o mina de aur a imobiliarelor, era perfect. Cat o sa tina mascarada asta, cum o sa se termine, e greu de preconizat.

Un lucru e cert. Autoritatile sunt multumite ca flutura victorioase steagul jerpelit de batjocura a unei victorii mimetice, iar Becali s-a promovat putin in postura haiducului care isi face singur dreptate cand autoritatile nu sunt in stare, recuperandu-si cu barbatia banului masina.

In incheiere as dedica o melodie, dar nu stiu foarte bine cui. Cred ca pana la urma tot noua, ca de obicei, in toate afacerile astea noi suntem aia care raman cu buza umflata: "Ce bine-mi pare ca ai luat teapa\Ce bine-mi pare ca ai pierdut..."

Hopa sus

2009-04-02T11:20:00.000-07:00

A venit scadenta dupa cei cinci ani constitutionali de basescianism. Fani sau nu a noii dictaturi prezidentiale, cred ca avem cu totii certitudinea sau macar intuitia ca si pentru urmatorii cinci ani Controceniul va fi prora marinarului datorita/din cauza (dupa gust) lipsei de competitie. Nu avem contracandidat.

E amuzant sa ti-l imaginezi pe Geoana presedinte. E ca si cum ti-ar zice cineva un banc cu Bula. Cum ar veni el la cravata facandu-i in sac lu' Base ca i-a suflat fotoliul, cum s-ar da el mare carmuitor, el "prostanacul", dupa cum zicea nea' Nelu Cotrocelu. Daca ajunge in turu' doi o sa ne priveze de orice actiune, castigarea alegerilor vor fi pentru Basescu un fel de luarea acadelei pustiului fraier din ultima banca. Proasta alegere a facut PSD-ul, sau cel putin pana la momentul actual. E adevarat ca oficial nu aveau pe cine sa sustina, Nastase e expirat, Mitrea, Hrebenciuc sau baronii grei sunt prea grei...pentru a tine pasu' cu ritmu' vioi al iepurasului Basescu. Bine inteles mai e in ecuatie si Oprescu, care e un PSD-ist independent, care i-a luat lui Basescu primaria de sub nas si a pus buldogu' cu botu pe labe. Intotdeauna am avut o parere buna despre el si ar fi fost un contracandidat pe masura actualului presedinte, dar n-o sa renunte la fotoliul de primar. De ce sa riste atata capital de imagine, ar fi aspru criticat daca acum ar parasi bucurestenii pentru a avansa la nivelul urmator, de ce sa se lanseseze intr-o cursa crancena si dificila cand are asigurat un fotoliu caldut pentru urmatorii ani.

Daca privim in gradina opozitiei, a rasarit Crin Antonescu. Dupa congresul PNL-ului din toamna aceasta a avut parte de o mediatizare, as spune eu, nesperata. Mai toti analistii, ziaristii si gazetarii care se ocupa cu livrari de opinie la domiciliu l-au promovat, un fel de Obama iesit din gauace. Un ghiocel firav prin zapada. Nu are un tracut "securizat", nu are in portofoliu vizite la DNA sau scandalurile aferente oamenilor politici actuali, e aproape curatel si cel mai improtant a innegistrat o evolutie interesanta in ultima vreme. Bineinteles in momentul actual nu se compara cu Basescu. Singura lui sansa e o campanie impecabila din toate punctele de vedere si de sustinere. Asa ca daca PSD-ul vrea sa dicteze moda in politica, nu doar sa urmeze tendintele, ca s-o parafrazez pe Roberta Anastase, ar fi cazul sa lase orgoliile si gastile si sa-si canalizeze energia, eforturile si finantele catre cea mai viabila solutie. Alianta cu Baselu' nu e durabila si n-o sa faca decat sa-si arunce unii altora cu nisip in ochi. Parerea mea e ca PSD-ul o sa gaseasca momentul si situatia oportuna pentru a-l introduce in scena ca protagonist pe Antonescu.

Acum, evident, eu n-am facut decat sa chibitez pe margine, sa scuip seminte pe sant. E greu sa pariezi pe un jucator, calaretii stau pe cai naravasi si pana una alta tot Basescu e cel mai bine ancorat in sa.

Pe spate de carte

2009-03-29T14:08:00.001-07:00

Pe multi ii intalnesti la tot pasul, dar nu-ti produc nici o impresie, ii uiti imediat. Cu unii te intalnesti de nevoie. Sunt altii pe care iti amintesti ca i-ai iubit, dar nu-ti mai spun nimic si cativa care pur si simplu n-au vrut sa te iubeasca.
Dar sunt si unii de care ramai cumva indragostit; crezi ca i-ai uitat si totusi le duci atat de tare dorul...

De veghe in lanul de secara

2009-03-28T14:21:00.000-07:00

"Cand am fost gata de plecare, dupa ce mi-am luat gentile si tot, m-am oprit cateva clipe langa scari si am aruncat o ultima privire pe holul ala amarat. Imi venea sa plang. De ce, nu stiu. Mi-am pus sapca rosie pe cap, i-am intors cozorocul la spate, cum imi placea mie, si apoi am urlat cat m-a tinut gura: "Sa dormiti mult si bine, tampitilor!"Fac pariu ca i-am trezit pe toti ticalosii de pe etaj. Si m-am carat naibii de acolo. Un idiot aruncase coji de alune peste tot pe scari si mai ca nu mi-am rupt naibii gatul."

E a doua oara cand incerc s-o citesc. Prima oara cred ca aveam vreo 12 ani, mi s-a parut o prostie. Nu mi-am schimbat parerea, doar ca de data asta vreau s-o citesc pe toata. Bine...si cred ca e cea mai scurta carte pe care am gasit-o la Diverta. E de buzunar.

E o carte ciudatica despre ciudati. Seamana cu "Clopotul de sticla", doar ca aia era despre nebuni, sinucigasi, dar tot de buzunar. Chiar citisem undeva ca sunt asemanatoare ca stil, bine doar ca in respectiva cronica tonul era unul elogios. E perfecta daca te plictisesti, daca pur si simplu nu vrei sa te gandesti la nimic, nu vrei sa afli nimic. Iti (transmite) amplifica o stare de saturatie, e un fel de studiu' de caz al sintagmei "Ma doare-n cur".Sunt genul de carti care nu au cum sa-ti spuna ceva decat daca le-ai scris tu. Daca vreodata as scrie o carte cred ca asa as vrea sa fie.

De exemplu', personajul principal e un tip coleric, nu prea destept ( si el o spune), dar de treaba. E coleric si cu un spirit critic foarte dezvoltat, e antipatic, zici ca are ceva infipt undeva. Dar e interesant, cam la fel de interesant ca o flegma pe troruar. E un fel de basorelief pentru restul care sunt arhetipali. E totusi reusit Holden (personajul principal), reprezinta un fel de arta a mediocritatii, e uimitor prin felul in care reuseste sa nu-ti transmita nimic.

E fad si vag.

Pete Doherty & Wolfman - For Lovers

2009-03-28T05:26:00.000-07:00

Vaca cu soric

2009-03-25T12:29:00.000-07:00

Din colectia, nesimtirea fara numar este si postul asta. Noi facem orele cu 12B-ul, noi dupa- amiaza, ei de dimineata. Pana acum n-am avut probleme unii cu altii.

Noi (generalizand) scriam pe banci, mai ales eu, de, surplus de energie, imaginatie bogata, asa ca aveam nevoie de un loc unde sa ma manifest. Banca mea nu arata tocmai frumos. Aveam un obicei foarte prost si urat, recunosc. Astia de-a 12-ea s-au apucat si au curatat bancile(de gura profilor, dar nu conteaza, gestul in sine a fost laudabil, indiferent ce i-a determinat s-o faca) si ne-au zis ca e de bun simt sa nu mai scriem. Ok, am priceput, aveau dreptate, m-am reprofilat, n-am mai scris.

Ieri cand am ajuns erau si ei. Pe banca mea erau doua servetele...folosite. N-am nimic cu tine ca iti sufli mucii ca de, asta e si eu am fost racita si inca mai sunt dar de ce naiba trebuie sa ii pui la expus? M-am dus i-am dus la cos si le-am zis sa nu le mai lase asa. E o chestie de un minim bun simt...Puteau sa isi ceara scuze si sa data viitoare sa nu se mai intample, asa fac oamenii civilizati, si nu era nici o problema. Dar stai un pic, ca fetitele au personalitate, amorul lor propriu e jignit , le cadea fondu de ten daca se comportau civilizat, asa ca mai bine dau din clont. Sa le duc eu servetele la cos daca nu-mi convine. Si sa nu mai scriem pe banci....

Ma fetita tu ori esti proasta...ori esti proasta? Unu la mana, nu vezi ca pe banca mea nu e scris nimic. Iar in ceea ce priveste celelalte banci, clasa asta nu e proprietate privata, fac in ea mai multe grupe de elevi de la nu stiu cate clase, ce vrei, daca nu-ti convine urmareste bancile cu camera ascunsa. Doi, care o fi dupa bibilica ta legatura dintre banci si secretia nazala care ti-o lasi in nesimtire pe unde apuci? Trei, noi poate am scris mai de mult pe banci, dar voi ati mazgalit un perete intreg, asa ca gura mica. Le-am zis ca sunt nesimtite, cresc ca buruienile. Azi m-am dus la scoala, nu mai erau in clasa, dar iar isi lasasera mizeriile in public. Bine, daca insistati, se pare ca vorbitul frumos nu va atinge auzul fin, atunci se pare ca doar soricul va poate fi deranjat, poate ar trebui sa schimbam placa. Comporta-te cum vrei sa fii tratat!

Atlas De Mitocanie Urbana

2009-03-24T11:35:00.000-07:00

Ai carte, n-ai parte

2009-03-22T14:34:00.000-07:00

Sunt frustrata. Am de invatat la psihologie, teoretic jumatate de caiet, si nu e ca ar fi profa ofticata sau ca ar avea ceva personal cu mine, ci asta e metoda de predare si modalitatea prin care dansa crede ca se invata. Subliniez faptul ca sunt mate in fo intensiv info, profil paralel cu tot ceea ce inseamna psihologie, filozofie samd. Astfel ma aflu in pozitia ingrata de a alege, ori mi se fut neuronii ori mi se fute media. Evident optez pentru alegerea santoasa, si anume a doua, oricine cu un minim simt de conservare trebuie sa fie in stare sa se autoprotejeze impotriva unui sistem handicapat si unor profesori capsomani.

O auzisem pe Tatoiu care spunea ca dupa 90' elevii si in general copiii care mai tarziu ajung sa se afirme, sa puna pe picioare o afacere sunt cei care nu au mintea imbacsite de cunostiinte inutile si sunt capabili sa asimileze repede si sa se adapteze, sunt elevii de 7-8. Nu sustin ideea de a avea capul ca obiect strict decorativ sau ca sa nu ne ploua in gat. Problema e cu invatatu. E o prostie cand se spune ca nu se invata. Tocmai aici e problema se invata mult si prost.

Eram cu cateva saptamani in urma la biblioteca. Erau doi tipi de-a 12-a care se pregateau pentru bac, iar unul dintre ei ii explica celuilalt cat fac a plus b, totul la a treia. Pai mamica daca ai ajuns in clasa a XII-ea si nu stii chestia asta, ori esti retardat, ori n-ai dat la mai mult de trei ore de matematica tot liceul. Daca este cazul primei variante, vina iti apartine ca nu te-ai dus intr-o institutie specializata, daca este cazul celei de-a doua, cea mai mare parte din vina o ai tu, iar restul profesorul. Prigoana zicea la un moment dat si avea dreptate, ca noi, elevii n-avem chef de scoala in primul rand pentru ca profesorii nu au chef de ore. Iar daca au, fac exces de zel, cum este in cazul meu. E adevarat dupa patru ani de liceu primesti o diploma de absolvire care trebuie sa ateste ca n-ai trecut ca gasca prin apa, si ca ai invatat mai mult de doua materii, asta daca si pe alea le-ai invatat. Trebuie sa ai un minim de cunostiinte generale de bun simt fara de care esti un fel de buruiana ambulanta.

Stiti ca geografia se face din clasa a 4a pana intr-a XII-ea? Dar pun pariu ca 80% din absolventii de liceu nu stiu care e capitala Australiei. Se da bacul la romana, se invata, cel putin asa ar trebui sa fie, zeci de comentarii, se face analiza pe text la prima vedere, se da proba scrisa si orala, iar dupa ne trezim cu oameni in toata firea la treizeci de ani care nu sunt in stare sa comunice o propozitie coerenta cu subiect si predicat. Problema aici este in doua puncte: o data la programa si doi la profesori. Am avut profesori care chiar si-au facut treaba impecabil, asa cu manualele astea ori incomplete, ori copiate ori comuniste, cu programa asta fara cap si fara coada, dar au fost in stare sa ma invete ceva, pentru ca au fost profesori de calitate. Dar ce facem cu profesorii care nu sunt capabili sa selecteze ceea ce este necesar, sa dea o imagine de ansamblu a informatiei decat sa pompeze in elev informatie in nestire care nu duce decat la tocirea inutila de neuroni ( celule care subliniez, nu se reproduc). De ce nu lasa mai bine orgolile si prostiile si nu incearca sa lucreze in beneficiul meu ca deaia sunt platiti de mine. Si bine inteles daca tot suntem la bubele profesorilor as putea sa amintesc si de cei spagari, de cei care folosesc catalogul ca instrument de santaj si catedra pentru a face abuz in serviciu, se numesc jigodii, dar eu vorbeam totusi despre oamenii din sistem.

Si nu in ultimul rand sa nu uitam de minister. In loc sa tot faca scandal cu orele de sport daca sunt trei sau una, pentru ca sincer vorbind n-o sa se duca nici naiba si situatia o sa fie la fel, puteau foarte bine sa elimine niste ore complet inutile din orar. Sportul e o chestiune de mentalitate, care nu se schimba cu un proiect de lege. S-a gandit doamna ministru Andronescu sa reduca orele de limbi straine care oricum sunt putine, cand noi avem inca in orar desen si muzica (la care am fost fix la o singura ora). Pai mamica in situatia asta, unde nu e cap e vai de picioare.

Grinch care a furat jurnalismul

2009-03-14T08:43:00.000-07:00

Weekendul aceste este a doua sesiune de training pentru jurnalism. Spre deosebire de prima, parerea mea, informatiile au avut o tenta palpabila, verificate si verificabile, informatii care am de gand sa le folosesc in viitorul apropiat, in general discutia a fost foarte constructiva. Nu spun ca data trecuta nu au fost dezbateri si polemici intresante, dar au avut ca subiecte drepturile omului, constitutia, stirea, definitie, tipuri etc.

Astazi am vorbit despre un jurnalism "ideal" daca pot spune asa, despre rolul pe care il joaca povestea, interactiunea cu oamenii obisnuiti, sau titulatura de protagonist intr-un editorial a unui anodin care a facut ceva deosebit. Eu insumi am abordat acest tip de jurnalism de multe ori, mai ales pe blog, am dat exemple practice, am scris despre intamplari de zi cu zi, dar sa nu uitam ca eu scriu de placere, blogul nu-mi ofera nici un castig material sau vreun avantaj, in afara de satisfactie personala. Presa in speta este un business, o industrie, livreaza un produs care trebuie vandut, iar noi traim intr-o lume a vitezei pentru care informatia este vitala. Stirea bine sintetizata si livrata rapid este cea mai bine vanduta si cea mai comestibila pentru consumatorii de presa spre deosebire de o poveste sau de un editorial pe o tema abstracta. Poveste este parghia prin care stirea poate fi livrata, ambalajul generator de emotie care joaca sa spunem un rol psihologic. Am fost acuzata de un fel de materialism daunator calitatii presei. Am auzit multe cuvinte frumoase, despre talent, pasiune si dedicatie, care ar fi cheia succesului. Regret ca haina realismului cinic m-a facut omu' negru din poveste, dar trebuie sa fim mai moderati cu astfel de aprecieri, sa studiem mai atent imaginea aceasta idilica. Nu spun sa nu ai o doza de elan creator, de pasiune, de dorinta, sa fii intreprinzator, sa speri, sa ai vise si idei, dar e necesar sa fim mai temperati si sa vedem imaginea de ansamblu. Probabil ca te intrebi in ce calitate imi dau eu cu parerea, eu aia ahtiata dupa bani si dupa vanzare si pun pe planul doi valorile si motivatia reala a jurnalismului si a jurnalistului. Nu arunc in derizoriu deontologia, talentul si pasiunea, repet eu insumi scriu din pasiune, dar constientizez ca nu este sufiecient si ca sansele de a deveni un jurnalist reputat sunt extrem de mici. Nu vorbesc din cauza "vastei" mele experiente jurnalistice, ci din cauza sau datorita faptului ca am cunoscut si cunosc jurnalisti adevarati care traiesc in miezul "problemei". Nume sau detalii nu au importanta, apelez la increderea cititorului in cuvantul meu.

Dupa ce Grinch a fost pus la colt ca a furat Craciunul, a fost acuzat ca isi da singur autogol, ca ma contrazic. Poate ca nu am reusit sa transmit bine ideea sau nu am reusit sa ma fac bine inteleasa, media nu e un peisaj monocolor, alb sau negru, ci din contra este dominat de nuante de gri mai deschis sau mai murdar. Data trecuta criticam presa ca o promoveaza atat de mult pe simona sensual (fara majuscule), cu toate ca ea vinde. Presa nu are rol in educatie, sau in formarea noastra, dar are obligatia sa ofere o paleta diversa de teme si subiecte sau subiecti. Ganditi-va cate dileme vechi avem si de cate variante de libertati dispunem. Trebuie sa existe un echilibru intre ceea ce ni se ofera, iar momentan balanta inclina spre cel de-al doilea tip de presa. Nu sunt nici genul de om care considerea ca pe altarul ratingului trebuie sacrificata calitatea, dar nici nu ma amagesc ca presa nu se face cu bani si pentru bani. Nu pun in discutie interesele colaterale, sau presiunea exterioara, cum am spus si la training, jurnalismul este o meserie foarte volatila .Un jurnalist cu adevarat bun trebuie sa fie capabil sa livreze o informatie care sa vanda, sa respecte politica trustului sau ziarului fara sa se lase manipulat si sa-si pastreze integritatea dar mai ales onestitatea.

Sper ca am reusit sa pun punctul pe i macar acum in scris.Nu stiu daca postul a reusit sa clarifice nelamuririle unora dintre voi cu privire la ceea ce am spus, dar va rog daca aveti ceva de comentat, de adaugat, de criticat sau daca nu sunteti de acord cu una dintre parerile de mai sus sa va exprimati si sa va argumentati opinia mai jos.

Life in plastic is fantastic

2009-03-13T02:04:00.000-07:00

E valva mare printre analistii nostri promti care au vazut imediat ca porumbelu' virtual a dus vestea ca porumbita noastra prezidentiala se face parlamentar european. Toata lumea arata cu degetul la caterinca care umbla prin agentiile de presa internationala, dar tare mi-e ca toti deontologii si intelectualii contrariati o sa si-o ia peste cateva luni peste bot.

Despre Elena Basescu am mai comentat. Nu numele Basescu sta la baza dezaprobarii, a canterincilor si a "succesurilor" ei. Problema ei este ca nu poate sa lege doua cuvinte, ca locul ei este sa-si fataie posteriorul intr-o rochie de nu stiu care si sa se hlizeze in fata unui paparazzi. Dar la Bruxelles nu va ajunge pentru ca ii tine taticu trolleru LV, ci doar daca o sa-i deschida romanasii usile. De candidat, teoretic, poate candida oricine, ca sa si ajungi acolo mai trebuie sa fii si votat. Pentru ilustrarea practica a acestui post va rog sa vizitati piti.ro, care imi argumenteaza fara doar si poate pronosticul. Cred ca are sanse destul de mari sa ajunga euro parlamentar intr-o tara care a facut din sexy braileanca, magda ciumac, simona sensual etc, legede ale showbiz-ului. Daca candidatura Elenei Basescu va fi confirmata de votul popular, toti carcotasii frustrati si invidiosi pe talentele bine ascunse ale dansei (nu e pronume de politete), care isi rod unghiile cand se uita la febletea domnului presdinte, vor trebui sa-si inghita unul cate unul cuvintele.

Si ajungem din nou la aceeasi concluzie, general valabila. Nu oamenii politici sunt problema si sursa incapacitatilor noastre, ci noi insine.

Stiati ca...

2009-03-12T14:53:00.001-07:00

Daca tipi timp de 8 ani, 7 luni si 6 zile, o sa produci suficienta energie pentru a fierbe o ceasca de cafea.
(E greu de crezut ca merita sa faci asta)

La porci orgasmul dureaza 30 de minute.
(In viata viitoare as vrea sa fiu porc.)

Cand te dai cu capul de pereti utilizezi cam 150 de calorii pe ora.
(Inca nu pot sa-mi iau gandul de la chestia cu porcul.)

Oamenii si delfinii sunt singurele specii care fac sex de placere.
(Oare de asta zambeste Flipper mereu?... Si porcii au 30 de minute de orgasm. Nu pare corect...)

Persoanele dreptace traiesc, in medie, cu noua ani mai mult decat cei stangaci.
(Daca esti ambidextru se imparte diferenta?)

Furnica poate ridica de 50 de ori propria greutate, poate trage de 30 de ori propria greutate si intotdeauna cade pe partea dreapta cand se imbata.
(Au platit oare contribuabilii pentru aceasta cercetare?)

Dracii-de-mare au peste 27,000 papile gustative.
(Oare ce poate fi atat de gustos pe fundul apei?)

Puricele poate sari peste de 350 de ori lungimea trupului sau. Este ca si cum un om ar sari peste un teren de fotbal.
(30 de minute... poti sa-ti imaginezi? Si de ce porcii?)

Un gandac de bucatarie traieste noua zile fara cap, dupa care moare de foame.
(Groaznic... Incepi sa te minunezi de cat de sadici si bolnavi trebuie sa fi fost cei care au urmarit asta.)

Masculul de calugarita nu se poate imperechea cat timp are capul atasat de corp. Femela initiza sexul prin taierea capului masculului.
(Iubito, sunt acasa. Ce zici de...) (Ei bine, cel putin porcii sar peste acest aspect...)

Unii lei se imperecheaza de peste 50 de ori pe zi.
(In viata mea viitoare inca imi doresc sa fiu porc... calitatea inaintea cantitatii)

Fluturii gusta cu ajutorul picioarelor.
(O, doamne...)
(La astia este mai rau decat la dracii-de-mare)

Ochiul strutului este mai mare decat creierul sau.
(Cunosc astfel de persoane.)

2009-03-08T03:05:00.000-07:00

Fericirea suprema in viata este convingerea ce suntem iubiti, iubiti pentru noi, sau mai curand in ciuda noastra...

(Victor Hugo)

"Femeia cu mustata, idealul meu in viata"

2009-03-05T11:57:00.000-08:00

Stiti care este problema femeilor in societate, nu neaparat perceptia barbatilor despre ele, ci perceptia lor despre ele. Din cauza unei anumite categorii s-a stabilit tacit o repartizare mai mult sau mai putin recunoscuta public: femeia urata si desteapta, care poate fi respectata intr-o lume a barbatilor pentru substanta ei cenusie si categoria modelelor care beau apa plata cu lamaie si spun ca Norvegia e republica.

Vina in principal e a plasticeor, a tuturor celor care isi fac implanturi de silicon dar care au o nevoie expresa de implanturi cu neuroni. Nu vreau sa deviez sau sa discriminez pe baza operatiilor estetice, vreau sa subliniez un cuvant:estetic. Sunt femei care traiesc ca si subjugate de aceasta idee, ca sa nu spun indobitocite, pe cele care fac din televizor soseaua de centura, nu le comentez. Problema este ca perceptia femeilor despre ele este influentata tocmai de acestea. Daca vad o femeie pe strada (asta si dintr-o invidie gratuita si meschina tipic feminina) care e frumoasa si care arata bine ( frumusetea e naturala, "aratatul bine" e o investitie, de timp, bani, bun gust, etc) stramba din nas si spun ca e curva. Multe femei ajung pe scaune dupa ce au incalzit multe paturi, dar nu trebuie sa particularizam, nu inseamna ca asta e singurul mod, sau singurul mod prin care avanseaza femeile frumoase. Recunosc, este cert cel mai scurt.

Frumusetea la o femeie devine un handicap, devine "una buna rau" si atat, nu mai conteaza ce scoate din gura ci eventual pentru reprezentantii masculini, ce baga in gura...E vina noastra pentru ca avem mentalitatea unor gaini care se duc in mijlocul boabelor si le imprastie in toate partile, asta daca gainile ar avea mentalitate. Nu suntem capabile sa ne apreciem calitatile si sa ne punem in valoare potentialul, suntem de principiul "Daca n-am eu, daca nu sunt eu, sa nu fie nici aia!" si ne muscam de cur, generalizand-o pe simona sensual(fara majuscule) si facand pe misoginele. E evident ca la interviul unui job intre o femeie frumoasa si o femeie mica grasa si cu mustata, la fel de pregatite profesional va fi acceptata prima, iar apoi un card de gaste invidiose vor incepe sa barfeasca pe la colturi despre moralitatea "indoielnica" a primei. Sa fii desteapta nu e suficient, imaginea conteaza, la fel cum, frumusetea goala e banala si plictisitoare. O femeie frumoasa deschide multe usi, o femeie frumoasa si desteapta deschide toate usile.

Noi alimenteam toate prejudecatiile, trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru imaginea nostra in societate. Cate fete si femei n-am auzit spunand ca macar cateva zile pe luna n-ar fi vrut sa fie barbati sau unele dintre ele regreta ca s-au nascut sub numele Evei. Sunt niste frustrate, care toata viata n-au fost in stare decat sa se compatimesca, sa taca si sa stranga din dinti, sa fie surde si mute in fata propriilor dorinte. Oamenii care nu se respecta pe sine, nu merita sa fie respectati. Astea sunt genul de femei care pozeaza in sotii si mame model, in timp ce barbatii lor au alte preocupari extraconjugale. Sunt genul de sotii care sunt compatimite ca sunt parasite dupa ani de casnicie de sot pentru una mai tanara si a dracu. Dar stiti ce? O femeie " ca lumea" (cum le-am auzit catalogate) care ajunge o carpa si o umbra cu iz de usturoi isi merita soarta.

Sunt, am fost si voi fi mereu mandra de mine, cu toata aroganta aferenta, in primul rand ma respect pentru ceea ce sunt si ceea ce pot, cum spunea Mdonna intr-o melodie :"Until I learned to love myselfI was never ever lovin anybody else". N-am asteptat pe nimeni si nici n-am sa astept pe nimeni sa ma aprobe, sa ma incurajeze sau sa imi deschida usile, stiti cum se zice masoara-ti succesul in functie de invidia celorlalti.

FvsM

2009-03-04T12:40:00.000-08:00

Urmatoarea polemica a fost generata de postul lui done si de discutia de acolo:

ion a lu maria:da.... intr-o fam normala... capul trb sa fie barbatul
ion a lu maria:sau asha cred
ion a lu maria:da ok ... trb sa fie cooperare etc
ion a lu maria:compromis.... sacrificii
ion a lu maria:dar uneori... barbatul trb sa puna piciorul in prag
Jackie O :da.... intr-o fam normala... capul trb sa fie barbatul....adica sa vina acasa
ion a lu maria: adica sa vina aks????
Jackie O :sa inceapa sa rage
Jackie O : FEMEIEE MANCAREEE
Jackie O : sa se aseze la tvu
ion a lu maria :sa raga in pat si sa fie bland la masa
ion a lu maria:.... nu ma ref la al bundy
Jackie O : FEMEIEEEEEEEE BEREE
ion a lu maria: femeie tzatza
ion a lu maria:!
ion a lu maria:bah ... feministo
ion a lu maria: continuand...
Jackie O : si sa se holbeze la stirile de ora 5 cum baba vasilica de pe ulita a fost violata de nepotuso de 15 ani
ion a lu maria:s-a facut un exp... pe 75 de barbati si 75 de fem
ion a lu maria: i-au pus in grupuri de cate 4
ion a lu maria:2 barb 2 fem,
ion a lu maria: si i-au pus in prima juma de ora.. sa faca adunari de nr de 2 cifre.. dandu-le cate 0,25$ pt fiecare rasp corect
ion a lu maria: le-au dat banii etc..
ion a lu maria:apoi a 2a tura
ion a lu maria: iar juma de ora.. iar adunari
ion a lu maria: dar acum la final
ion a lu maria: le-au dat un chestionar
ion a lu maria: si i-au pus sa aleaga
ion a lu maria: dak vor sa primeasca banii k in prima tura
ion a lu maria: adk 0,25$ / rasp corect sau sa primeasca 1$ / rasp corect doar cel mai bun din fiecare pereche de cate 4
iona a lu maria:[cel mai bun-= cel cu cele mai multe rasp corecte
ion a lu maria: 75% din barbati au ales varianta riscanta
ion a lu maria: in timp ce doar 23% din femei
ion a lu maria: concluzii.... barbatzii sunt atrasi de competitie.. sunt mai increzatori etc... in timp ce fem sunt inclinate spre siguranta.... statornicie etc
Jackie O : da sunt total de acord aici
Jackie O : vazuisem asera la tvu
Jackie O : ca familia
ion a lu maria: si normal atunci(!) k in posturile de varf vor fi mai mult barbatzi
ion a lu maria: esti de acord?
Jackie O : e o institutie infiintata de femei
iona lu maria: fuck this!!!
Jackie O : stai
ion a lu maria: prima a fost Genta Paternas parca
Jackie O : pt ca la inceput femeia cauta sprijin si protectie pt ea si copil
ion a lu maria : nu materna..
ion a lu maria: sau ma insel?
Jackie O: dar acum incepe sa se prinda ca poate si singura
iona lu maria: .....
ion a lu maria: sa vezi ce singure va dau...!
Jackie O:deaia vezi mai multe femei independente, si mai putine casnicii
ion a lu maria: mah oricum... eu dak imi fac firma...
Jackie O: vezi, te porti ca bundy
ion a lu maria:o sa angajez preponderent barbatzi..
ion a lu maria: si dak e femeie.. pref sa fie casatorita
ion a lu maria:si cu copil
Jackie O : stai linistit nu o sa vin la interviu la tine..nah
ion a lu maria: pe tn te-as angaja... k te stiu plm...
ion a lu maria: si dak e femeie.. pref sa fie casatorita
ion a lu maria: si cu copil
ion a lu maria: dar in gen vreau criteriile alea
Jackie O : dc?
ion a lu maria: pai e f bn sa nu existe relatii intre angajatzi etc.. si 2 la mana dak e casatorita e mai responsabila etc..
Jackie O: n-are leg casatoria cu responsabilitatea...la femei
ion a lu maria: si dak are copil... imi scade riscu sa-si ia concediu maternal in care nu face nik dar trb sa o platesc
Jackie O : al doilea rationament e bun
ion a lu maria: ba da... dak are fam si cariera este o fem adevarata..
ion a lu maria: responsabila etc..
Jackie O: femeile sunt oricum mai responsabile decat barbatii din cauza sentimentului matern
Jackie O : depinde
Jackie O : de varsta
Jackie O: dar nu poti sa judeci o pers dupa asta
Jackie O: sau nu poti sa-i asociezi competenta profesionala cu viata privata
Jackie O : n-ai de unde sa stii
ion a lu maria: stiu k uneori chiar se exclud...
ion a lu maria: e si asta o polemica vesnica
Jackie O : exact
ion a lu maria: viata prof vs viata fam
Jackie O: damn i'm right
ion a lu maria: .......
ion a lu maria: nu am zis asta
ion a lu maria: shut up!
Jackie O: pai ma recun, o femeie poate fi competenta la servici indiferent de job, dar asta nu presupune si o viata privata perfecta
ion a lu maria: nu vreau perf... dar pref casatorita..
ion a lu maria: pt k gandeste-te dak nu e cas..
ion a lu maria: automat trb sa aiba si ea o viata de cautare..
ion a lu maria: corect?
Jackie O : poate e divortata
ion a lu maria: pt k dak nu se plafoneaza.... o sa-i vina damblalele varstei... k e batrana si necasat etc..
ion a lu maria: poate se inc cu alti angajati etc..
ion a lu maria: alta faza care ma cam deranjeaza..
ion a lu maria: desi uneori poate fi si pozitiva..
Jackie O: bai asta mi-aduce aminte de faza cu michele si obama
ion a lu maria: stii k mai toate firmele tari
ion a lu maria: au politici dastea
ion a lu maria: fara leg pers intre angajatzi
Jackie O : politicaa firmei, ce mi-ar place sa ti se intample o faza dasta, sa fii batut cu propriile arme
ion a lu maria: eu cons k uneori poate fi chiar f pozitiv sa lucr cu tipa pe care o iubesti..
Jackie O : nu vrei ca angajator, anagajatii tai sa imbarlige in tte modurile pos
ion a lu maria: la fem nush dak e la fel
Jackie O : daca e poz sa lucrezi cu barbatul pe care il iubesti?
Jackie O : mmm
Jackie O : uite asta e o chestie buna
ion a lu maria: oricum sunt impotriva in principiu... pt k nah.. sa zicem k e bn un timp.... lucr si mai mult uneori k sa fie impr etc...
Jackie O : adica de ex pt maj femeilor idelul in viata este sa-si gasesca un sot bogat...dar e mult mai bn pt familie sa faceti banii respectivi impreuna
ion a lu maria: dar dupa ce se despart plm.... unu din ei cam tre sa se mute la alt departament...
Jackie O : maa
ion a lu maria: deci mai bn fac cum au facut si altii... k n-or fi fost prosti
Jackie O : hoo nu-i desparti
ion a lu maria: :))
ion a lu maria: nu gata... ma hot
ion a lu maria: fara relatii
ion a lu maria: decat dak is inainte de angajare..
Jackie O : ultima faza sa zicem ca e valabila mai mult pt angajatori
ion a lu maria: pai k angajator zic
Jackie O : Jackie O: adica de ex pt maj femeilor idelul in viata este sa-si gasesca un sot bogat...dar e mult mai bn pt familie sa faceti banii respectivi impreuna
Jackie O : ma ref la asta
ion a lu maria: asha da
ion a lu maria: iti dai seama k vor lucra in sictir despartzitzi
ion a lu maria: ce plm fac... le dau concediu?
ion a lu maria: de dat nu ii dau afara k trb sa le platesc platzi compesatorii
Jackie O : ma
Jackie O : la asta se reduce profesionalismu
Jackie O : sa separi viata privata de cea prof
ion a lu maria: ai alta def pt profesionalism
ion a lu maria: eu consider k esti profesional in cv dak scoti bani buni din ceva ul ala
ion a lu maria: e mai idealista a ta
ion a lu maria: mai acceptata de societate
ion a lu maria: dar eu raman cu a mea

Paradox

2009-03-04T09:02:00.000-08:00

Trei oameni se duc la un hotel si platesc la receptie 10$ fiecare, 30$ in total.Camera costa 25$,dar cum receptionerul nu are cum sa le imparta 5$, restul, le da la fiecare cate 1$ si pastreaza el 2$. Unde este un dolar?

Robbie Williams - Misunderstood

2009-03-03T04:37:00.000-08:00

Politica din asternuturi

2009-02-28T12:04:00.000-08:00

Ştiaţi că Louise Veronica Ciccone a fost prostituată? Probabil n-ar fi ajuns Madonna dacă nu ar fi lucrat cu cine trebuie la fel cum nu orice prostituata ar putea deveni Madonna.

Când Obama a câştigat alegerile mi-a fost trezit la suprafaţă un fel de entuziasm infantil. Ma gândeam că, uite, dacă americanii au reuşit să lase la o parte discriminările şi simpatiile sau antipatiile rasiale şi să-l voteze pe omul ăsta pentru politica şi atitudinea lui, poate şi noi cândva vom avea maturitatea necesară să ne schimbăm mentalitatea şi să vedem, nu sexul sau culoarea, ci omul. I-am împărtăşit părerea mea unui prieten care mi-a spus atunci ceva care m-a contrariat: Da, Obama a câştigat, dar diferenţa dintre un negru şi o femeie, este un penis de 30 de cm.

Avea dreptate. Ulterior am mai crescut şi mi-am schimbat părerea, am văzut filmul de pe platou, nu doar la cinema. O femeie poate face politică, da, o femeie deşteaptă, tupeistă, cu şoricul gros, sau folosind o figură de stil, cu pielea bine hidratată, greu de iritat, care ştie să trimită în origini mizeriile, fără a înceta să fie totuşi o doamnă şi poate ajunge chiar destul de sus, dar nu foarte. Femeile pot face poltică fără compromisuri, sau fără anumite tipuri de compromisuri până la un punct, mai departe distanţa până la vârful piramidei trece prin aşternut, iar uneori chiar prin mai multe. Din punct de vedere moral este bine înţeles de condamnat şi e o modalitate abjectă de a te afirma, dar într-un mediu precum politica este poate şi singurul. Cu toate acestea, să încercăm să privim lucrurile practic, nu moralitatea ne interesează ci eficienţa. Politica nu poate cere pretendentelor sale virginitatea, când ea însăşi nu mai e de mult fată mare.

Nu promovez o astfel de politică, dar încerc să nu-mi pierd simţul realităţii. De când a intrat în parlament Margaret Thatcher a fost un subiect de curiozitate sexuală şi de fantezii erotice, dar asta nu a împiedicat-o să fie Doamna de Fier şi respectiv singurul ex-şef al guvernului britanic căruia i s-a ridicat statuie în Camera Comunelor, încă din timpul vieţii. Principala problemă în politica noastră nu este neapărat modul în care anumiţi oameni ajung undeva, ci ceea ce fac după ce au ajuns acolo. O situaţie analoagă este şi cea a nepotismului mult mediatizat în ultima vreme.

Nu e corect. Nu e cinstit. Dar e practicat foarte frecvent peste tot. E ca şi cum ai încerca să te lupţi cu morile de vânt, oricine ar veni la putere îşi va pune oamenii apropiaţi sau rudele. Nu e o tragedie, atâta timp cât cei care ocupă anumite posturi, chiar dacă au avut prioritate, le merită, pot fi considerati profesionişti. Faptul că Elena Băsescu intra prin faţă pentru că are spatele acoperit, nu ar fi atât de deranjant, dacă nu ar face-o cu ostentaţie şi cu bamboo-ceala. Daca ar fi "aia mica şi a dracu" a lu' Basescu, o tipă spirt, cu mintea brici, care să desfinţeze toate ideile despre cum a ajuns în politică şi să arate că nu doar a moştenit succesurile ci le-a şi câştigat, nu ar mai fi subiect de caterincă naţională.

Dar să nu o tratăm pe Elena Băsescu ca fiind singura damnată, sunt multi alţii în România în aceeaşi situaţie, necunoscuţi, care freacă zeloşi menta în continuare la adapostul unui nume. Ştiţi care e diferenţa dintre noi şi americani? Ei au avut-o secretar de stat pe Condoleezza Rice şi model pe Naomi Campbell, dar noi le avem pe amândouă, la pachet, ca la Dero, doi în unu.

Pagina de jurnal

2009-02-26T11:31:00.000-08:00

Sunt obosită. E ora opt şi jumătate, seara, ora obişnuită la care vin de la şcoală. M-am schimbat, mi-am scos cerceii şi m-am dus alene spre oglindă. M-am demachiat.
Mi se pare că sunt o actriţă care şi-a terminat reprezentaţia pe scenă, iar apoi, întoarsă în cabină, se pregăteşte să-şi asume identitatea, numele şi fanii. Eu n-am fani, după reprezentaţia de zi cu zi, eu nu dau autografe, ci doar stau singură şi mută în faţa foilor albe pe care se rescrie aceeaşi rutină, pe care la sfârşitul zilei o semnez în acest carnet, asemenea unui act, un act de existenţă.
Pe jumătate dezbrăcată, mă întind în pat. Cu ochii în tavan, mi se fixează pe retină toată ziua. Îi închid şi îi deschid. E propriul meu joc. E propriul meu joc de lumini şi umbre cărora le stabilesc singură durata şi succesiunea. Sunt clipiri în clipe nesfârşite.
Mă simt străină de mine, parcă nu-mi mai aparţin mie, parcă întreaga mea fiinţă, întregul meu univers se desprinde şi gravitează după propriile legi, necunoscute mie. Povestea mea îmi pare acum o scriitură apocrifă. Simt că pierd controlul propriei vieţi, simt că totul este aprioric stabilit, că hazardul este doar un personaj episodic care n-apare din întamplare, ci este şi el, la rândul lui, dirijat de frânghii providenţiale. La urma urmelor, poate era adevărat... „Dumnezeu nu joacă zaruri”.
Imagini fugare îmi trec dinaintea ochilor. Zilele trec pe lângă mine şi eu pe lângă ele, parcă eu şi timpul am fi două paralele, trecerea lui nu-mi provoacă convulsia maturităţii sau a schimbării. Parcă aş fi blocată într-un circuit închis şi inert. Mă copleşeşte propria goliciune, simt solitudinea invadând prin fiecare por. Gravitez în jurul aceloraşi gânduri de care nu îmi pot elibera mintea, în jurul propriului ego. Sunt sclava temerilor pe nu le pot înfrunta şi a cuvintelor pe care nu le pot rosti. Mă învârt în jurul aceloraşi vise cărora le simt căldura, dar a căror lumină nu o văd niciodată. Alerg cu disperare în jurul propriei umbre pe care nu pot să o prind. Ce paradox! Ea ar trebui să mă urmeze pe mine, nu eu să o caut ea. Dar poate asta e viaţa, cum spunea Callois, „un paradox mai degrabă ingenios decât întemeiat”.

Visul american

2009-02-24T08:46:00.001-08:00

Oamenii sunt de obicei extremisti. Ori "sufera" de un patriotism exagerat si nejustificat ori au tendinta de a ne subaprecia si de a ne generaliza defectele si lacunele. Eu nu fac parte din nici una dintre categoriile de mai sus, este bine acolo unde iti este bine, nu trebuie sa ai prejudecati si sa fii deschis la oportunitati. Dar nu despre asta voiam sa scriu acum.

Daca m-ar intreba cineva in ce loc din lume as vrea sa merg as spune New York. Sunt fascinata de orasul asta. Sunt fascinata de zgarie nori, e taxiurile galbene, de aglomeratia urbana, de imaginea cosmopolita, de noutatea pe care il reprezinta, de tot ceea ce inseamna. Ma refer cu precadere la Manhattan .E ciudat pentru ca toate aceste caracteristici le gasesti si la alte orase. Nu stiu daca as vrea sa traiesc acolo o perioada, sau sa ma stabilesc pentru totdeauna, dar macar sa-l "experimentez".Poate ca e doar o fixatie a mea, dar avand in vedere distanta si imaginea care este proiectata in mintea mea infantila, asociez intr-un fel New Yorkul cu depasirea propriilor limite, cu succesul. Nu am "un fetis" pentru americanisme, nu agreez in mod special americanii si nici nu cred in visul american propriu-zis, pentru mine New Yorkul cu toate ca este un produs american 100%, il vad independent de ea, cu propria sa identitate.

Uneori visez noaptea ca in diferite circumstante ajung la New York si de fiecare data imi spun ca in sfarsit mi-am implinit visul, sau mai bine spus am facut realizabila himera. Sunt constienta de cat de mult imi doresc sa vad acel loc, de cat de irealizabil mi se parea, e extraordinar ca intr-un final reusesc sa ajung acolo intr-un fel sau altul. Partea proasta e ca in fiecare dimineata dupa ce am un vis de genul asta ma trezesc foarte dezamagita, ma simt intr-un fel amagita, e ca si cum mi-as lua teapa de la propriul sub-constient. Toata lumea isi doreste sa-si traiasca visul, eu mi-l visez, devine intr-un fel frustrant dar satisfacator ca macar pentru o mica perioada de timp imi spun : "Damn, I've done it!"

Feedback

2009-02-22T11:57:00.000-08:00

Weekendul acesta am fost la prima sesiune de training pentru educatie civica prin jurnalism. A fost destul de solicitant avand in vedere ca aveam o multime de lucruri de facut weekendul acesta, iar in fiecare zi am stat de la 10 la 4 la GDS, oricum nu regret a fost educativ si interesant. Din experienta de acolo e inspirat si postul anterior. Daca doriti sa cititi un scurt rezumat click.

Feedback: Jeanine sa stii ca manipulezi cetateanul, terminasem deja, mai verifica si tu sursa....si informatia ta nu e de interes public:))

Vorbe si cuvinte

2009-02-21T07:20:00.000-08:00

Cred ca fiecare din noi ne-am aflat in ipostaza de a fi comentatori de "presa", sau pe romaneste am stat si am putrezit pe canapea cu o bere in mana si cu o punga de pop-corn uitandu-ne la "fatucile" stiriste.

E asa de usor de remarcat "ăăă"-urile, balbaielile, dezacordurile, etc. Greselile lor par infantile si dau impresia de nestiinta sau de incultura, care fac deliciul carcotasilor. Nu sunt partinitoare, si cu atat mai putin nu justific "succesurile" sau "almanahele", sunt anumiti oameni care ocupa functii si au anumite responsabilitati sau care au anumite pretentii care nu le permit mutilarea limbii romane asa cum se intampla de atatea ori. Ma refer cu precadere in ceea ce priveste vorbitul in fata unui auditoriu mai mic sau mai mare, avizat in fata caruia nu ti se permit ezitari sau greseli. Trebuie sa fii intodeuna "pe faza", sa ai ideile foarte bine structurate, cand deschizi gura sa ai certitudinea ca ai o idee fixa si bine argumentata. Vorbitul in public presupune de altfel si o stapanire extrem buna de sine, capacitatea de a gesticula si a gestiona limbajul trupului dar mai ales cuvintele. La urma urmelor totul se reduce la cuvinte, fiecare termen a sensuri multivalente, conotatii multiple, care pot schimba intelesul si mesajul intregului discurs. Daca stapannesti "arta cuvintelor" si ai capacitatea sa te mobilizezi si sa transmiti un mesaj puternic si sugestiv folosind un numar cat mai mic de cuvinte in contexte bine motivate si rgumentate, esti un maestru.

Azi am fost pusa in situatia asta. Teoria oricat de simpla si de usor de aplicat este, pusa in practica este mult mai dificila. Una este sa vorbesti in fata prietenilor, al clasei, al unui grup restrans intr-un context neoficial, si alta in fata unui grup de oameni pe care in mare parte nu i-ai vazut in vaiata ta, in fata unor oameni care incearca sa te puna in dificultate sau sa-ti aduca contra-argumente dintre cele mai puternice. Niciodata nu am crezut ca vorbitul in aesmenea contexte este floare la ureche, dar nu mi se parea o situatie deosebita, si cu atat mai putin greu de facut fata. Am ajuns la concluzia ca nu este chiar asa, este nevoie de mult exercitiu si de mult mai mult efort si nu ai cum sa-ti dai seama pana nu esti pus intr-o astfel de situatie. Cand iei cuvantul, si toata lume se uita la tine, analizandu-te sorbindu-ti cuvintele, uneori contrazicandu-te, iar tu esti nevoit sa-ti regandesti "pozitia" si sa-ti alegi cuvintele in fractiuni de secunda, pentru a da un "feedback" promt, ai oarecare inhibitii care nu iti permit sa te manifesti cum ai face-o altfel.

Ca persoana careia ii place atat sa scrie cat sa si vorbesca, sa polemizeze, se combata, sa se exprime, sa contrazica, sa aduca argumente si sa-si expuna intodeauna opiniile, imi recunosc lacunele si ma inchin in fata oamenilor care stiu sa vorbeasca, si care nu sunt multi. La urma urmelor vorbitul chiar este o arta.

Apus

2009-02-15T01:58:00.000-08:00

In cea mai mare parte a vacantei am fost plecata. Nu imi propun sa va relatez despre vacanta mea, unde am fost sau ce am facut. Dar a fost un lucru care m-a surprins, care m-a impresionat chiar, e foarte ciudat sa traversezi doua lumi aflate la poli opusi, dar sa traiesti concomitent intr-o astfel de discrepanta mi se pare o atrocitate.

Am fost in Silistra, un oras mic si cenusiu de pe celalalt mal al Dunarii. Craiova poate fi considerata o adevarata metropola europeana fata de Silistra. N-am trait in anii 80', dar daca totusi as fi facut-o cred ca asa ar fi aratat viata mea, saracacioasa, cenusie si goala, intr-un cuvant moarta. Viata moarta, doi termeni care se exclud reciproc, dar care denumesc stari in simbioza .Nu ma refer doar la blocuri insipide si incolore, la scheletele masinilor, la strazi jalnice, la magazine in care singurul lucru de calitate pe il puteai gasi era praful, ci la atmosfera, la oamenii in sine, care aveau o oarecare saturatie ce rezida din scarba si din rutina. Dar nu saracia, nu moartea clinica a orasului e frapanta ci capiatalismul in floare care s-a dezvoltat pentru unii chiar in mijlocul paduchilor celorlalti.

Ca nu ar exista o saracie asfixianta daca nu ar exista o bogatie ostila si mult prea facila, e cunoscut, vazut, blamat si discutat si pe plaiurile noastre mioritice, dar m-a marcat intr-atat ce-am vazut incat am decis sa scriu acest post, chiar daca va fi demonetizat prin repetitie. Imaginati-va intr-un cartier gen Craiovita (cu toate ca in Craiovita este mult mai animat peisajul, o sa mai gasesti un jepan in spatele blocurilor, o pitipoanca, un cocalar, niste pusti care bat mingea, in fine se simte pulsul slab al orasului),doar ca era perfect inert. In mijlocul acestui cartier, chiar intre blocurile mai sus mentionate era un hotel de cinci stele, hotel care de altfel isi merita fara echivoc fiecare stea, servicii impecabile, conditiile si atmosfera in perfecta concordanta cu renumele unui hotel de 5 stele. Prima intrebare este bine inteles, cine vine sa stea sau sa manance la un asemenea hotel? In ceea ce priveste vecinii de vizavi am o retinere...Probabil ca e analogia fenomenului din Pipera, langa vilele fara canalizare sunt noroaie si tigani. E adevarat ca restaurantul era plasat pe malul Dunarii langa o "faleza imorovizata" peisajul era pitoresc, vecinii fiind in partea cealalalta. Dar nu poti ascunde soarele dupa deget. Cand ieseai, oricat de buna era mancarea, oricat de bine te-ai fi simtit, iti statea in gat, sau cel putin asa mi s-a intamplat mie.

Am plecat dupa-amiza, dar pe la sase, dupa cum stiti, iarna se intuneca. E frustarnt sa traiesti doar zile in care soarele apune, dar nu rasare niciodata.

Bong girls- II

2009-02-14T06:41:00.000-08:00

Bond girls I

2009-02-14T06:36:00.001-08:00

Legenda sfantului betiv- Joseph Roth

2009-02-12T23:45:00.000-08:00

E o scurta povestire despre soarta, despre minuni, despre un Dumnezeu ubicuu care te opreste din degringolada si iti readuce, ori de cate ori esti pierdut, renasterea.

"Un hoinar ajuns la Paris, in incercarea de a-si eluda luciditatea distrugatoare, isi ineaca zilele in alcool. O serie de miracole marunte si stranii intamplari fericite ii readuc pofta de viata, dar eroul uita ca fiecare interventie divina isi cere tributul si ca plata poate fi chiar propria sa viata."

Se spune ca viata iti ofera a doua sansa. Lui Andreas, un om fara casa si fara nume, un betiv ce dormea sub podurile Senei, i se ofera nenumarate opurtunitati, i se ofera o noua viata. Dupa o serie de intamplari ciudate care se pot traduce decat prin noroc providential, se afla din nou la rascrucea dintre trecut si viitor. Intre viciu, opotunitate si dezorientare, Andreas intarzie de fiecare data la intalnirea cu destinul. Destin care nu poate astepta, timpul se scurge, iar orice datorie trebuie platita.

Poets Of The Fall - Sleep

2009-02-09T10:52:00.000-08:00

Mare e gradina raiului, dar multi sar gardu'

2009-02-07T01:37:00.001-08:00

Eram ieri cu nasumeo si si cu Alina in Calarasi sa mancam. Mergem la un restaurant pe malul Dunarii in afara orasului. Ajungem in fata, parcam si sa intram, cand dintr-un jepan alb (ca de asa e moda pe la capitala, cocalarilor), cea mai babuta "facuta" cu roakerul cel tanar care mai nou e si barbasu, analogia lui Iri si Moni, ea un Iri botoxat, el un Monic' cu cioc. In traducere libera, Israela cu papagalul ala.

Ea e femeie batrana la saizeci de ani, care teoretic ar fi trebuit sa aiba creierul bine dezvoltat la mansarda, dar se pare ca e mai lichid decat a multor pipite de 16 ani. Nu am studiat-o atenta, dar din cate imi aduc aminte avea pe ochi niste aviatori, avea o bluza lunga gri sclipicios si la maini o mie si una de bratari printre care si un ceas rosu mare cat o zi de post (era vizibil de la doua mese mai in colo). Eu am fost prima care a vazut-o, m-a pufnit rasul, pur si simplu nu am putut sa ma abtin, stiu ca e nepoliticos, dar cred ca mi se pot oferi circumstante atenunate.

Erau penibili. Nu pentru ca ea e o baba botoxata la saizeci de ani care e paradita prin spital in noaptea nuntii, si nici pentru ca el la 30 de ani (Alina zicea ca are mai putin, dar hai sa aproximam)sta sa o stearga de excremente si sta drept de fiecare data cand face un part doar ca sa-i dea si lui bani de buzunar, nu vad situatia ca fiind penibila. E simplu, fiecare face ce vrea in casa lui, in dormitorul lui, cu cine vrea. Ii priveste. Se numeste intimitate, si tocmai aici e problema lor, la ei lipseste. De ce trebuie sa apara peste tot si sa imi vare mie pe gat gunoiul asta glazurat cu o mie si una de dulcegarii (din fericire, stiu, exista la telecomanda un buton rosu). La Iri inteleg, o avea omu' complexe, stiti cum se zice marimea conteaza, iar el vrea s-arate peste tot ca poate, cu sau fara pastiluta albastra. Intrebarea e, care e problema babutei "facute"? Sincer mie mi se pare pur si simplu dizgratioasa. Exista femei in varsta frumoase, care au facut din viata o arta, si au imbatranit frumos. Ea nu e in categoria asta, daca doamne fereste isi inteapa vreo inaintare (nu se stie ce fantezii o avea ala micu), cred ca o sa inceapa sa zboare prin dormitor ca un balon intepat sub presiune.

Stiu, sunt rautacioasa, si fara doar si poate invidioasa pe fercirea celor doi indragostiti. Dar o sa fiu sincera, am avut o masa copioasa. Peisajul era complet. O zi calduroasa, insorita pe malul Dunarii, cu pasarele si ratuse...cu papagali si pupeze.

"Mare e gradina raiului, dar multi sar gardu'."

Super-herou

2009-02-05T14:00:00.000-08:00

Polemica:

Jackie O: misto clipu oricum
ion a lu maria: imi pl finalul
Jackie O: mdea..cam misogin nu ma pupi bn na iti rup gatu
ion a lu maria: o salvase..... ffs murea dak ii dadea un kiss?
ion a lu maria mare chestie
ion a lu maria: tu asha ai fi facut? ai fi facut si i-ai fi zis "I'm not kissing you"?
Jackie O: a dat si el din sunca
Jackie O: si gata
Jackie O: e chestie de filantropie
Jackie O: si daa asa as fi facut
Jackie O: si tu la fel?
Jackie O: adica ai fi chemat dragonu sa-mi rupa gatu?
ion a lu maria: ))))))))))))))))))
Jackie O: si nu glumeam
ion a lu maria: mah nu crek ajungeam chiar pana acolo
ion a lu maria: dar oricum comp imi place.... adk nah... el s-a muncit atat si ea e ostila...
ion a lu maria: acu sa fim rezonabili
ion a lu maria: s-a purtat k o scorpie printzesa
ion a lu maria: si-a meritat-o
Jackie O: oo da, ma chestia n-arata
Jackie O: decat interesu masculin
Jackie O: nu o salveaza din curaj sau
Jackie O: filantropie si bunatate
Jackie O: cac cac
Jackie O: vax vax
Jackie O: e din interes
ion a lu maria: mah chiar trb sa polemizam pt fiecare filmuletz de youtube?
Jackie O: deci anuleaza gestu
Jackie O: nu-mi da idei ca poate pun pe blog

[...]

ion a lu maria: k oricum esenta de aici era k eu eram barbatul si tu feminista convinsa
ion a lu maria: care APARA O SCORPIE DE PRINTZESA
Jackie O: nuuu, doar ca are dreoptate
Jackie O: puii mei el e un interesat, adica
Jackie O: nah e
Jackie O: tipic masculin n-a facut-o pt ea, a facut-o "din nevoi"
ion a lu maria: mah a facut toate alea pt un "kiss"?
Jackie O: pai nuuu asta e ideea...dupa urma felul doi
Jackie O: si naiba mi-e frica sa ma gandesc care era desertul
ion a lu maria: :))))))))))))
ion a lu maria: ii si zice "i'm not asking u to have sex with me"
ion a lu maria: all i'm asking is a kiss
Jackie O: vrajealaaaa
ion a lu maria: aaaa
ion alu maria: luavar gaitzele
Jackie O: si dupa asta
Jackie O: urma
Jackie O: retractarea
Jackie O: pffff daca noi suntem gaite voi steti cioroi
ion a lu maria: esti daia cu hug kiss lick fuck ?
Jackie O: la naiba e luat de o etnie
Jackie O: euuuu???
ion a lu maria: stii aia cu hug->kiss->lick->fuck
ion a lu maia: nu dar asta promovezi..
ion a lu maria: adk sugerezi k asta s-ar fi intamplat
Jackie O: ion a lu maria: esti daia cu hug kiss lick fuck ?, e tipic pt superheroi dastia
Jackie O: adica uite au si ei un merit, o iau cu intereselul treptat
ion a lu maria: ma refer care crede in asta zmeoaicO!
ion a lu maria: nu te agita
Jackie O: un reprezentatnt al speciei voastre ar fi trecut direct la ultima
ion a lu maria: :))
Jackie O: un reprezentant obisnuit, na mario e special
ion a lu maria: sa stii k si fetele se joaca mario!
ion a lu maria: [nush dak e f relevant dar de stiut]
Jackie O: nu,
Jackie O: se joaca cu mario.

Jackie O sunt eu, ion a lu maria dealeru de clip

Nu-ti face tie

2009-02-05T06:13:00.000-08:00

Eu sunt un om care isi conduce viata atat dupa hazard, cat si dupa o multime de planuri ( sunt pe pricipiul americanilor, planul B,C, pot, daca ma chinui sa ajung si la Z, dar n-am niciodata bine definitivat un plan A) si sa nu uitam de cateva dictoane. Cred ca un om cu o viata fericita, sau cel putin implinita, este cel care are la batranete ce povesti nepotilor, un om care a cazut, s-a ridicat, a mers mai departe, a lovit si a fost lovit, a dezamagit, a suferit si a uitat, a zambit si a iubit. Intr-un cuvant, care a gresit. Daca vreti un sfat prolix pentru cei mai multi, un sfat de care majoritatea nu tin cont pentru ca au un instinct de conservare sanatos :" Gresiti! Gresiti cat de mult puteti si ori de cate ori vi se da ocazia, nu va fie teama!". Cum spunea Kipling "De poti trata Triumful si Dezastrul, tratand pe acesti doi impostori la fel...". Cred ca pot sa spun cu mana pe inima ca pana acum am fost de multe ori neindreptatita, umilita, mai simplu spus, am inghitit mult cacat, si probabil cu cat "inaintezi" in varsta fenomenul se accentueaza. Dar am invatat un lucru: ori il scuipi, ori te ineci cu el. Indiferent cat de greu mi-a fost, chiar daca am fost calcata in picioare am tinut capul sus (sunt onesta, sunt implicate si considerente genetice, cei care ma cunosc stiu), am mers mai departe, mi-am pastrat intacta parerea si increderea in sine. Daca am avut polite de platit, le-am platit mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul, dar n-am lasat niciodata datorii. Cum ar spune o prietena, viata e o sinusoida, ceea ce inseamna atat urcusuri cat si coborasuri, nu le poti evita, trebuie sa le parcurgi fara teama, trebuie sa dai cu capul, sa-ti ramana semne, dar sa traiesti tot ceea ce este de trait, sa nu lasi loc in propozitie de conditional. Nu pot sa spun ca mereu am luat o decizii corecte, ca nu am dezamagit multi oameni, ca nu am gresit, ca nu m-am purtat uneori execrabil. Ma gandeam uneori, ca daca as sta in preajma mea, cred ca m-as vedea foarte antipatica. Un singur lucru cred, conteaza: sa nu te dezamagesti pe tine. Eu m-am dezamagit o singura data, si sper si ultima. Sunt realista, sunt si as vrea sa cred ca asa voi ramane, dar nu intodeauna ma comport ca atare. Uneori am vrut sa fiu proasta ( nu vreau sa ma supraapreciez, dar cred ca am o materie cenusie relativ consistenta), sa pot sa am ochii inchisi, sau privirea pierduta, sa fi gasit niste ochelari de soare care sa intunece de tot sorele, dar cel mult am gasit unii care sa-l transforme in umbre. E ca atunci cand ti se face o operatie, fara anestezie, esti constient, dar durerea e atat de mare incat esti amortit. Am fost mereu constienta am stiut mereu adevarul, dar am preferat sa-l ignor, am preferat sa ma eschivez. N-am avut nevoie de confirmari, confirmari pe care le-am primit de nenumarate randuri, dar am cedat, m-am lasat dusa de val, am continuat, nu am avut fermitatea necesara sa spun nu. Am incercat, m-am prefacut (la asta ma pricep cel mai bine) dar nu am reusit niciodata. Daca te pricepi si este nevoie, poti minti, poti avea circumstante atenuante, dar niciodata pe tine. Orice ai face nu te minti pe tine, cred ca ai o singura, nu datorie, ci obligatie fata de tine, sa fii sincer, de cand deschizi ochii dimineata, pana cand ii inchizi extenuat la sfarsitul zilei . In schimb, acum mi s-a facut lehamite, sila, nu de situatia propriu-zisa, ci de mine insumi. Am fost lasa, si asta urasc cel mai mult la oameni. Am fost idealista si cel mai grav am facut pe proasta cu mine.

Nu scriu toate aceste randuri, nici ca pe o confesiune, nici ca sa-mi cer iertare intr-un fel sau ca sa ma justific. Am invatat o lectie si am vrut sa o impartasesc si altora. Dar mai ales, expunand-o am certitudinea ca am invatat-o si n-am s-o uit niciodata. Nu regret ca am gresit, dar n-am sa-mi mai fac niciodata asta mie, n-am sa ma mai dezamagesc. Nu afirm, ci confirm.

Ps: Postul nu a fost publicat la data scrierii sale pentru a se evita supozitiile sau presupunerile.

Pronostic

2009-02-02T04:44:00.000-08:00

Anul asta a fost primul an cand am votat pentru Eurovision. Pana acum nu stiam nici cine participa, nici cu ce melodii, ma durea fix in partea dorsala. Anul asta am avut un moment de refulare. Am auzit ca participa in finala si ionita dentita costita (fara majuscule) cu trei melodii. Am zis ca nu se mai poate, e criza trebuie sa stragem cureauna, dar imi iau un dolar din credit si il donez pentru decenta acestei tari. Am votat pe principiul "popular", cum a votat majoritatea populatiei sub saizeci de ani, care nu asculta Gutica (cu majuscule, a avut decenta sa nu participe la Euovision) la alegerile prezindetiale din 2004, cu Basescu ca sa nu castige Nastase.

Culmea a fost ca am auzit intamplator o melodie care chiar mi-a placut. Am votat-o si m-am straduit sa-i conving si pe altii s-o voteze. Chiar mi s-a parut ca e buna si ar fi putut sa ia mai mult decat locul trei din coada la Moscova. Nu vreau sa joc rolul mamei omida, dar nu fac investitii in valuta daca nu cred ca au si o finalitate practica .Melodia Elenei Gheorghe am ascultat-o cinci sau sase secunde si am schimbat programul. Nu obisnuiesc sa fac pronosticuri dar cred ca o sa se intoarca de la Eurovision fara zambetul ala machiat de pe fata. Nu o consider nici urata, nici afoana, nici pitipoanca in cautare de tomberon, nici siliconata de boscheti, dar nu-mi spune nimic. In fine, nu vreau sa mai chibitez degeaba pe margine, oricum nu am nici o influenta, iar zarurile au fost deja aruncate.

Macar imi ramane satisfactia frustratului care se bucura ca a murit capra vecinului. Nu a castigat costita, manelele uploadate n-o sa paraseasca granitele tarii, iar mama omida din mine este cu doi dolari mai saraca.

Bau-bau

2009-01-30T01:22:00.000-08:00

Pana acum marea criza era echivalentul violurilor de la stirile de la ora cinci, doar ca pentru cele de la ora sapte.

Un gras burtos (metaforic vorbind) de pe Wall- Street a furat niste miliarde multe de dolari, s-a desumflat piata imobiliara, care era si asa o papusa gonflabila umflata artificial, bancile nu mai dau credite si s-a cam "busit" bursa, cam asta e definitia crizei in termeni generali. Americanii mor de foame? E, las ca nu-i nimic ca au destul strat adipos sa le tina de cald. Pana acum criza era decat subiect de talk-show, adica era "datatoare de paine" pentru jurnalisti si subiect de conversatie intre Gigel si Dorel.

Problema este ca toti cei care spuneau ca toata povestea asta e o psihoza, un Bau-bau pentru adulti, acum trebuie sa sa-si muste limba. Vine recesiunea, vin valuri, valuri de someri, nema valuta de la capsunari, nema investitori, si apropo de promisiunile electorale de anul trecut, in cel mai bun caz se vor transforma in hartii tiparite si intr-o inflatie care o sa axfixieze buzunarele. Zicea Pogea ca "avem buget...", dar la cum stau (ca de mers, nu mai merg de mult) lucrurile n-o sa-l mai avem pentru mult timp. Cred ca in urmatoarea perioada care o sa fie destul de lunga ca sa ne mai trezeasca din mahmureala (sper) o sa iasa la suprafata puroiul unei bube vechi. Statul. In vest si in general in tarile dezvoltate economic, statul are o functie "coordonativa", nu-si baga nasul peste tot, nu e ugerul de la care suge toata lumea in nestire. La noi nu este asa. La noi toata lumea lucreaza cu statul, pe principiul ca nu e al nimanui. Stiti voi, cele mai bune afaceri se fac cu statul...Din fericire acum o sa simtim reversul medaliei, statul e al tuturor si a venit vremea cand nu se mai poate ascunde soarele dupa deget, in fiecare zi facem ceva pentru tara ( o alimentam cu taxe si impozite umflate pana la Dumnezeu) acum sa vedem ce va face tara pentru noi.

Nu spun ca daca sectorul privat era independent si mult mai bine dezvoltat nu treceam prin vremuri grele, dar cred ca puteam sa ne redresam. In cazul asta nu prea avem ce redresa. Eram un popor crizat si inainte sa fim in criza, dar acum o sa asistam la ceea ce se numeste: selectie naturala. Diferenta dintre cei care "taie frunze la caini" si cei care fac ceva productiv, care de fapt sustin economia tarisoarei noastre dragi, care dau de mancare la o armata intreaga de bugetari mai mult sai mai putin folositori, este foarte mare, fiind in favoarea primei categorii. Si astfel criza isi arata si partile bune. Aveam nevoie de un Bau-bau care sa faca ordine. De-acum in colo nu mai poti sa stai in spinarea altora, nu te mai poti eschiva, sau s-o dai cu "usurica", ori pui osul la treaba, ori nu existi.

Inchei printr-un final deschis unei perioade negre si unor buzunare prafuite, dar care in pofida consecintelor apocaliptice, s-ar putea sa aiba si o influeanta pozitiva asupra unui spirit lenes si superficial, specific romanesc. In termeni "americanesti" : "To be continued..."

Ploaie

2009-01-27T23:35:00.000-08:00

"God is in the rain."

De dimineata m-am trezit cu ecoul ploii in urechi, ce-i drept distorsionat, dar inconfundabil. Am stat vreo 10-15 minute cu ochii intre-deschisi si am lenevit pana cand m-am obisnuit cu dimineata. M-am ridicat, m-am dus la bucatarie si mi-am facut expresorul de dimineata. In fiecare zi am mustrari de constiinta. Stiu ca beau prea multa cafea, nesanatos de multa pentru varsta mea, dar nu ma pot dezobisnui, trebuie sa-i simt aroma pe cerul gurii sau nu pot sa-mi continui ziua. Incep sa cred ca o sa mor la 50 de ani de inima (rea), dar apoi ma consolez cu gandul ca nu prea am alte vicii, ma eschivez mereu cu aceeasi scuza.

Ma uit atenta la firul firav de lichid negru care curge prin doua orificii intr-o cana albastra cu cateva pete galbene. La inceput bolboroseste de cateva ori si curg cateva picaturi, apoi devine fluid.E plina. Curat expresorul, imi pun zahar in cafea si ma duc in sufragerie. Prin usa care da spre balcon vad geamurile balconului si o vedere ingusta a lumii. E cenusiu, ploua mocaneste, in doru lenii, nici macar natura nu-si mai face treaba cum trebuie. Zici ca e noiembrie. A fost o iarna ingrozitoare si cenusie. A fost seaca.

In timp ce imi beau cafeaua prin ungherele mintii dezmortite isi face loc un gand pe care l-am cautat cu cateva zile in urma, iar de cand l-am gasit isi face loc in mintea mea, ca un musafir neasteptat si bagaret. E un vis.

E anul nou, incepe numaratoarea inversa. E un loc incapator, nu stiu ce e, bar club, restaurant, dar e multa lume. Toti sunt in extaz, nerabdatori si numara (probabil m-am uitat prea mult la reclama cu Becks sau Heineken). Ceasul bate ora doisprezece nopatea, dar in loc de noul an, de peste tot se revarsa apa. E o senzatie coplesitoare. E greu sa descriu un vis prin cuvinte, cand totul se reduce la senzatii .Parca am fi inundati de un tsunami. Ma simt luata de apa, nimic nu mai e concret, totul se pierde. Cred ca am sa ma inec, de fapt sunt sigura. Dar ma ridic la suprafata. Inot, uitasem ca stiu sa inot, probabil e ca mersul pe bicicleta. Nu-mi aduc aminte ce se intampla cu restul, plutesc in nestire, pare imposibil, dar nu conteaza, stiu doar ca am ajuns la suprafata.

Supravietuiesc.

Scriere despre nescris

2009-01-27T01:50:00.001-08:00

Ati observat ca dragostea e un fel de miezul polemicii, este "the main topic", este noua filozofie de strada. Pentru ca, da, ea este de strada, uitat-va pe hi5 si o sa vedeti peste tot o maxima, o cugetare, un vers, un cuvant macar, care sa faca referire la acest sentiment, care de cele mai multe ori este decat mimat, prefacut sau pur si simplu aruncat in derizoriu, la fel ca o bluza de sezon, sau ca un pufait de tigara. Sunt si gurile care se dau drept guru. O sa vedeti reviste, articole, poate chiar romane intregi care exploateaza vulagar sau in derizoriu acest sentiment, care il violeaza de-a dreptul, il maschiaza, il ajusteaza, il modeleaza dupa bunul plac, il arunca maselor insetate de putin spiritual monden si il abandoneaza in haul exibitionismului. Duceti-va intr-un bar cu eternele exponate ale pitipoanecelor si cocalarilor, si ei vorbesc tot despre dragoste, in felul lor, dupa puterea lor de intelegere, intre doua "fauri", si intre o injuratura suculenta.

E ca o patologie, care prin descrierea ei detaliata duce la acelasi rezultat, la acelasi diagnostic, astfel incat orice scriere despre acest subiect devine ca o reteta medicala, cred ca toata lumea iubeste la fel, pentru ca nimeni nu iubeste cu adevarat. Sa fii indragostit este o stare de fapt, toata lumea a fost sau crede ca a fost, sau cel putin pretinde ca fost macar o data indragostita. Nu acuz pe nimeni de minciuna, cred ca pur si simplu a devenit o obisnuinta, o rutina, ni s-a introdus in subconstient si traim in propriul pseudofilm american. Si mai sunt si pragmaticii brutali, pentru care eu am un oarecare respect, sunt destul de realisti pentru a se detasa de rolul acesta si isi traiesc viata bazandu-se doar pe experienta si pe lucruri practice si palpabile, precum cariera, aspectele financiare si sociale .Nu vreau sa fiu un Grinch care fura Craciunul de pe 14 februarie, dar cred ca daca ne uitam mai atent atat la cifre cat si la oameni, nu dragostea in adevaratul sens al cuvantului vinde, ci se vinde, prin intermediul sexului. Nu fac parte din categoria extremistilor "barbatii sunt niste porci, femeile niste curve", nici a frustratilor pentru care existenta se invarte in jurul "procrearii protejate", ma uit in jur cu luciditate si am vazut si auzit destule ca sa imi dau seama ce e de trait, ce trebuie crezut si ce trebuie ignorat. Toate "bullsheturile" astea ieftine, toata vorbaria asta gratuita e ca o fraza lunga cu multe atribute si complemente dar fara subiect si predicat.

Poate nu sunt cea mai indicata sa dezvolt subiectul. E primul si cred ca ultimul ( nu vreau sa fiu categorica, pentru ca nu-mi plac retractarile) post despre dragoste. Am scris despre relatii, despre interactiuniile oamenilor in general, si o sa raman un observator lucid al lumii in care traiesc si in continuare. Dar la fel cum spuneam mai sus, la fel cum majoritatea oamenilor incearca sa-si enumere simtomele, ajungand intr-un final la aceeasi boala, am si eu acelasi obicei, doar ca eu nu sufar de o boala, ci de o alergie. E intodeauna aceeasi poveste spusa din guri diferite, sau scrisa de maini diferite.

Ca sa poti sa desprinzi concluzia in schimb este nevoie de blanc in loc de cuvinte si de tacere in loc de vorbe.

Valorile Turmei

2009-01-25T11:49:00.000-08:00

Ma intreb cati dintre noi stiu de ce este atat de valoros diamantul, daca nu ar cunoaste cat costa unul?

Am vazut la stiri umatorul experimet facut de niste americani:
Au pus unul dintre cei mai mari violonisti din lume sa cante la metrou in Washington la o vioara Stradivarius in valoare de 3, 5 milioane de dolari. Intr-o singura zi, dintre toti americanii care folosesc metroul ca mijloc de transport doar sase dintre ei s-au oprit sa-l asculte si violonistul a strans 32 de dolari toata ziua. Mentionez ca respectivul violonist avusese un concert cu cateva zile in urma la Washington, concert la care un singur bilet costa 100 de dolari. Acelasi experiment a fost facut si la Berlin si a avut acelasi rezultat. Probabil daca ar fi fost facut la Bucuresti n-ar fi castigat nici un ban si niste politisti comunitari dintr-un exces de zel, l-ar fi amendat pentru disturbarea linistii publice.

Morala? Suntem obisnuiti sa inghitim mancarea nemestecata si riscam sa ne alegem cu o indigestie urata. Fenomenul este cunoscut si sub numele de Turma, de spiritul de Turma. Cei mai multi dintre noi nu au o scara de valori si nici un simt al realitatii foarte bine dezvoltat deci nu au nici capacitate de discernamant. Se conduc dupa eticheta, dupa gura targului, daca majoritatea sustine sau promoveaza o idee, o persoana sau un "trend" el este luat ca atare, fara a fi supus filtrului personal. De cele mai multe ori ne luam dupa eticheta si nu mai dam atentie continutului. Numele sau promovarea in sine inlocuieste subiectul concret si valoarea acestuia. Fenomenul de turma in alegerea valorilor, a modelelor sau pur si simplu a propriului nostru traseu existential primeaza. Suntem influentati sa vedem pe "cel mai bun" decat daca este purtat pe brate de mase, fara sa ne mai intrebam de ce si subestimam, sau ignoram adevaratele lucruri care se disting prin propriul continut, dar sunt anonime. Snobismul care deriva din obsesia pentru eticheta, nevoia de a fi cunoscut si recunoscut este excedat incat ajungem sa fim invadati de toate nulitatile care traiesc doar in paginile ziarelor si in micutul lor univers de plus.

Conchid, revin la experimentul de mai sus si la modul in care ne alegem valorile. Imi vine in minte o replica din Ratattouille (un desen, dar nu mai animat decat realitatea noastra cotidiana) : "Un artist poate veni de oriunde, dar nu oricine poate fi un artist."

Polemica pe hi5

2009-01-24T09:02:00.000-08:00

eu: poti sa-ti dai comentarii sigur?:))...doamne cat s-a mai schimbat de pe vremea mea, acum pricep dc nu-si mai cer terminatii comenturi:))

valy: si eu am aflat asta acum cateva zile, dar cica e de mult timp asa:-??. e mai bine, permite mai multa polemica:D.

eu: deci cand incepem :))?

valy: :)) ia hai. a iubit-o allan pe maitreyi?

eu: Asta e polemica epuizata, n-a iubit-o, ti-am explicat de ce, a fost doar o aventura (pentru el) in urma careia ea si-a distrus viata, iar el cuprins de remuscari a incercat sa se justifice spunand ca o iubeste. A vrut sa se revanseze intr-un fel.

valy: bine, la asta nu m-am gandit.. dar eu tot zic ca a iubit-o.. daca era vorba doar de atractie fizica, ce avea ar fi fost maitreyi speciala? nu ar fi fost tampit sa ajunga sa se culce cu ea doar pt faptu ca ea arata bine, nu ar fi riscat :D. i-a distrus viata din inconstienta, ce-i drept, nu s-a gandit la consecinte :D. *de ce ar fi fost maitreyi speciala

eu: mai omule faptul ca doi oameni s-au futut nu e nimic special, e firesc . el a reactionat sa spunem normal pentru orice barbat, a trait o aventura si gata. daca o iubea ramanea cu ea. cand doi oameni sunt intr-o relatie au doua optiuni ori se despart ori si-o asuma. el a parasit-o ( "din prea multa dragoste"). constient de efectele gestului sau, si vazand sacrificiul ei, a avut remuscari. prin "pretinderea" unui sentiment prefabricat a incercat sa se justifice. din gura e usor sa faci multe, inclusiv sa iubesti. oricat de utopic ar fi sentimentu', e trait pe pamant aici in lumea asta de cacat, deci trebuie manifestat prin FAPTE. probabil maitreyi a fost speciala pantru ca era indianca, era dintr-o alta cltura, a fost altceva, e ca si cum ai schimba felul de mancare.
nu-l condamn e allan ca a parasit-o sau ca s-a purtat ca un ticalos, e o lume libera in care fiecare are dreptul sa fie cum vrea si sa se poarte cum vrea. e o treaba de constiinta. in schimb il acuz de ipocrizie.

valy: bla bla, anca ma oftici, partial m-ai convins

valy: dar tot e discutabila faza.. pot sa-ti gasesc citate mari din carte care sa demonstreze faptu ca te inseli, nu faci prea multe supozitii, nu ai "dovezi"

valy: adica poate ca mircea eliade nu a iubit-o pe maitreyi (ma refer la persoanele reale) dar allan a iubit-o pe maitreyi, tocmai asta e faza. mircea eliade a creat un univers (prin romanu sau) in care el o iubea pe maitreyi prin alter-ego-ul sau, tocmai pt ca in realitate nu a facut-o, in realitate avea aceste "remuscari" de care zici tu

valy: adica nu ar fi fost atat de ipocrit incat sa creeze un univers in care nici acolo nu o iubea.. doar voia ca maitreyi sa se simta mai bn nu?

eu: deci vali, echivalentul lui allan din realitate nu ma intereseaza nici daca a iubit-o nici daca nu a iubit-o, nu ma intereseaza nici daca faptele s-au petrecut ca in carte, asa dramatice, si cand spun asta ma refer la ea. eu ma rezum la roman la ceea ce relateaza allan la faptele si la modul in care s-a comportat el ,atat ca individ cat si in raport cu comportamentul ei.

poate ca el afirma de multe ori in carte ca o iubeste, dar dovezile cum le spui tu sunt evidente, si il contrazic. vezi comentariul de mai jos. mircea eliade n-a iubit-o pe maiteryi din realitate probabil si poate ca nici ea pe el, la fel cum ion din realitate a ramas cu ana au facut copii si intamplarile din ion sunt pura fictiune. dar pe noi nu ne intereseaza realitatea, ne intereseaza fictiunea, universul cartii.

eu: si valy daca in carte ar fi recunoscut ca nu a iubit-o sau cel putin nu ar fi exagerat sentimentul asa cum a facut-o ( poate a tinut la ea, dar nu destul de mult pentru a ramane cu ea) nu ar mai fi fost ipocrit

Indrazneala de a spera

2009-01-21T05:14:00.000-08:00

Cand am fost vazuta citind aceasta carte scrisa de Barack Obama la scoala, atat profesori cat si colegi m-au privit dezaprobator si zeflemist. La ora actuala cred ca populatia globului se imparte in doua categorii, care isi mentin cu fermitate convingerea, unii ca Obama este dupa cum spunea Cristian Tudor Popescu Mesia, iar ceilalti care il privec sceptici, considerandu-l un pion scos in fata pe o tabla de joc, in care sahul este dat mereu de grupuri de interese superioare. Eu persoanal nu impartasesc nici una dintre aceste convingeri, pentru mine Barack Obama este omul "doi in unu".

Cineva mi-a spus odata ca oamenii care aduc progresul, oamenii care aduc achimbarea, sunt cei care se dedica muncii lor fara nici un fel de interes, fara sa astepte sa primeasca nimic in schimb, si multi dintre ei raman in anonimat de-alungul istoriei. Sunt oamenii care proiecteaza cladiri, care fac poduri, care construiesc, cladesc, la urma urmelor care gandesc, sunt cei care isi aduc aportul cu acuitate dezvoltarii si reinventarii perpetue a lumii. Nu o fac pentru faima, pentru a atrage atentia, o fac volitiv si din pasiune . Dar de obicei istoria este scrisa de altii, in constiinta generala nu raman acestia, ramane doar imaginea aparentelor sustinuta de fondul construit de cei de mai sus. Istoria ii consemneaza pe cei care incep razboie pe care nu le duc ei, pe cei care fac politici, care nu se reflecta neaparat in traiul lor, care isi atribuie reusite, care nu erau posibile fara aportul adus de oamenii de geniu din umbra si care vorbesc vorbe, in care nu cred. Mai simplu spus, aceasta specie pur decorativa poarta numele de politician, ale carui calitati in ziua de azi se reflecta in carisma, viclenie si grotesc, valori precum cinstea, onestitatea, filantropia si spiritul practic, cazand in derizoriu.

Barack Obama este o curiozitate. Este un om de fond care face politica. Poate manipula mase de oameni, isi hipnotizeaza pur si simplu auditoriul pana la extaz, dar in acelasi timp ramane un om al ideilor. Nu un idealist, un om care gandeste, care cauta solutii practice, care se implica prin fapte in viata comunitatii si care cel putin pana acum, s-a dovedit a fi un politician care face politica din pasiune, la fel ca Parintii fondatori a caror politica si idealuri le evoca in nenumarate randuri in carte. Nu are acea (sau si-o ascunde mult prea bine, pentru a fi cu adevarat) aroganta, caracteristica oamenilor avizi de putere, care fac politica pentru a-si satisface un ego mult prea pronuntat, aproape vulgar.

Nu intentionez sa ii fac osanale gratuite lui Obama. Poate ca m-am lasat dusa in valtoarea acestei isterii si mi-am pierdut simtul realitatii, poate tot ceea ce vedem astazi este rezultatul unei campanii propagandiste impecabile. Dar refuz sa cred acest lucru. Cred ca parerea mea este argumentata atat de biografia mult mediatizata a lui Obama, de discursul sau si de felul in care face politica. Nu este un liberal care condamna conservatorismul, nu este un democrat care improsca cu noroi in republicani. Atitudinea sa poate fi caracterizata mai ales prin bun simt, exact prin acest atribut care lispseste cu desavarsire politicienilor romani, care nu se pupa decat "in interesul tarii", si se injura decat din "nationalism si doctrina".

Indraznesc sa cred ca Barack Obama este altfel, indraznesc sa sper ca politica lui Obama este si va ramane altfel, cum spunea Anatole France " Pentru a realiza lucruri mari trebuie sa si visam, nu numai sa facem; trebuie sa si credem, nu numai sa planuim".

Destin

2009-01-13T14:31:00.000-08:00

Eram cu o prietena in Da'Vinci si aveam o stare execrabila. Eu ii povesteam "generalitati" si ii ceream o parere cand doi nebagati in seama, genul de tipi terminati nefututi care se duc intr-un bar si incearca sa faca pe semcherii apeland la stereotipuri, au inceput sa se bage singuri in seama.

Ma scoteau din sarite. Cum spuneam mai sus starea mea de spirit lasa de dorit si tot ceea ce vroiam era sa pot sa vorbesc linistita cu persoana cu care eram. La un moment dat unul dintre ei vine si ne pune pe masa un biletel (mai infantil nici ca se putea) si imi zice ca sunt doua intrebari, daca vreau sa raspund si incepe sa rada . Evident nu l-am deschis, am incercat sa-i ignor tot timpul cat au stat la masa din fata. Cand au plecat prietena mea a luat totusi biletelu si l-a citit si mi l-a dat si mie. Prima intrebare era o prostie, un arhetip de agatat stupid("Pot sa gust din berea ta?"), dar cea de-a doua m-a pus pe ganduri. Scopul cu care fusese ea lansata era total diferit de efectul pe care l-a avut asupra mea, dar lucrul asta nu o face mai putin valabila. Intrebarea aia la care n-am raspuns sintetiza cam toate problemele mele actuale. Am rupt biletelul si l-am pus in scrumiera si la putin timp dupa aceea am plecat.

Era intuneric si un frig incat iti ingheta si sufletu' din tine. Am avut un deja vu si mi-am adus aminte de o concluzie la care ajunsesem cu ceva timp in urma: cand iti ingheata inima ti se dezgheata creierul. Sau poate ca nu.

Nu sunt

2009-01-08T05:53:00.000-08:00

Etichetam. Judecam. Condamnam/Catalogam.

Cam pe principiul asta functioneaza lucrurile pe lumea asta, nu este poate cel mai corect, cel mai potrivit dar este cel mai bun pana la ora actuala, pastreaza o anumita ordine, o anumita ierarhie, iti fixeaza anumite repere, in ceea ce te priveste pe tine insuti si pe ceilalti.

Mi-am adus aminte de un lucru foarte curios in ceea ce ma priveste, poate li se intampla si altora dar mie mi se pare foarte bizar. Toti avem in constiinta vii fetele persoanelor apropiate, daca inchizi ochii poti sa vizualizezi respectivul chip. Unul singur, si poate cel mai apropiat mie nu pot sa-l "vad" atunci cand inchid ochii: pe al meu. Evident ca stiu cum arat, ca ma recunosc in oglinda, in poze si asa mai departe, dar nu pot sa creez mental acea imagine reprezentativa reflectata de oglinda, inchid ochii si imi pot aminti zeci de poze cu mine, sau cu persoanele dragi. Dar mereu am impresia ca o poza arata un chip usor diferit de o alta chiar daca sunt tot eu(bine inteles conteaza luminozitatea, mimica, pozitia etc care pot face diferenta, dar aceasta senzatie ramane in subconstient).

V-ati intrebat vreodata ce sunteti sau ceea ce nu sunteti? V-ati pus pe frunte o eticheta cu care sa va identificati indiferent de ce natura ar fi ea. Eu sincer nu sunt nimic din ceea ce uneori pretind, in totalitate. Daca m-as autocaracteriza as incepe fiecare paragraf prin : " Pe de-o parte sunt....dar pe de alta..." . Nu sunt ceva in totalitate, sa ma identific cu o categorie din toate punctele de vedere, sunt un pic din fiecare dar nimic cu adevarat. Sa luam exemplul blogului, am un blog in care scriu (uneori) dar nu sunt o blogarita, cu cat cunosc mai multi bloggari cu atat imi dau seama ca am mai putin in comun cu ei, pe unii ii simpatizez pe altii ii antipatizez, dar nu-i consider pe nici unii colegi de breasla, nu pentru ca m-as considera mai buna intr-un fel fata de ei. Nici pe departe, din contra le sunt inferioara prin simplul fapt ca eu nu sunt o blogarita, nu ma pot compara cu ceva ce nu sunt. Imi lipseste "aluatul" din care este facut un bloggar. Acelasi exemplu l-am dat apropo de scris intr-un post anterior, prin care am incercat sa ma si motivez (nu stiu in ce masura am reusit). Lista poate continua la nesfarsit de la cele mai nesimnificative stari de a fi pana la cele mai complicate sau mai importante. Nu stiu daca m-am facut inteleasa, nu vorbesc despre nesiguranta, despre o chestiune de personalitate, ci pur si simplu nu gasesc un adjectiv (indiferent cat de banal) pe care sa-l asociez in totalitate mie, uneori doar par a fi intr-un fel, alteori ma prefac deliberat, alteori chiar sunt, iar uneori ma dezmint involuntar.

Sau poate ca grsesc. Poate ca exista un adjectiv care sa ma caracterizeze in totalitate, care sa se plieze perfect pe mine, un adjectiv pe care cred ca mi-l atribuie multi, si cu care sunt in unanimitate de acord toti cei care ma cunosc : mare. Pana acum sunt doar o fata mare si atat.

Poate gasiti voi un adjectiv, sau de fapt, ca sa largesc categoria un cuvant (orice cuvant), macar unul care sa va caracterizeze cu adevarat si in toate sensurile, in toate momentele, care poate deveni practic sinonim cu numele.

Ps: Apropo de comentariul de la postul anterior, chiar daca nu stiu cine esti. Melanie nu a trecut prin viata, poti spune chiar ca s-a pierdut in drumul prin viata. E adevarat,poate ca a fost singurul personaj care a fost cu adevarat fericit (apropo de etichete, ea apartine unei categorii, a oamenilor simplu spus: buni). Pe de alta parte, protagonistii, au supravietuit, dar n-au fost niciodata fericiti. Probabil e o chestiune de alegere, trebuie sa alegi o echipa sa intri in teren si sa joci jocul, indiferent de riscuri si de compromisuri.

Greseli

2009-01-04T10:26:00.000-08:00

Imi propusesem sa fiu o persoana mai buna anu' asta, si nu vorbesc prostii ci la modul cel mai serios. Am putini prieteni adevarati, putini oameni care tin cu adevarat la mine, niciodata n-am priceput de ce, pentru ca sunt o persoana...greu de iubit. Ma gandeam sa ma schimb, sa le pot da inapoi o parte din ceea ce mi-au oferit si in acelasi timp sa-mi schimb atitudinea si fata de restul.

Dar cand te-astepti mai putin ti se intampla cate "o faza" de care ti se face pur si simplu greata, care te face asa sa te gandesti daca la dracu mai merita sa te straduiesti. Doar pentru ca am cunoscut cativa oameni (degetele de la mana sunt multe) in fata carora jos palaria din toate punctele de vedere, am crezut ca mai pot fi si altii. Mare greaseala.... Singura persoana in care merita sa crezi cu adevarat si de care sa iti pese esti tu insuti. Pe principiul asta nu ai cum sa fii dezamagit pentru ca nu iti faci iluzii. Daca intalnesti si exceptii bine, daca nu, asta e. In momentul in care incerci sa fii "flexibil", sa-ti revizuiesti comportamentul, sa nu fie doar in favoarea ta, sa te gandesti si la altii nu doar la tine, iti dai seama (trinc) ca la tine nu se gandeste nici naiba. Poti sa zici ca sunt un munte de egoism, sincer, putin imi pasa. Iesi de pe blog si nu mai reveni daca nu esti de acord, dar iti spun cu mana pe inima ca mai tarziu sau mai devreme chiar daca nu o vei recunoaste , o sa-mi dai dreptate. Fiecare pentru el, tot ceea ce conteaza este sa te descurci intr-un fel sau altul, rezultatul conteaza, drumul pana acolo doar tu il parcurgi, restul te vad doar la destinatie (daca ajungi). Daca esti faultat sau faultezi doar tu stii.

Zau, daca de-acum in colo n-o sa ma doara fix ...in cot ( ca sa nu spun altcumva, uite asa ca o ultima dovada de delicatete) . Credeam ca am soricul gros. Alta greseala. Anul asta am si eu o ambitie, sa-l fac si mai gros si o sa am grija sa ramana asa.

Nu ma deranjeaza daca un gunoi face mizerie, e in natura lui. Nu am nici o problema cu jogodiile care se poarta ca atare. Nu ma deranjeaza daca o persoana la care tin se poarta degradant, sau pe sleau ca un/o nesimtit/nesimtita, daca face parte din categoria de mai sus. E ok, asa e ea/el, stiam de la inceput, e natural, cand ai o relatie cu o astfel de persoana sa ti-o si asumi. E educativ si chiar foarte interesant sa ai si astfel de persoane in jur daca stii cum sa te porti cu ele. Impardonabil mi se pare atunci cand o persoana careia ii acordasem credit ( sistemul meu de creditare este de obicei in criza, acord creditele mai greu), o apreciam si despre care credeam ca este altfel se dovedeste din gasca de mai sus.

Cum spunea un mare clasic in viata:

"Lumea asta se bazeaza pe un singur model...trage-i-o tu primu ca sa nu ti-o traga el..chiar daca e nevinovat..atunci i-o tragi mai bine ca e nepregatit."

Ce-a de-a treia greseala si cea mai mare: ca te-am contrazis.

Ultimul

2008-12-30T03:19:00.000-08:00

Acesta este ultimul post din anul 2008.

Am cateva anunturi de facut apropo de viitorul acestui blog. In perioada urmatoare ( o luna, poate chiar doua) o sa scriu mai rar, stiu ca nici pana acum nu scriam foarte des dar in perioada imediat urmatoare pauzele o sa se accentueze. M-am hotarat sa scriu in acest blog pana plec la Bucuresti (la facultate), cred ca defineste aceasta perioada a vieii mele, reflecta atat schimbarile, cat si inertia adolescentina. N-am pus o parte din mine in creearea lui, n-am scris neaparat despre mine, ci am scris doar despre ceea ce sunt intr-o lume "care este". N-am sa sterg blogul dar n-am sa mai scriu in el, nu stiu daca o sa-mi fac altul, sau daca voi scrie altundeva, sau in fine, daca voi mai scrie. Mi-e greu de preconizez. Multa lume m-a intrebat de ce scriu pe blog, care e castigul? Nu o fac pentru trafic sau pentru bani. Cum spunea Voltaire, oamenii care scriu nu sunt niciodata singuri...

As vrea sa va dau un sfat inainte de urarile aferente acestui post. E un sfat pe care l-am primit si eu la randul meu. Am mai spus, si am s-o spun probabil si in continuare (cum eu nu am facut-o niciodata, sau bine, rectific, in unele cazuri, foarte rar) spuneti-le persoanelor speciale din viata voastra ceea ce simtiti, fara sa va fie teama, fara "texte", fara un rocambolesc lacrimogen inutil, doar ce simtiti si atat. Nu vreau sa sune ca un cliseu, nu vreau sa cititi cele de mai sus printre randuri, mi-as dori sa va ganditi bine, sa va asumati riscul de a fi poate penibili sau inoportuni, dar nu aveti nimic de pierdut...cred. Nu aveti de ce sa ascultati o persoana care nu a facut-o niciodata si tot ceea ce face este sa vorbeasca in van, dar
poate o veti face din simplul motiv ca va doriti ca unele cuvinte sa nu va ramana blocate in gat si sa se usuce acolo.

In ultimul rand va urez pentru anul care vine, si pentru urmatorii multa sanatate si noroc. Restul, toate vin si toate trec.

Ce este Dumnezeu?

2008-12-26T12:03:00.000-08:00

Replica este dintr-un film, dar este absolut geniala.

Cand iti doresti ceva foarte foarte foarte mult, esti gata sa faci orice pentru respectivul lucru, cand simti nevoia sa te adreseszi cuiva, sa ceri ajutorul, sa te plangi, sa speri si sa crezi

Dumnezeu este cel care te ignora!

Dumnezeu este un comediant in fata caruia audienta se teme sa rada. (Voltaire)

Dumnezeu este autorul celebru al celei mai bine vandute carti de pe plan mondial.(Daniel Boorstin)

Eu personal il vad ca pe un cinefil cu o punga de popcorn in fata. Pana aici nu e nimic neobisnuit, schepsisul tocmai aici este, el modifica fiecare poveste dupa bunul plac, iar apoi se amuza pe seama actorilor, care stiau un alt scenariu, aveau replici aprioric stabilite, dar sunt nevoiti sa le adapteze unor situatii neprevazute, sa fie spontani. Scopul? Atunci se vad actorii cu adevarat buni, cei care pot improviza si se indeparteaza de clisee, sau cei care asemeni marionetelor ,cand isi pierd firele, cad inerte inaintea cortinei.

Gecuta uasie

2008-12-24T09:21:00.000-08:00

Cred ca a fost cel mai dorit cadou pe care l-am primit vreodata. Aveam vreo 4 ani (nu sunt sigura). A fost singurul an in care taicameu s-a costumat in Mos Craciun si mi-a adus cadouri. A fost unul dintre cele mai emotionante momente din viata mea, si-a jucat rolul impecabil, mi-am balbait poezia repede, am uitat de lipsa lui taicameo din peisaj, am aruncat papusile, dulciurile, si alte cadouri auxiliare si am insfacat "gecuta uasie". Cand am primit-o era de trei ori mai mare decat mine, dar am purtat-o pana mi-a ramas mica.

Nu stiu de ce mi-am dorit-o atat de mult. Ulterior mi-a spus micamea ca s-a dus de doua ori la Bucuresti ca sa gaseasca geaca cum imi doream (nu trebuia sa fie doar "uasie", trebuia sa fie ca a lui Dede-varamea-). Poate ti se pare ca am fost un copil rasfatat, nu stiu, poate, dar in mod cert am fost un copil iubit.

Cred ca majoritatea dintre voi isi amintesc momentul in care au aflat ca nu exista Mos Craciun. Eu am un lapsus. Nu ca as fi stiut din totdeauna, imi amintesc perfect serbarile, cum invatam poezii (pentru ca de retinut n-am reusit niciodata), cadourile, in fine, tot pachetul, mai putin momentul in care etrenul mit al Craciunului s-a evaporat , sau in functie de sezon, a inghetat. A ramas spiritul sarbatorilor, in schimb, si incetul cu incetul am inversat rolurile (anul asta, sincer vorbind, chiar mi-am luat rolul de Mos Craciun in serios). Chiar daca zace in fundul unei debarale, "gecuta uasie" este cadoul cel mai frumos pe care l-am primit vreodata.

Sarbatori fercite!

Africa de vizavi de sutiene de lux

2008-12-22T04:27:00.000-08:00

Astazi au venit bunicii mei pe la mine in timp ce imi beam cafeaua si citeam un articol din Elle despre eradicarea tetanosului in tarile din Africa. Eram la bucatarie cu bunica-mea cand am vazut o poza cu Andreea Marin care se hlizea afectuos cu zambetul pana la urechi cu o fetita in brate. De cand au devenit vietile oamenilor obiecte de decor pentru pictorialele Andreei Marin ? Pai cam de cand exista simbioza dintre publicitate, PR si Alba ca zapada.

Am mai scris un articol mai demult pe tema asta, dar nu pot sa ma abtin. In politica, in Show Bizz, in societatea moderna in general, te poti si trebuie sa te astepti la orice. E o vorba populara (am un mare respect pentru maximele populare, sunt pe cat de simple pe atat de adevarate) "Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti", cam asta e dictonul cu care se scoala dimineata oamenii plini de "succesuri". Pana aici nu este nimic de condamnat, daca Raduleasca se bate cu Marin in genti Lv, daca Geoana se cearta cu Mitrea pentru o solutie cat mai eficienta pentru a scoate Romania din criza, daca Dan Diaconescu o scoate pe Elodia din congelator, sau daca sexy braileanca (cu litere mici) s-a culcat cu 1000 sau cu 1001 de fotbalisti, intra in normalitate. E starea de fapt a lumii in care traim, poate sa aduca a cocina placata cu diamante scumpe purtate de papusi gonflabile ieftine, sau sa fie asfixianta de la atata Chanel dat in nestire, dar e in regula, o meritam. E o lume mizera, prin jegul pe care il emana gratularea pupincuristilor, prin snobismul liotei care si-ar vinde si sufletele pentru etcheta, prin mitomania politicienilor, care au devenit penibili pana la ilari. E lumea pe care am ales-o si in care traim. Problema este atunci cand o cucuvea impaiata cu zeci de mii de euro apare pe prima pagina a ziarelor in postura de Maica Teresa. Nu ti-e rusine asa un pic sa te folosesti de copiii aia, a caror singura vina este ca exista? Nu ti-e rusine tie mare om de afaceri, sau mare politician cand ti-ai batut joc de o tara intreaga sa apari apoi sofisticat si elegant la baluri caritabile, in timp ce oamenii carora le-ai cersit votul zac in mizerie? Nu ti-e rusine sa umilesti oamenii astia, nu ti-e rusine sa te duci la copiii handicapati, la oameni fara case, sa-i vezi cum isi plang de mila si ar fi in stare sa-ti pupe picioarele alea imputite de prea mult Channel, pentru ca ai jucat rolul de om bun? Nu ti-e rusine sa te joci de-a Dumnezeu, tu nu ajuti pe nimeni, tu doar le arunci niste frimituri, iar apoi te amuzi de credulitatea lor. Faci pe bunul samaritean, catadicsesti sa te prefaci ca nu-i calci in picioare. Vrei sa faci o fapta buna, pai fa-o! Fa-o pentru tine , pentru ca asa vrei tu! Curios lucru, dar poti sa ajuti oameni si fara sa apari in paginile revistelor glossy,unde vis a vi de articolul cu tine este un sutien cu cristale swarovski!

Taica-meo are un prieten care chiar a fost in Africa, in Sierra Leone parca, nu sunt sigura, e oricum una dintre cele mai sarace tari din lume. Nu s-a dus pentru a "face fapte bune", motivele fiind obiective, este mult mai rau decat se spune. E teribila diferenta , langa un hotel Hilton sunt case de pamant, bordeie si o sracie lucie e putin spus. Iar daca oamenii aceia sunt in starea in care sunt, este pentru ca o minoritate "inteligenta" isi elimina materiile fecale in latrine aurite si se indoapa cu caviar. Situatia este asa cum este pentru ca oamenii care trebuie sa faca ceva si pot realmente face ceva ii doare fix in partea dorsala. Apropo de amabasadoarele celebre UNICEF (activitatea organizatiei in sine este laudabila, cei care se folosesc de ea in scopuri personale sunt detestabili) care se duc sa-si faca vacantele la Monaco sau Saint Tropez, nu pot sa se duca in Africa si sa spuna ca ce bine se simt ajutand oameni in bordeie de pamant si in mijlocul unui scenariu al nejunsurilor.

Pierd energie si timp sa mai spun ca ipocriza asta e strigatoare la cer. Daca vreodata va aparea vreun politician care sa candideze, indiferent in ce functie si sa spuna "Oameni buni, eu nu candidez pentru voi, ci pentru mine. Daca ma alegeti 90% din ceea ce am sa fac va fi pentru mine, iar restul voi face si pentru voi, ca de, m-ati ales. Nu sunt magician, nu fac nu stiu cati mii de km de autostrda, nu o sa maresc pensiile cu inca de trei ori cat sunt si nici nu voi face din profesori niste milionari(in lei noi). Voi sa traiti bine, ca eu voi trai si mai bine!", eu il votez, si nu numai, ii fac si campanie. Nu e caterinca. Prima reforma a clasei politice trebuie sa se reflecte in atitudinea oamenilor politici fata de electorat. Stiu ca ti-e scarba de mine, stiu ca o sa ma furi, de fapt o sa-mi jupoi si pielea de pe mine, dar macar nu ma face prost in fata. Nu ma derajeaza, poti sa fii o lichea, dar fii decent si recunoaste.

Eu mi-as dori sa fac jurnalismul, dupa cum am mai spus, dar daca vreodata voi intra in politica n-am sa mint. Poate ca nu voi spune intodeuna adevarul, dar n-am sa mint. N-am s-o fac pentru bani, nu voi apela la tertipuri ieftine, nu voi spune ceea ce vreau sa fac sau ceea ce vor sa auda oamenii ca voi face, voi spune doar ceea ce pot face. N-am sa intru in politica din filantropie, ci din placere (intodeauna am fost fascinata de politica intr-un fel sau altul, nu de politicieni, ci de responsabilitatea puterii, care arata la urma urmelor cine esti cu adevarat) si voi intra doar daca voi considera ca imi pot face treaba.

Din pacate, Romania actualmente nu este pregatita pentru o alta scena politica, pentru alte vipuri, pentru alti mogului sau insasi pentru o alta mentalitate. Este multumita in ipohondria ei si in amorteala ei si atata vreme cat credulitatea infantila a populatiei este alimentata de iluzii amagitoare lumea e multumita. Inca simtim nevoia sa credem in mituri, sa credem ca exista "the good guys" si "the bad guys", nu putem intelege ca toti sunt doar "some guys" si atat.

Ps:Il puteti gasi si in Gandul

Plansul, sentiment prefabricat

2008-12-19T11:21:00.000-08:00

Toti plangem, avem dreptul sa plangem, avem dreptul sa ne demachiem din cand in cand si sa ne uitam in oglinda la fata reala, sa ne vedem atuurile si defectele mai mult sau mai putin mascate in restul timpului. Plansul e o dovada de curaj, nu de slabiciune.

Dupa cum am mai spus, de obicei oamenii ma vad ca pe o persoana rece. Au fost momente in care mi-am exprimat sincer opinia apropo de oamenii care plang in public, in momente nepotrivite si in locuri nepotrivite, devin penibili. O vad ca pe o dovada de kitch, o mascareala ieftina si un cabotinism de care mi se face lehamite. Poate ca unii dintre noi sunt sinceri si chiar vad plansul ca pe o metoda de a se degreva de stres, de dezamagire, de toate problemele care uneori devin coplesitoare, dar nu cred ca acest lucru poate fi o scuza. Daca ai destul de mult respect de sine trebuie sa-ti acorzi intimitate emotiilor. Nu sunt inchisa in mine, e adevarat ca uneori pot avea perioade mai bune sau mai proaste, si acest lucru se reflecta in atitudinea, chiar in mimica si comportamentul meu, dar nu fac o scena dramatica din lucrurile care uneori ma ranesc. Nu poti sa tipi si sa dai din picioare de fiecare data cand iti doresti, trebuie sa ai destula eleganta sa tragi aer in piept, sa scrasnesti din dinti si daca situatia ti-o cere, si esti capabil, sa zambesti si sa dai dovada de bun simt."Daca nu iti place un lucru, schimba-l. Daca nu poti sa-l schimbi, schimba-ti atitudinea. Nu te plange." (Maya Angelou)

O singura data mi s-a intamplat sa izbucnesc intr-un moment inoportun. Eram in clasa a V-a si luasem 5 la o lucrare la biologie, la care invatasem, mi s-a parut culmea nedreptatii. M-am dus in banca si am inceput sa plang, eram asa furioasa, si era cu atat mai frustrant cu cat eram neputincioasa. A fost prima si ultima data din viata mea cand am plans intr-un moment nepotrivit. De atunci mi s-a tabacit pielea, raspund mai greu la stimulii exteriori si vad dreptatea/nedreptatea ca starea vremii, schimbatoare si capricioasa. Si in mod cert sunt mai stapana pe mine. Cred ca stapanirea de sine este la urma urmelor o dovada de introspectie. In momentul in care nu ti-e teama sa-ti recunosti defectele si sa traiesti cu ele, sa te privesti obiectiv si lucid, poti sa-ti inabusi instinctele si sa gandesti practic si logic in virtutea interesului.

Sunt momente neprevzute, intamplari pentru care poti sa nu fii pregatit,dar daca te exteriorizezi deplasat si penibil nu rezolvi nimic. Multe perosoane pun in scena astfel de numere dramatice cu scopuri aprioric stabilite, mai simplu spus joaca teatru. Asemenea cazuri nu le comentez, sunt mijloace injositoare prin care poti sa intr-adevar obtine ce-ti doresti, dar umilindu-te gratuit.

Avem dreptul sa plangem, dar ca orice drept, atrage dupa sine o obligatie, iar noi avem obligatia sa nu ne transformam sentimentele in exponate ieftine.

00:22

2008-12-18T14:19:00.000-08:00

Am stat fix 5 minute inainte sa incep postull, 6 chiar, este si 28. Si e tot blanc. Daca am sa spun ca totul e un haos, fara cap si fara coada, fara logica si fara sens probabil ca o sa ma repet. La fel cum nu-mi foloseste sa stiu ca o merit, o merit cu varf si indesat, cum mi-a zis cineva odata: "cand ti-o faci cu mana ta se numeste lucru manual".

Cred ca am multe defacte, pe care nu am incercat nici sa le ascund, nici sa le fardez intr-un fel ca sa aduc a vreo imagine din photoshop. Am fost sincera mereu, sau cel putin relativ...Si cred ca aici este problema, la "relativ". Ori esti, ori nu esti. Asta e problema in general, nu suntem destul de transanti, de hotarati. Si uneori daca raspunsul este evaziv, pierzi exact punctul care conteaza (ca sa fac o analogie practica). Sau daca suntem destul de transanti, nu suntem destul de oportuni. Momentul locul, persoana, intr-un cuvant circumstanta potrivita face totul. Exact! Cred ca te-ai prins, oricum ai da-o iese prost, si ce e cel mai rau e ca nu pot sa zic e vina lu' x sau a lu'y, ci din contra x si y dau vina pe mine (generic spus).

Nu stiu daca ati priceput mare lucru, nici eu, sincer, prea multe variabile, prea putine date, rezulta ca...nu are solutie.

Portretul lui Dorian Gray

2008-12-18T07:53:00.000-08:00

E superb. Si cu asta am spus totul. As putea spune ca este cartea mea preferata daca n-as avea un atasment personal pentru "Pe aripile vantului" si in special pentru Rhett Butler. Dar asta e o alta poveste.

Este vorba despre narcisism si egocentrism la cele mai inalte cote, care duc pana la urma la fapte atroce. Un tip pe nume Dorian Grey este extrem de apreciat pentru frumusetea sa pura extraordinara, iar un pictor se hotaraste sa-i faca portretul. Printr-un joc mistic portretul devine oglinda sufletului sau. El ramane mereu tanar, neschimbat, poarta un fel de stigmat sau un blestem, reusind sa fuga de orice responsabilitate, faptele sale nelasand nici un o urma in viata sa si pe chipul sau, in schimb o data cu pangarirea propriului suflet se mutileza chipul din tablou. Ajunge sa-i corupa pana la distrugere pe toti din jurul sau, devenind un fel de monstru cu chip de inger.
Dandu-si seama ca devenise o fiinta teribila se hotaraste sa se schimbe si sa distruga tabloul, dar nu reuseste decat sa-si gaseasca sfarsitul. Sunt lucruri pe care nu le poti schimba, trecutul este ireversibil, planeaza asupra ta ca o umbra care te intuneca atunci cand ai nevoie cel mai mult de lumina. E prea tarziu sa mai poti schimba ceva.

"[...]
-Nu va veti recasatori, lady N, a izbucnit lordul Henry. Prea ati fost fericita. Cand o femeie se recasatoreste, o face pentru ca si-a detestat primul ei sot. Cand un barbat se recasatoreste, e fiindca si-a adorat prima nevasta. Femeile isi incearca norocul; barbatii si-l risca.
-N nu era perefect, a ripostat batrana doamna.
-Draga mea doamna, daca ar fi fost, nu l-ati fi iubit, a venit raspunsul. Femeile ne iubesc pentru defectele noastre. Daca avem destule, ne vor ierta totul, chiar si inteligenta. Ma tem ca dupa ce am spus asta nu o sa ma mai inviti la dineu, lady N; dar e adevarul adevarat.
-Bineinteles ca este adevarat, lord Henry. Daca noi, femeile, nu v-am iubi pentru defectele voastre unde ati ajunge? Unul dintre voi nu ar mai ajunge sa se insoare. Ati ramane o clica de burlaci nenorociti. Nu ca v-ati schimba prea mult. In ziua de azi toti barbatii casatoriti traiesc ca niste burlaci si toti burlacii ca niste oameni insurati.
-Fin de siecle, a murmurat lordul Henry.
-Fin de globe, i-a raspuns gazda.
[...]"

Coincidente intamplatoare

2008-12-15T10:58:00.000-08:00

eu sincer am avut un deja vu. in 2004, printr-o coincidenta eminamente intamplatoare, traian basescu s-a vazut silit de circumstante sa candideze si ulterior sa ajunga la palatul cotroceni. in 2008, presedintele afirma inainte de desemnarea premierului ca va alege pe cineva in care sa aiba incredere. ramane intrebarea ce inseamna pentru presedinte "incredere"? fara doar si poate nu inseamna controlarea decizilor la nivel executiv de catre presedintie si concentarea aproape intregii puteri dintr-un stat de "drept" intr-un singur punct. ma intreb daca emil boc ar fi fost acceptat ca premier de catre psd+pc din prima runda? acum in schimb coalitia pentru romania va face primul sacrificiu in vederea unei conduceri stabile si linistite (pentru ca fuziunea doctrinelor poarta nume de numitor comun al interesului).
stolo se retrage pe usa din dos, iar basescu este nevoit sa desemneze presedintele partidului castigator in alegeri, care accidental este pdl-ul al carui presedinte este boc. presa si opinia publica vor chibita pe marginea subiectului aratandu-si indignarea pana cand presedintele nostru jucator va catadicsi sa dea viitoarea lovitura si ca intodeauna, za winnar is...

Scriu

2008-12-14T02:32:00.001-08:00

Eu scriu, dar n-am sa pot sa fiu niciodata o scriitoare,nu cred ca mi-as dori si pur si simplu nu este in natura firii mele. Am reusit sa-mi dau seama de felul unui scriitor nu citind un roman, ci un post dintr-un blog, un fel de poveste (habar n-am daca era un post autobiografic sau pur si simplu rezultatul unei imaginatii proliferante) si mi-am dat seama de ceea ce inseamna un scriitor.

Eu sunt dintr-o bucata, nu dispun de acea sensibilitate ezoterica a scriitorilor, nu dispun de acea capacitate de surprinde vibratia imperceptibila a trairilor umane. Sunt cinica, pragmatica, mult prea neatenta si grabita ca sa observ detaliile, si cred ca nici macar nu m-am straduit vreodata sa o fac. Nu spun ca nu am sentimente, nu sunt o fire introvertita, dar am un mod oarecum nonsalant de a le exprima, uneori acid, cu note pamfletare, alteori cu nostagie si cu oarecare tristete, dar intr-o forma rationala. Mi s-a spus ca blogul meu are unele posturi "matematice", schitate structural, concis si simplu, altele complicate dar clare.
Am o incapacitate de a intelege oamenii melancolici, oamenii romantici si visatori, consider ca excesul de idealitate creeaza neadaptati.Mi se par oarecum penibili aproape pana la stupiditate. Repet nu sunt lipsita de sentimente, dar pur si simplu sunt nesimtitoare, am un grad foarte mic de a le percepe. Un scriitor scrie ceea ce simte, eu scriu ceea ce cred .Este o mare diferenta. Nu stiu, poate gazetar, jurnalist, om politic, habar n-am ce-as putea fi, dar nu scriitoare. Nu am caldura necesara sa scriu cuvinte pe hartie, scriu pe blog, scriu intr-un spatiu virtual si rece, rece la fel ca mine.

Copil

2008-12-12T06:52:00.000-08:00

Scriu postul cu o punga de jeleuri si cu o cutie de ciocolatele Kinder in fata in timp ce ma uit la un film pentru copii ("Vreau sa fiu mare" parca se numeste, e vechi, l-am mai vazut, dar e simpatic).
Imaginati-va un magazing gigantic New-Yorkez cu jucarii, peste tot doar jocuri si jucarii, clasice, moderne mai mult sau mai putin mecanizate, toate avand aceeasi tematica: Craciunul. Sa te poti juca cu toate, sa te uiti si sa le atingi pe fiecare in parte, sa poti fi copilaros dar nu infantil, sa poti fi vesel, dar nu caraghios, sa poti primi cadouri, nu cumparate ci oferite.

Sunt ani buni de cand nu am mai primit un cadou adevarat de Craciun, sub brad, sa-l deschid fara sa stiu ce am sa descopar. De fiecare data mi se dau bani cu care imi cumpar ce vreau, dar nimic din ceea ce imi iau nu are o valoare adevarata cu toate ca este ceea ce mi-am dorit si mi-am ales singura, lipseste magia. Sunt unele alegeri pe care trebuie sa le faca altii pentru noi, daca sunt persoanele potrivite.

Zilele trecute profa de fraceza ne spunea ca sarbatorile nu reprezinta decat un prilej de a mima fericirea. De fapt nu este decat un moment trist, un moment al bilanturilor, un moment in care iti dai seama ca ai imbatranit sau in cazul meu ca ai mai crescut, ca a mai trecut un an. E peste tot un efluviu de kitch, de comercial, un artificial exaurient care ineaca adevarata esenta a sarbatorilor. Ne simtitim oarecum obligati, datori sa parem fericiti, sa spunem ca suntem mai buni cu toate ca doua sau trei zile din calendar nu au cum sa ne schimbe, mimam un spirit in care nimeni nu crede cu adevarat. Nici macar copiii poate nu mai cred ca exista Mos Craciun, decat tipu' ala gras care ii pune sa spuna poezii (la naiba, nu-mi da mai repede masinuta aia, ca m-am saturat de "Catelusu' schiop") si goleste buzunarele parintilor in schimbul unor jucarii care peste doua saptamani vor zace prafuite intr-un colt. Poate e doar un prilej de rupt picioarele prin magazine in cautarea unor cadouri cat mai potrivite pentru cei dragi care poate nici macar nu le sunt folositoare. Ca sa o parafrazez pe profa, de Craciun singurul lucru deosebit este ca mananci din alte farfurii si vezi o multime de rude pe care le vezi si in restul anului, iar pe unele dintre ele poate nici nu ai chef sa le intalnesti. Mananci trei zile pana explodezi, iar apoi reversul medaliei, iti sugi toate suncile si te infometezi inca 3 ca sa incapi in "toala" de revelion.

Daca copiii din ziua de azi sunt inteligenti ar putea sa vada decat partea frumoasa a povestii si sa traiasca sarbatorile in adevaratul sens al cuvantului. Pentru ceilalti, mi-ar placea sa cred ca exista minuni, dar sunt mai multe sanse sa fure Grinch Craciunul decat sa-l vezi pe Mos Craciun pe acoperisul blocului.

WTF!:|

2008-12-11T12:31:00.000-08:00

In ultima vreme am o mare problema, nu mai pot sa invat nimic, la nimic. Nu ca n-as avea initiativa, dar imi liseste ceva.
De exemplu ma asez frumos la birou, gata hotarata, ma concentrez la ce am de invatat si punct, adica la urma urmelor cat de greu poate fi. Dar nu-mi iese deloc. Ma uit din cinci in cinci minute la telefon, mesaje, apeluri, orice, dau drumul la muzica, stau vreo doua minute, inchid muzica, dau drumul la calculator, ma duc pana in bucatarie, ma intorc si repetir. N-am fost niciodata foarte "capacitata" in ceea ce fac, mereu am invatat cu muzica sau cu televizorul deschis, plimbandu-ma prin casa si citind cu voce tare, dar acum s-a acutizat. Ma plictisesc repede si am un fel de sictir, orice vreau sa fac incep prin a spera ca va interveni ceva care sa ma sustraga respectivei activitati .Am o stare, de n-am stare. Nici la scoala nu pot sa mai stau. Mi se par interminabile 7 ore, innebunesc stand asa fara sa fac nimic decat sa ma uit la profi. Eu sunt genul de persoana care nu poate sa stea intr-un loc nemiscata gandindu-se la nemurirea sufletului, trebuie sa am o ocupatie.
Partea proasta in perioada asta este ca n-am nici o ocupatie ci doar un surplus de energie negativa. Teoretic pot sa cred ca e o faza trecatoare , oricum o sa vina vacanta, practic maine am teza la info si in capu' meu e o nebuloasa.

Culise

2008-12-07T11:11:00.000-08:00

Am niste prieteni de famile care il cunosc pe Costel Busuioc foarte bine (romanul care a devenit faimos in Spania si nu numai pentru vocea sa, el traind la limita subzistentei in Romania). El este dirijor la concertele lui Costel din tara, asa a fost martor atat la succesul pe care l-a avut acesta asupra publicului larg cat si la impresiile colegilor de breasla.
Costel Busuioc are o voce superba, si nu o spun in calitatea unei persoane avizate (pentru ca nu sunt) ci ca un simplu ascultator care l-a auzit de cateva ori, este "neslefuita" deocamdata, dar nu i se poate contesta talentul. Este de-adreptul rusinos si penibil pentru cei care spun ca el este "decat cu numele", iar ceilalti care au "scoala" sunt defavorizati. Nu sunt defavorizati, dar Costel face parte din elita, are un talent extraordinar, ceilalti daca se considera nedrepatatiti de ce nu au fost in stare sa se ridice la inaltimea asteptarilor?
Raspunsul se numeste invidia romaneasca, nu suntem destul de deschisi la minte pentru a accepta ca altcineva este mai bun decat noi si merita pe buna dreptate mai mult. Suferim de un fel de origoliu bolnavicios si distructiv care rezida dintr-un fel de frustrare, din frustrarea ca suntem mediocri, si nu vom putea evolua niciodata daca nu ne acceptam in primul rand conditia. Nu suntem in stare sa ne privim in oglinda, sa ne vedem defectele si ulterior sa incercam sa le corectam. Preferam sa ne imbatam cu apa chioara si sa improscam cu noroi pe cei care ne sunt superiori, doar pentru ca nu suntem ca ei.
La urma urmelor, privind obiectiv trebuie sa recunoastem ca noi ca popor suntem de calitate inferioara, iar atunci cand in mijlocul buruienilor mai apare cate o floare o smulgem ca nu cumva sa se schimbe situatia. Trist, foarte trist.

Craiova mea

2008-12-06T11:46:00.000-08:00

www.craiovamea.org

E un site care vrea sa promoveze Craiova, e un site non-profit, unde vizitatorii isi pot spune parerea despre oras, raspunde altor opinii sau posta fisiere video sau foto.

Ca o paranteza, nu sunt o mare sustinatoare a lui Solomon. Sa cheltui nu stiu cate milioane de euro pe o strada si 3 fantani, sa opresti apa 2 zile cand se strica una dintre ele la toate blocurile din zona, sa distrugi un edificiu din patrimoniul national doar pentru ca ai avut o revelatie divina, sa asfaltezi o strata intr-o stare perfecta doar de-amoru' artei (si al eventualelor comisioane) etc (lista poate continua) nu sunt cele mai practice si in folosul comunitatii decizii. Cu toate acestea daca ati fost in perioada asta in centru seara o sa ramaneti fara cuvinte. E intr-adevar superb, mirific, parca nu a fost niciodata asa.

Daca v-a impresionat sau cel putin v-a placut ceva in Craiova stiti ce aveti de facut;).

(Ne)pasare

2008-12-05T11:55:00.000-08:00

Asta seara am stat acasa, nu m-am dus la balul din Carol pentru ca mi se pare o prostie si o pierdere de vreme ca de altfel toate balurile. E aglomerat, e o mare concentratie de pitipoance si cocalari intr-un spatiu relativ mic si e total neinteresant si plictisitor. Apropo de eternul argument hai sa mergem sa vedem cine iese miss sau mister si sa facem misto de respectivii, mi s-a taiat, e doar o intelegere aprioric stabilita de altii...ca de altfel tot ce se intampla in tara asta.

Un alt argument este ca prefer de o mie de ori Da' Vinci-ul, muzica de acolo si Salitosul decat atmosfera descrisa mai sus. In ultimele weekenduri au fost numai chefuri si iesiri, care au fost dragute si m-am simtit bine, dar m-am cam saturat. Maine ma scol de dimineata ca sa ma duc la Crucea Rosie ( m-am gandit sa fac voluntariat, de fapt nu sunt la prima incercare, dar ca sa fiu sincera nu sunt o persoana foarte consecventa si daca nu e cineva care sa ma impinga de la spate uit sau ma apuc de alte lucruri) si apoi am toata ziua ocupata pana seara. Zau daca mai am chef de ceva. Vorbeam zilele trecute cu o prietena si ii ziceam ca sunt intr-o stare foarte ciudata, o stare de nesimtire acuta si de dezinteres total fata de tot ce misca pe pamantul asta (de fapt nu ma intereseaza nici macar daca se mai misca). Nu intelegeti gresit nu e o stare emo, depresiva sau din categoria asta sumbra, din contra e stare foarte buna si prolifica din perspectiva personala. Acum inteleg, oamenii nesimtiti sunt oamenii fericiti.

Cred ca asta e momentul in care se poate intampla (aproape) orice si zau daca m-ar interesa sau afecta intr-un fel. Cred ca poti sa vii la mine si sa-mi spui orice, chiar si ca Elena Udrea va fi primul ministru al Romaniei si tot nu cred ca ai reusi sa scoti de la mine vreo urma de furie, enervare, aprehensiune, revolta, curiozitate, confuzie sau generic spus "pasare". M-as uita fix in ochii tai si ti-as zice: "Care e problema?". E prea mult stres, prea multa valva si prea ne complicam vietile (inutil), toate vin si toate trec. Oamenii obsedati de control (ca subsemnata) nu-l detin niciodata, din contra cu cat sunt mai incrancenati sa stie totul si sa prevada totul cu atat ajung in mijlocul hazardului.

Vorba aia, noi sa fim sanatosi ca daca lucrurile nu merg astazi o sa fuga maine, sau cel putin intr-o zi.

Craciunizare

2008-12-04T10:52:00.000-08:00

Afara ploua, probabil este varianta incalzirii globale pentru iarna. Suntem in patru deci a venit iarna si am o pofta ingrozitoare de Craciun.

Mi-ar placea sa fiu undeva sus si sa pot vedea tot orasul. Sa vad toata aglomeratia aceea urbana accentuata de sarbatori, traficul infernal, decoratiunile de Craciun, reclamele gigantice cu Mos Craciun, sa ma uit la fulgii de zapada (nu-mi place zapada, dar ador ninsoarea, da o senzatie de continuitate si de calm in acelasi timp), dar sa fiu neutra fata de toate, sa fiu undeva sus si decat sa ma uit. Mi-ar placea sa fie seara, nici intuneric nici lumina, sa-mi dea impresia ca ca totul se opreste uneori, chiar si timpul .Mi-ar placea sa fie cald ( pentru mine frigul este o fobie) si sa am o cana de vin fiert cu scortisoara, nu fierbinte, doar caldut. Sa imi gadile subtil toate papilele gustative intepandu-le usor si aducand o dulce amorteala.Sa se auda in surdina Frank Sinatra sau jazz in general si cred ca aceasta ar fi atmosfera perfecta. Sa fie liniste, cald, la urma urmelor sa fie bine .

Uite, nu eram hotarata ce cadou vreau de Craciun, atat vreau, atat si nimic mai mult.

Restul e tacere

2008-12-01T12:52:00.000-08:00

Tocmai am terminat de vazut filmul. Este superb, l-am auzit pe Cristian Tudor Popescu vorbind despre el, respectiv facand o analogie dintre o scena si situatia actuala din politica si mi-a trezit interesul.

Nu l-am vazut de la inceput si nici nu sunt o mare consumatoare de filme romanesti, dar stiu sa recunosc un film bun atunci cand vad unul. Este un film de o inteligenta subtila care te captiveaza. Nu-l consider nici drama, nici comedie, dar replicile sunt facute de asa natura incat sa te faca sa razi cand este cazul, nu intr-un mod deplasat sau stupid ci in perfecta concordanta cu contextul. Nu veti gasi un umor obscen, vulgar sau cabotin, ci din contra este natural si subtil . Subiectul este cat se poate de serios si de actual (escrocheria romaneasca) doar fondul difera. Regia, scenariul, jocul actorilor sunt toate foarte bune din toate punctele de vedere. Regizorul este Nae Caranfil, iar in rolurile principale Marius Florea Vizante si Ovidiu Niculescu, mai joaca si una dintre actritele de la Mondenii, dar nu mai stiu cum o cheama.

Sfatul meu este sa-l vedeti cand aveti ocazia. Nu este un film comercial, dar este un film de calitate.